VIDEO | Regizorul buzoian Vlad Trifaș, de la o premieră în Turcia, la Festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr”

Buzăul se pregătește pentru un nou eveniment cultural de excepție. Este vorba despre Festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr”, un pilon important în calendarul cultural buzoian. Evenimentul va avea loc între 15 și 22 octombrie și are un program care include o selecție variată de spectacole realizate de artiști tineri, din întreaga țară.

Ajuns la cea de-a IX-a ediție, festivalul reunește an de an, la Buzău, unii dintre cei mai talentați tineri creatori. Născut din dorința de a oferi artiștilor emergenți o rampă de lansare, evenimentul i-a avut ca reprezentanți până acum pe tinerii actori buzoieni Ștefan Pavel și Vlad Drăgulin. Trebuie să spunem că festivalul se află sub bagheta magică a unui alt tânăr buzoian foarte talentat. Este vorba despre directorul festivalului, Vlad Trifaș, un tânăr foarte apreciat în țară și în afara granițelor în calitate de regizor.

El vine la Buzău cu acest proiect „Săptămâna Teatrului Tânăr”, după un succes deosebit pe care l-a înregistrat la începutul acestei luni în Turcia, unde a regizat spectacolul „Othello” de William Shakes­peare. Premiera acestui spectacol jucat de actori turci și pusă în scenă de regizorul român Vlad Trifaș pe scena Teatrului Regional de Stat Ahmet Vefik Pașa din Bursa, Turcia, a avut loc  pe 1 octombrie. Spectacolul se va juca în stagiunea de toamnă-iarnă a Teatrului Regional de Stat Ahmet Vefik Pașa din Bursa, iar Institutul Cultural Român din Istanbul consemnează această reușită a regizorului buzoiahn astfel: „Este pentru prima dată când un teatru de stat din Republica Turcia va monta o cunoscută piesă de teatru sub îndrumarea unui regizor român care a compus, în același timp, și muzica spectacolului. Institutul Cultural Român Istanbul încurajează astfel de cooperări, fiind un bun conector/liant între instituțiile teatrale de stat din Turcia și artiștii români de succes din țară”.

Publicul buzoian va putea a­precia măiestria regizorului  Vlad Trifaș  în două dintre spectacolele din festival, care sunt fascinante, copleşitoare, care dezvăluie comportamente şi tertipuri umane pe care, cu atenţie şi răbdare, le putem identifica şi în personajele de pe scena vieţii noastre. Este vorba despre două spectacole total diferite, după cum face perecizarea chiar regizorul, „Chapter Two” și „Tartuffe”, acesta fiind, de altfel, și motivul pentru care selecționera Oana Borș a decis ca cele două să facă parte din festival.

Vlad Trifaș a făcut luni, 10 octombrie, în cadrul unei conferințe de presă, o introducere a publicului buzoian în atmosfera festivalului , având-o alături pe directorea Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu, care a subliniat că și în acest an a fost făcut „un lucru bun pentru noua generație de artiști”. Directoarea Gina Chivulescu a subliniat selecția foarte bună, care aduce la Buzău teatre din țară, din Oradea, Brăila, Ploiești, teatre de stat, dar și producții ale unor companii independente. Selecția pentru piesele de teatru din festival este făcută de Vlad Trifaș împreună cu Oana Borș.

Directorul festivalului, Vlad Trifaș, a oferit, într-un interviu pentru OPINIA, mai multe amănunte despre festival, despre piesele de teatru pe care le vor putea vedea buzoienii timp de o săptămână, începând cu week-end-ul ce vine, dar și despre planurile sale legate de Buzău și nu numai.

Fiecare regizor „își face operație pe cord deschis”

Reporter: Cum sunt spectacolele pe care le regizați care se vor juca în festival?

Vlad Trifaș: Sunt două spectacole de facturi diferite. Am avut o mică contradicție în termeni cu Oana, selecționerul, pentru că le-am spus că nu se cade să am două spectacole ale mele în festival; mi-a spus că tratează teme atât de diferite, încât nu este nicio problemă. Este vorba despre „Chapter Two”, Sirius Art, care tratează problemele de familie, problemele pe care le poate avea absolut orice cuplu: cum iubim, cum ne amintim să iubim. Tratează probleme umane de un proces intim al personalității al fiecăruia dintre noi. Nu vreau să vă spun multe lucruri din spectacol, pentru că este bine să-l vedeți! 

Celălalt spectacol, „Tartuffe”,  tratează probleme mult mai adânci din punct de vedere filozofic, al habotnicismului, al creării de idoli falși, al  felului în care nu mai reușim să  gândim pentru noi și lăsăm pe alții să gândească pentru noi înșine, și adoptăm alte idei, lucru care este cât se poate de periculos; cred că reușește să aducă în fața publicului aceste teme realmente mari.

Rep.: Sunt teme care îi preocupă pe tineri?

V.T.: Toate temele prezentate în festival sunt probleme sau rezolvări fundamentale  ale eului fiecăruia dintre noi; sunt povești de care, din păcate, de cele mai multe ori, ne lovim cu toții și este foarte bine să le știm de la început.

