vineri, 16 aprilie 2021

10 august, al treilea dosar istoric mușamalizat de Justiția română

Dosarele Revoluției, Mineriadei și 10 august sunt pete pe obrazul Justiției din România. Trei dosare istorice în care o pleiadă de magistrați – care, și ei, primesc sau vor primi uriașe pensii speciale-, și-au bătut joc de actul de justiție, și-au bătut joc de mii și mii de oameni care așteaptă să li se facă dreptate, și-au bătut joc de imaginea țării.

Dosarul Revoluției. Tergiversat, clasat, redeschis, iar tergiversat, iar clasat, iar redeschis. Nu are o sentință definitivă nici după 31 de ani de la data comiterii faptelor vizate de anchetă. Pentru ca acest dosar să fie redeschis – procurorii îl clasaseră în 2009 –, a fost nevoie de o decizie a CEDO, care a stabilit că, fiind vorba despre omor și infracțiuni contra umanității, deci fapte imprescriptibile, ancheta trebuie continuată. Au urmat ani în care nu s-a mai auzit nimic despre anchetă. Pentru ca, în octombrie 2015, Parchetul General să decidă, din nou, clasarea lui. A fost nevoie de sute de plângeri din partea unor oameni care își tot caută dreptatea din decembrie 1989, dreptatea lor sau a părinților ori copiilor lor uciși atunci, sprijiniți în acest demers de președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieș. A fost nevoie din nou de invocarea legislației CEDO și de presiune publică pentru ca dosarul să fie redeschis, în august 2016. În aprilie 2019, Parchetul ­Ge­neral trimitea dosarul în judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție. În octombrie 2020, judecătorul decide însă să-l retrimită la Secția Militară a Parchetului General, pe motiv că avea ,,vicii ascunse”, cerând refa­cerea unei părți consistente din rechizitoriu. Așadar, dosarul e încă departe de final.

Dosarul Mineriadei. Tergiversat, clasat, redeschis, iar tergiversat, reluat de la aproape zero. Nu are, nici el, o sentință definitivă la aproape 31 de ani de la data comiterii faptelor vizate. Pentru ca acest dosar să fie redeschis a fost nevoie de o decizie a CEDO. Obținută de victime și de urmași ai unor victime ale represaliilor din Piața Universității, sprijinite în acest demers tot de președintele Asociației 21 Decembrie 1989. În martie 2015, CEDO obliga Statul român să identifice vinovații de violențele din 13-15 iunie 1990, ceea ce a dus la redeschiderea anchetei de către Parchetul General, în toamna aceluiași an. În 2017 dosarul era trimis în judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a zăcut, aproape doi ani, în cameră preliminară. În mai 2019, judecătorii au constatat nulitatea rechizitoriului, dispunând retrimiterea dosarului la procurorii militari de la Parchetul General, ceea ce s-a întâmplat efectiv în decembrie anul trecut. Așadar, și acest dosar e încă departe de final. Ca în cazul dosarului Re­voluției, și aici este greu de imaginat că vinovații vor răspunde; măcar pentru faptul că nu mai e foarte mult timp biologic la dispoziție pentru tragerea lor la răspundere.

Stadiul în care se află aceste dosare vorbește de la sine despre victoria sistemului ale cărui temelii au fost puse în Decembrie 1989, așa cum scriam recent: ,,Un sistem format din neo-comuniști și foști securiști, ale cărui temelii au fost puse chiar în Decembrie 1989, când au confiscat Revoluția. Un sistem din care fac parte cei care au confiscat Revoluția și au luat puterea – anticeaușiști, nu și anticomuniști –, dar și oamenii, șantajabili, pe care i-au plasat în poziții-cheie din statul român pentru ca aceștia să închidă ochii în fața trecutului lor, a abuzurilor comise în decembrie 1989, a crimelor la care au recurs pentru a pune mâna pe putere, să-i protejeze în fața legii ori să față legi pentru găști politico-penale”.

