Aşa cum am anunţat, aş fi vrut să comentez în emisiunea lui Tudor Muşat de pe B1 TV – unde sunt invitat din când în când să-mi dau cu părerea – şi acuzele care i se aduc în ultimele zile lui Vlad Voiculescu de la PLUS. N-am apucat să spun în direct decât că mi se pare un atac mizerabil. Am avut doar câteva clipe la dispoziţie, după o prea lungă discuţie despre coronavirus şi despre o doamnă filmată în cătuşe. Prin urmare, mă simt dator să-mi continui comentariul.
În primul rând, cred că nimic nu poate fi mai odios decât să le impuţi copiilor păcatele părinţilor. Mai ales într-o societate ca a noastră, trecută recent printr-o dictatură care a lăsat urme adânci. Practic, am ajuns să ne întoarcem la epoca „dosarelor de cadre” şi a „originii sănătoase”. În care nu mai contează calităţile individului, ci genealogia lui.
Ce i se reproşează lui Vlad Voiculescu? În esenţă, că tatăl lui a fost informator al Securităţii în anii ‘80. Există o decizie a justiţiei care stabileşte asta. Decizie a Curţii de Apel Bucureşti, care datează din 2015, dar care a fost publicată de CNSAS în Monitorul Oficial abia la sfârşitul anului trecut.
Vlad Voiculescu a postat deunăzi propriile explicaţii. N-o să adaug decât că n-are niciun motiv să se apere pentru ceva care a început să se petreacă înainte de a se fi născut.
De ce n-a fost dezbătută povestea până acum? Probabil, pentru că fiul celui incriminat era candidat la candidatură, în cadrul USR-PLUS, pentru Primăria Capitalei. Şi adversarii săi politici păstrau „glonţul de argint” pentru campania electorală. Între timp, Vlad Voiculescu s-a retras din cursă, ţinând cont că Nicuşor Dan, contracandidatul său, a obţinut şi susţinerea PNL. Lucru de apreciat pe o scenă politică în care, adeseori, orgoliile bat principiile.
Nu scriu asta ca să iau apărarea unui politician sau unui partid. Ci pentru că episodul ne arată în ce lume bolnavă trăim. Culmea ipocriziei e că acuzatorii cei mai vehemenţi sunt chiar securiştii! „Vlad Voiculescu e terminat. «Nu va mai avea nicio carieră politică»”. Asta titrează, cu litere de-o şchioapă, o fiţuică al cărei fondator a fost deconspirat ca sursă a Securităţii şi al cărei patron îi închină frecvent omagii răposatului criminal Iulian Vlad. Observaţi, sper, abordarea insidioasă, tipic securistică, prin care autorii înfierării de mai sus lasă de înţeles că între cariera politică a fiului şi greşelile tatălui există o legătură indisolubilă.
Trebuie să ne întrebăm: sunt copiii culpabili pentru păcatele părinţilor? Cu siguranţă, nu. Iată doar câteva exemple de oameni ale căror poziţii publice n-au fost influenţate în niciun fel de trecutul familiei. Dimpotrivă.
Politologul Vladimir Tismăneanu, care a condus comisia de analiză a dictaturii comuniste, din al cărei raport final nu lipseşte numele tatălui său, găsit responsabil de „îndoctrinarea populaţiei”. Istoricul şi diplomatul Theodor Paleologu, al cărui tată a fost deţinut politic, dar şi informator al Securităţii, primul intelectual român care a recunoscut asta, din proprie iniţiativă, chiar în ‘90. Jurnalistul Dan Turturică, al cărui tată a colaborat de asemenea cu Securitatea, colaborare despre care a scris o carte, cu titlul sugestiv „Nu eşti obligat să mori tâmpit”.
Ce trebuie să învăţăm de aici? Că în multe cazuri nu există nicio legătură între faptele copiilor şi păcatele părinţilor. Nici de cauzalitate, nici de moralitate. Vina nu se transmite ca virusul!
P.S.: Câtorva troli de la PLUS, care insinuează că revista noastră ar avea vreun „parti-pris” faţă de PNL, le spun atât: consultaţi arhiva! Citiţi nenumăratele articole critice la adresa unor „liberali” – a se vedea, cel mai recent, blatul Alexe-Chirica de la Iaşi – şi apoi mai discutăm.
Cea mai bună dovadă e chiar textul de faţă. Asta nu înseamnă că suntem userişti sau plusişti. Unii dintre noi au votat cu Iohannis, alţii cu Barna, alţii cu Paleologu.
Să ne scuzaţi dacă ne permitem luxul de a ne respecta opiniile diferite şi de a nu gândi ca o turmă! Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră…
Text publicat în ,,Newsweek România”