Rep.: Ați pus ceva din experiența dumneavoastră de regizor în sensul temelor alese pe care le-ați trăit și dv. când erați actor sau acum când sunteți regizor? În ce ipostaze vă regăsim?

V.T.: Absolut toate temele pe care le abordez sunt lucruri pe care le înțeleg. Și ca să înțeleg ceva înseamnă că am trecut prin acel lucru. Și nu este doar despre mine. Fiecare regizor, într-un fel sau altul, în spectacolele lui „își face operație pe cord deschis” și lasă pe toată lumea să vadă ce este acolo în sensul educativ al teatrului, în speranța că acele greșeli nu se vor Repeta. Fiecare spectacol pe care îl creez este  personal; este ceva ce am trăit și apoi pot diseca foarte atent.

Rep.: Se regăsește ceva  ce are legătură cu perioada de pandemie?

V.T.: Vreau să uit cât de repede de acest  episod nefast, care nu a făcut altceva decât să ne sărăcească, de tot ceea ce ne poate sărăci. Am evitat cât de mult posibil să nu ne amintim. Cred că este cazul să depășim cât mai repede acest episod.

Rep.: Unul dintre spectacole l-ați făcut la Oradea, iar pe celălalt la București. Sunt zone diferite, au încărcătură aceea a locului, a modului de gândire…

V.T.: Cu siguranță, teatrul fiind un instrumemnt atât de flexibil, se mulează pe creator și pe echipa de creație; fiind în locuri diferite și spectacolul poartă un parfum diferit. Cred că asta este frumusețea teatrului. Este un limbaj comun oriunde în lume, dar cu particularități diferite. Se vor simți  diferențe. Sunt spectacole complet diferite. Unul este gândit pentru o sală studio, mic,  intim „Chapter Two”, iar „Tartuffe” este gândit pentru o scenă mare, de o altă anvergură. Sunt două direcții complet diferite.

Rep.: Aici la Buzău ați găsit soluția de a le pune pe amândouă în scenă.

V.T.: Am găsit această posibilitate, pentru că amândouă se pot adapta la diverse spații și  își pot transmite în continuare mesajul în afară de sediul în care au fost gândite la început.

Rep.: Cum ați făcut distribuția în spectacole?

V.T.: De obicei este un casting, în  care noi, regizorii, încercăm cât de bine putem să găsim în actorii care se pliază pe personajele pe care ni le imaginăm și noi; ele se mai schimbă însă la lucrul cu actorul. Așa fac de obicei. Așa am făcut la Oradea. La București lucrurile au fost puțin mai altfel. Am lucrat  cu oameni pe care îi cunoșteam de mult timp; toată distribuția de la «Chapter Two», patru oameni, sunt colegi de-ai mei, vechi prieteni; nu a fost un casting; cu ei știam că pot începe această căutare.

Spectacol Federico Garcia Lorca în Turcia 

Rep.: Ce proiecte mai aveți în lucru?

V.T.: După festival urmează să stabilesc niște proiecte noi, după care plec din nou în Turcia. Lucrez acolo, în Diyarbakir, „Țara kurzilor”; acolo o să regizez „Nunta însângerată”, după Federico Garcia Lorca; după aceia, cel mai probabil, o să merg la Botoșani. Mă tot plimb. Este al doilea proiect în Turcia și mai urmează să mai am ateliere. Am fost cu spectacolul „Tartuffe” în Turcia, unde am câștigat premii importante la Festivalul Teatrelor Balcanice din Bursa. S-au scris lucruri de bine în presa de acolo dacă m-au chemat apoi să colaborăm. Și este important pentru mine că vecinii noștri mai apropiați sau mai puțin apropiați cred în dierctivele mele artistice.

Rep.:  Au un alt mod fel de aborda piesele de teatru?

V.T.: Se simte că este o cultură diferită. Teatrul este însă un limbaj comun, dat fiind că el are particularități diferite. Asta este una dintre frumusețile lui. Da, este o provocare să lucrezi cu cutumele lor, cu tradițiile lor; eu le găsesc ca pe niște avantaje mai ales pentru  faptul că ne mai putem deschide la minte din când în când și să înțelegem cu funționează alte culturi, alte personalități.

Rep.: Este vorba despre un proiect internațional, sau doar cu actori turci?

V.T.: Lucrez în teatre de stat de acolo, cu tot staff-ul turcesc. Eu lucrez cu ei în limba engleză, iar ei joacă în turcă. Gândesc în română, vorbesc în engleză și ascult în turcă. Este puțin greu, dar necesită o bună cunoștință a ceea ce trebuie să faci.

Rep.: Este primul proiect internațional?

V.T.: Cu turcii, primul proiect a fost „Othello” de William Shakespeare; este cel care a avut premiera cu puțin timp în urmă și este primul proiect făcut în afară.

„Sunt al lumii”

Rep.:  Mai aveți vreun proiect pentru Buzău în acest an?

