VIDEO | Povestea lui Rik, ciobănescul german „moștenit” de fiul agentului alături de care a făcut carieră în Poliția buzoiană

Între câinele polițist și partenerul său instructor există o legătură specifică, o prietenie la cataramă, însă între ciobănescul german Rik și agentul de poliție Marius Vlad este mai mult decât atât. Polițistul îl știe pe Rik de când s-a născut, pentru că tatăl său a fost cel care l-a donat IPJ Buzău după ce i-a descoperit abilitățile de aportor, condiție de bază pentru un câine de urmă. De altfel, agentul șef principal Costel Vlad a fost cel care l-a și antrenat ulterior ani de zile, iar odată ieșit la pensie, în august 2020, a predat ștafeta fiului său.

Acesta a avut însă o surpriză neplăcută, mai ales că îl știa pe Rik de o viață. ,,Îl știu de o viață pe Rik, îl știu de când s-a născut, pentru că tata a fost cel care l-a donat instituției. Și totuși, după pensionarea tatălui meu, Rik m-a acceptat cu greu. O lună nu a vrut să relaționeze cu mine, refuza. Era frustrant, însă n-am dat înapoi, am insistat, Rik a mai lăsat și el de la el… aveam treabă, trebuia să facem lucrurile să meargă! Acum suntem echipă, chiar foarte buni prieteni, și plecăm în misiune oriunde e nevoie de noi”, spune agentul Marius Vlad.

De altfel, legătura lui Rik cu tatăl său și modul în care acesta din urmă îi vorbea despre meseria lui și ­des­pre satisfacția unui caz rezolvat l-au făcut să-și dorească să devină și el polițist. A absolvit un liceu civil în 2017 și se pregătea de examenul la Școala de Agenți de Poliție de la Câmpina când, la nivelul Ministerului Afa­cerilor Interne, au fost scoase la concurs locuri pentru încadrare din sursă externă. A candidat și a fost repartizat pe un post la Poliția Transporturi Fe­ro­viare, secția Pogoanele.

După angajare a constatat că acolo nu semăna cu nimic din ceea ce era obișnuit, adică activitățile de ordine publică pe care tatăl său le desfășura zilnic, așa că s-a transferat la Râmnicu Sărat, iar pe 1 martie 2020 a fost încadrat la IPJ Buzău, la Serviciul Criminalistic, la Biroul de Investigare Tehnico-Știin­țifică a Locului Faptei, unde încă lucra și tatăl său, pe funcția de conductor câine de urmă. Din august, de când tatăl său s-a pensionat, nu îi duce mai departe doar pasiunea de a lucra cu aceste necuvân­tătoare, ci se ocupă și de vechiul său prieten. Chiar dacă, la început, au avut probleme de acomodare, deși nu erau nici pe departe străini, acum sunt de nedes­părțit.

În vârstă de 9 ani, Rik este cel mai în vârstă câine polițist al IPJ Buzău. Este atestat pentru urmă, pentru căutare persoane dispărute, pentru alegere de obiecte și persoane, pentru scotocirea terenului, dar și pentru dresaj de disciplină. Agentul șef principal Costel Vlad a început să îl antreneze de la trei-patru luni, când i-a observat abilitățile. La început au fost o minge, o ­piatră, orice obiect pe care câinele ciobănesc îl aducea. Apoi Rik a început să aducă obiecte pe care polițistul le ascundea, trecând treptat la obiecte cu diferite mirosuri – tutun, parfumuri ori mâncare – iar Rik îndepli­nea sarcinile cu brio. La Centrul Chinologic de la Sibiu, unde a fost dresat timp de șase luni, a luat toate examenele cu note de 9 și 10.

Între timp, după ani de antrenament, Rik a reușit să identifice de la autori ai unor crime, la autori ai unor furturi, tâlhării, iar recent a contribuit la rezolvarea unui caz de braconaj. A participat și la căutarea unei femei din Pietrosele dată dispă­rută de familie și datorită contribuției sale polițiștii au reușit să restrângă zona de căutare. Anul acesta va merge la reatestare însă, cu siguranță, va face față cu brio oricărei probe la care va fi supus.

Ca să devină polițist, un câine trebuie să treacă prin multe procese de selecție

IPJ Buzău are șase câini polițiști, trei de urmărire și trei de însoțire. Sunt prețuiți și apreciați ca orice alt polițist, iar instructorii lor se preocupă zilnic ca aceștia să aibă cele mai bune condiții de viață și de pregătire, de la mâncare, până la antrenamente. Ei, în schimb, sunt mereu ­vi­gilenți, ascultă, simt, depistează și atacă… doar atunci când este nevoie.

Chiar dacă patrupezii sunt niște polițiști fideli și eficienți care nu consumă multe resurse, Poliția Română mai are doar 400 de astfel de ofițeri. Totuși, chiar dacă cererea nu mai este la fel de mare ca în anii antemergători Revoluției, Centrul Chinologic Sibiu încă produce unii dintre cei mai preciși, disciplinați și antrenați câini din Româ­nia.

Există șapte categorii de servicii pentru care sunt antrenați câinii polițiști, dintre care cei mai folosiți sunt câinii de urmă: câini care ajută la patrulare în cazul intervențiilor, câini de urmă, care găsesc și urmăresc hoții și criminalii fugari, câini care depistează cadavre umane îngropate, câini care depistează droguri, câini care depistează tutun, câini care depistează persoane prinse sub dărâmături, câini care găsesc persoane ascunse în mijloace de transport. În funcție de cerințele societății, câinii pot fi antrenați să găsească persoane bolnave de COVID-19, spre exemplu.

Ca să devină polițist, un câine trebuie să treacă prin teste, antrenamente și multe procese de selecție de-a lungul vieții. La fel ca în cazul oamenilor, nu toți câinii sunt pregătiți să devină polițiști. Patrupedele care nu au abilitățile necesare ca să devină polițiști sunt propuși pentru „declasare”. Asta înseamnă că sunt propuși pentru vânzare, ca să-și poată găsi o familie care să îi iubească și să le dea atenție. Totuși, câinele poate să fie declasat și în timpul servi­ciului. Aceasta, de obicei, se întâmplă atunci când îmbă­trânește sau când își pierde din abilități din cauza polițiștilor care nu îl antrenează. În cazul acela, câinele ajunge tot la vânzare și agentul care nu și-a îndeplinit sarcinile este demis din funcția de polițist care lucrează cu câini.

În cazul pensionării, câi­nele poate, și chiar este recomandat, să rămână cu polițistul cu care a lucrat, dar aceasta dacă agentul vrea și poate să îl ia acasă. De obicei, câinii se pensionează după 7 ani de activitate. După ce „iese la pensie”, câinele polițist este scos la licitație. Dacă nimeni nu îl va cumpăra, după ce licitația se reia de câteva ori, câinele este de regulă adoptat de conductorul pe care l-a avut partener. Dacă nu îl poate lua acasă, câinele este dat spre adopție altcuiva.