Rămasă astăzi, ca mai toate comunitățile rurale din județ, o comună ce se confruntă cu lipsa locurilor de muncă și probleme de infrastructură, comuna Lopă­tari ascunde un trecut economic interesant. Dacă astăzi localnicii câștigă bani mai mult de pe urma gaterelor de tăiat lemne, în urmă cu peste 40 de ani aici a funcționat, timp de peste două decenii o fabrică de tricotaje care avea comenzi inclusiv pentru țări importante din Occident, inclusiv Statele Unite ale Americii. Este vorba despre fabrica Tricolop, care a funcționat, potrivit primarului Vasile Lefter, în clădirea în care astăzi se află Căminul Cultural din comună.

Informații valoroase au fost publicate de buzoianul Tudor Vasile cu ajutorul învățătoarei Elena Moroianu, făcând trimitere la un articol publicat în anii ‘70, cel mai probabil, în foaia volantă dedicată comunei Lopătari de către cotidianul Viața Buzăului.

„Un om de afaceri american a venit la Lopătari pentru o comandă de 18.000 de tricotaje”

Astfel, din articolul cu titlul „Tricolop – o firmă care traversează Oceanul” aflăm că lucrătoarele fabricii din Lopătari se mândreau cu noul contract semnat cu americanii.

„În această primăvară, un om de afaceri american a venit la Lopătari pentru o comandă de 18.000 de tricotaje. Lucrul n-a surprins. Partenerul comercial a văzut marfa și a semnat contractul. <Tricolop> pătrunde astfel pe un nou continent. În mai puțin de doi ani de activitate, unitatea din Lopătari a exportat în șase țări – URSS, R. F. Germania, Franța, Australia, Libia. În această perioadă s-au creat 85 de modele pentru copii, femei și bărbați. 120 de femei casnice și cooperatoare – au îmbrăcat salopeta de muncitori industriali, toată forța de muncă a fost pregătită în unitate”, se arată în articolul prezentat de Tudor Vasile.

Peste 2 milioane de lei în mai puțin de un an

În același articol este prezentată declarația șefei de secție a fabricii de tricotaje din Lopătari care vorbește de încasări de peste 2 milioane de lei în mai puțin de un an de la ­des­chiderea afacerii.

„Iată câteva detalii ale șefei de secție Stana Mutu: <Unitatea a fost organizată în baza Legii nr. 7, ca secție de producție a consiliului popular, la început cu numai șase muncitoare, calificate la Buzău, printre care Maria Dobrotă, Floarea Negulescu, Virginia Simion, Elena Buzea. Am folosit spațiul căminului cultural. Când montam utilajele, nu-mi închipuiam cum o să fie mai târziu. După mai puțin de un an, am obținut beneficii de peste două milioane. Numărul muncitoarelor crescuse de circa zece ori. Toate s-au calificat la locul de muncă. N-a fost ușor să mergem în același timp și cu pregătirea forței de muncă, și cu producția. Am ambiționat cu toate și am realizat și două planuri într-un an>”, se mai arată în articolul din presa vremii.

„A trecut sub patronajul <Măgurei> Buzăului”

Din același articol mai aflăm că din anul 1977, fa­brica din Lopătari a funcționat sub patronajul „Măgurei” Buzăului.

„De la început, tricotajele lopătărene s-au bucurat de o desfacere rapidă pe piață, beneficiind de contracte suplimentare, de succes la export. Din septembrie 1977, secția a trecut sub patronajul <Măgurei> Buzăului, ceea ce a dus la îmbunătățirea substanțială a aprovizionării și desfacerii mărfurilor.

<Tricolop> rămâne primul nucleu industrial din Lopătari, prima școală de muncitori. Aici a primit certificat de ajutor de maistru țăranul Ion Jurubescu, titlu de muncitori fruntași Eugenia Negulescu, Clemența Năstăsoiu, Lenuța Neagoe, Gheorghe Teșcan, Maria Crețu”, se mai arată în același articol din anii ‘70.

„Aici lucrau vreo 170 de angajate în trei schimburi”

Actualul primar al comunei Lopătari, Vasile Lefter, își amintește că fa­brica a funcționat și câțiva ani după Revoluție, când a fost privatizată.

„Din câte îmi aduc ­ami­n­te, această fabrică a funcționat de pe la sfârșitul anilor ‘70 până după ­Re­voluție. Dar după ‘89 s-a privatizat. Aici lucrau vreo 170 de angajate în trei schimburi. Fabrica își avea sediul în actualul sediu al căminului cultural, iar activitatea căminului cultu­ral se desfășura într-un CAP, unde se mai puneau filme. Prin 1990 fabrica a fost preluată de un particular, Costin parcă îl chema, care a mutat-o la Buzău, iar sediul fabricii s-a dezafectat. Am reușit să îl reabilităm noi și să îl transformăm în Cămin Cultural. Cred că această fabrică a funcționat până prin 1993-1995. Este adevărat că avea comenzi pentru țări importante din Occident. Știu sigur că exportam în Franța”, a declarat pentru OPINIA primarul comunei Lopătari, Vasile Lefter.

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

  1. Trebuie să recunoaștem că din cauza propagandei deșănțate la adresa cuplului Ceaușescu nu priveam cu simpatie presa de partid, din care, nici Viața Buzăului n-avea cum să facă excepție… Cu toată cenzura, ziarul mai reușea uneori să producă articole interesante, apropiate de dorințele (ascunse) ale cititorilor… Așa au reușit unele condeie buzoiene – Corneliu Stefan, Mihai Bâzu, Constantin Brăescu, Dan Dinu și alții uitați – să ” scape ” articole de presă care , iată, fac istorie ! Una din bunele inițiative ale ziarului Viața Buzăului – cu acordul Secției de Propagandă și Cultură din Comitetul Județean Buzău al PCR – a fost și editarea de ” foi volante ” – supliment din corpul ziarului – dedicate unor localități rurale importante de pe harta județului… Credem că așa s-a ajuns la reconstituirea datorată firmei textile din Lopătarii anilor 78 – motiv de meditație și aducere aminte!…

Comments are closed.