V.T.: Momentan nu știu dacă o să colaborez pentru proiect nou. Buzăul este teatrul meu de suflet, fiind buzoian. Mă gândesc foarte atent când aleg un proiect pentru Buzău. Mă gândesc la necesitățile orașului.  Nu fac proiecte de dragul de a face proiecte; proiectle de aici trebuie să însemne ceva.

Rep.:  Ați lăsat ceva din sufletul dumneavoastră indiferent de locul  unde ați fost, fie că ați fost la Buzău, la Oradea sau în altă parte.

V.T.: Am copilărit în teatrul acesta la Buzău. Aici am avut prima întâlnire cu Naum, Dumnezeu să-l ierte, un mare profesor, un loc de suflet.

Rep.: Acum de unde puteți spune că sunteți?

V.T.: Sunt al lumii. Și este un sentiment plăcut. Cu siguranță nu îmi uit rădăcinile. Îmi plac rădăcinile și sunt mândru de ele. Dar, prefer să cred despre mine că sunt al lumii.

Rep.: Ați rămas alături de noi, de Buzău, și prin acest festival…

V.T.: Da, având în vedere că suntem la ediția a IX-a. Acest festival e, într-un fel sau altul, „copilul meu”.  Și am încercat să-l creștem în fiecare an din ce în ce mai mult. Da. Acest lucru mă ține legat de acest oraș.

Rep.:  Cum este ediția a IX-a?

V.T.: El mă învață pe mine. El are propriile lui necesități. Eu trebuie doar să fiu atent la ele și să îl ascult, la fel ca un copil care devine adolescent și capătă diferite nevoi. Încerc să înțeleg foarte tare ce se întâmplă la nivel local național, internațional.

Rep.: Cum a fost făcută selecția? Ce criterii ați avut în vedere?

V.T.: Aici ar trebui să să spună colega mea Oana mai multe. Criteriile de bază la început  a fost să se încadreze în tema festivalului, și anume, unul dintre creatori cel puțin să fie tânăr. Dar e foarte greu să spui că am căutat doar calitate. Nu sunt acestea singurele spectacole calitatice din România. Ar fi trebuit să avem mai multe săptămâni de festival. Nu cred că alții nu au meritat. Am încercat, în limitele pe care le avem, temporale sau spațiale – pentru că, spre exemplu, sunt spectacole care nu pot încăpea în acest spațiu -,  să aducem tot ce este mai bun care se încadrează în această idee a teatrului tânăr.

Rep.:  Și ceva diversitate… Diversitatea este cuvântul de ordine!

V.T.: Diversitatea este foarte multă. De la teatrul muzical special pe care îl face Alex Ștefănescu, în ultima zi, trecem prin mai multe estetici ale teatrului. În fiecare spectacol vor găsi altceva.

Rep.:  Vârsta publicului variază de la 14 ani cât cuprinde?

V.T.: A nu se înțelege faptul că festivalul se adresează doar tinerilor. Este făcut pentru tineri, pentru că au nevoie  de lucrul acesta. Pentru că merită lucrul acesta. Pentru că ei sunt esența viitorului. Nu există viitor fără tineri! Poate veni la spectacole publicul de orice vârstă; buzoienii se vor îndrăgosti de spectacolele noastre, care pot fi considerate și o apropiere între generații… Sper că se va întâmpla lucrul acesta.

Vlad Trifaş (n. 29.07.1989, Buzău) a absolvit Liceul de Artă „Margareta Sterian”, Buzău, unde a obținut și atestatul de Cursuri de specializare în „Arta Actorului”, în 2009. A urmat cursurile Universității Nationale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (2009-2012), secția Actorie de teatru și film (la clasa prof. Paul Chiribuţă şi Olga Delia Mateescu), continuate cu un masterat în pedagogie teatrală, în cadrul aceleiași universități (2012-2014).

A făcut asistenţă la grupa de actorie a lui Paul Chiribuţă, a fost consilier artistic la Teatrul Dramatic „George Ciprian” din Buzău și este directorul Festivalului Săptămâna Teatrului Tânăr din Buzău. Printre piesele regizate se numără: „Omul care mânca lumea” de Nis Momme Stockmann (Teatru Dramatic „George Ciprian”, Buzău, 2017), „O femeie împărțită la doi” de Ana Odagiu (Teatrul Roșu, 2017), „Shakespeare error500”, colaj W. Shakespeare (Gala Hop, 2017), „Mica Unire” (Coproducție Teatrul „George Ciprian” din Buzău și Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, 2019), „Cei doi gentlemeni din Verona” de W. Shakespeare (Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, 2019), „Poezie’n XXI” (Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, 2019), „Despre iubire sau așa ceva” de Cosmin Pană (Teatrul „George Ciprian”din Buzău, 2020), „O gură de aer”, spectacol non-verbal (Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, 2020), „Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni (Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, 2020), „Aniversarea”, de Cosmin Pană (Teatrul „George Ciprian” din Buzău, 2021), „Tartuffe” de Moliere (Teatrul „Regina Maria” din Oradea, 2021), „Singuri între lumi” de Cosmin Pană (Coproducție Teatrul „George Ciprian” din Buzău și Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, 2021).