Dosarul 10 august. Plimbat între parchete, clasat parțial, redeschis, iar clasat, pare că va urma calea pe care au fost puse dosarele ­Re­voluției și Mineriadei. Asta, dacă decizia de marți a Tribunalului București – care a dispus clasarea definitivă a faptelor ce vizau implicarea șefilor Jandarmeriei și ai unor șefi din Ministerul de Interne în coordonarea represaliilor din 10 august 2018 – nu va ajunge la CEDO. Momentan, decizia este contestată deja la Curtea de Apel București. Așa că mai există un licăr de speranță că lucrurile nu vor rămâne așa, că pentru reprimarea violentă a mitingului antiguvernamental din 10 august 2018 nu vor răspunde doar câțiva jandarmi care au îndeplinit, cu exces de zel, ordinele șefilor, ci vor răspunde înșiși cei care le-au ordonant să intervină în forță împotriva manifestanților pașnici; adică, cei care transformaseră Jandarmeria în gardă pretoriană pentru Liviu Dragnea și camarila sa politică, cerându-i să lovească și să gazeze și oameni pașnici ieșiți în stradă pentru respectarea democrației, a regulilor statului de drept și pentru independența Justi­ției care erau călcate atunci în picioare de la vârful Guvernului și al Parlamentului. Răspunderea judiciară a foștilor șefi din Jandarmerie și din MAI și, implicit, a celor la ale căror comenzi politice au răspuns se impune, mai ales că a fost o acțiune la care au existat indicii de premeditare, presa menționând ca dovezi în acest sens ascunderea indicativelor de pe căștile jandarmilor, pentru a nu putea fi identificați, și falsificarea, în actele oficiale, a orei de intervenție în forță. La acestea s-au adăugat minciuni și manipulări oficiale în cascadă, menite să justifice represaliile și să blocheze ancheta să ajungă la cei care au pla­nificat și dirijat violențele, apoi, după deschiderea dosarului penal, încercarea MAI, condus atunci de Carmen Dan, să blocheze ancheta, clasificând informații-cheie necesare în dosar.

Rămâne de văzut dacă cei care au interese, directe sau indirecte, în anchetă vor reuși să dicteze acestui al treilea dosar istoric post-decembrist un parcurs judiciar similar cu cel avut de dosarul Revoluției și de cel al Mineriadei. Marți au înregistrat o mare victorie.

1 COMENTARIU

  1. Dacă pleci de la date eronate nu ai cum să tragi concluzii corecte. Nu a fost nicio revoluție deci nu are sens un dosar al revoluției. A fost un puci reușit puterea fiind preluată de cei ce au instrumentat lovitura. Evident că răspunzători pentru victimele colaterale care și-au pierdut viața din postura de eroi sunt cei ce au instrumentalizat puciul. Este nefiresc să ai așteptări ca cei vinovați de moartea unor nevinovați să se condamne pe ei înșiși! Este ca și cum aș depăși viteza legală pe o porțiune de drum după care opresc lângă primul agent de circulație întâlnit și-l rog să-mi dea amendă pentru depășirea vitezei.
    Dosarul mineriadei are sens și lucrurile sunt clare. Iliescu este autorul moral dar așteptările sunt la fel de nefirești, similare celor de la puci.
    În cazul 10 august are sens un dosar, ceea ce s-a și întâmplat, dar cu huliganii care au agresat jandarmii nu cu șefii jandarmeriei. Sunt proteste care se lasă cu violențe pe tot globul, bat jandarmii la ei ca la fasole dar nimeni nu se apucă să acuze șefii jandarmilor de violențe! S-ar face de râsul curcilor!
    Acum, jandarmii îi apără de o eventuală furie populară chiar pe cei care cer condamnarea șefilor jandarmeriei din 10 august. O eventuală condamnare a șefilor de atunci ar putea duce la pactizarea jandarmilor cu eventuala furie populară dacă balanța începe să se încline în favoarea acestora. Nu are logică. Singura logică în mascarada asta este să le arate celor care au fost acolo că le pasă și își țin promisiunea că fac din dosarul ăsta o mare reușită și vor exista consecințe pentru cai verzi pe pereți.

Comments are closed.

loading...