Cultură

VIDEO | Ce se întâmplă când folclorul vechi românesc face casă bună cu muzica arhaică afro-americană

Concert „Graiu” la Aluniș Art Center

Sâmbătă, 10 iulie, începând cu ora 18.00, buzoienii sunt invitați la Aluniș Art Center, unde va avea loc un concert de muzică tradițională susținut de trupa „Graiu”, cu intrare liberă. Fondatorul și mana­gerul Aluniș Art Center, Iulia Sârbu, spune despre „Graiu” că „este un proiect de folclor reinterpretat comparat, unic în România ca abordare și anvergură culturală, ce pune în oglindă folclorul vlah în dialectele istorice ale limbii române cu folclorul afro-american, din care au izvorât muzicile blues și jazz, într-o fuziune stilistică ce integrează elementele de cânt tradițional regional nealterate de standardizări și le aduce în contemporan printr-o abordare muzical-instrumentală minimalistă, dar semnificativă”. Trupa „Graiu” reinterpretează organic și electric muzici în graiuri din Bucovina, Maramureș, Bihor și Vlașca, până în Tessalia, Macedonia, Istria, Meglen, Pind și altele, în ceea ce poate unii am auzit la școală că sunt dialectele istorice românești: aromâna, meglenoromâna, istroromâna (ultimele două pe cale de dispariție) și, desigur, dacoro­mâna (româna standard nord-dunăreană), într-o oglindă tematică și sonoră cu muzica tradițională în graiul afro-american care îi stă la rădăcini bluesului. Alina Ciolcă (solistul trupei), împreună cu Sergiu Popa (chitară, bass) și Adrian Chepa (percuții, bass, drâmbă) vor povesti în cântece ritualice și de joc, field-hollers, doine, prison blues („blues de ocnă”), balade haiducești, spirituals și gospel, polifonii balcanice și alte cântări de dragoste și dor.

O trupă nouă cu prietenii vechi la Buzău

Concertul de la Aluniș nu constituie prima întâlnire cu publicul buzoian a trupei „Graiu”, chiar dacă față de evoluțiile sale anterioare o regăsim rebranduită, care oferă un produs muzical de calitate, cu totul original. „Concertul de la Aluniș Art Center nu este prima întâl­nire cu publicul buzoian. De fiecare dată a fost o bucurie să venim la Buzău să cântăm, pentru că publicul ne-a primit foarte călduros, chiar dacă noi cântăm o muzică necomercială. Proiectul nostru, <Graiu>, se bazează pe o reinterpretare în cheie mai modernă de muzici tradiționale care ilustrează cele patru dialecte istorice românești: daco-româna, pe care o vorbim aici, la nordul Dunării, adică româna standard, cu diferitele graiuri regionale – maramureșean, bucovinean, muntenesc etc. -, și celelalte trei dialecte balcanice: aromâna, mai cunoscută publicului larg, megle­noromâna și istroromâna, care sunt, din păcate, pe cale de dispariție. La Buzău am avut bucuria să concertez cu trupa de blues-rock <Dusty Ride> în cadrul festivalului <Bluzău> și, apoi, în urmă­torul an, în 2019 , am participat și cu proiectul <Alina Ciolcă and Band”> un proiect solo al meu. În această titulatură am participat și în 2019 la festivalul <Bluzău>; în afară de asta am avut bucuria să susținem și un atelier de muzică tradițională comparată în cadrul festivalului <7 IN 7 Art Festival>. Anul trecut, când ne-am schimbat din nou componența, pentru că a venit un nou chitarist, Sergiu Popa, el este chitară și bass, am căpătat un sound nou, o imagine nouă și o titulatură nouă. Ne numim <Graiu>, nu ne mai numim <Alina Ciolcă and Band>”, spune solista trupei.

Concertele susținute la Buzău au constituit un bun prilej pentru Alina Ciolcă să lege prietenii: „Am mulți prieteni la Buzău. Ne-am împrietenit mai ales după ce am avut cântări la Buzău. De  exemplu, Elena Ioniță este buna mea prietenă, de ani de zile. Ne-am cunoscut tot în context muzical. Ea ne-a organizat prima noastră cântare în Buzău, în cadrul unui mini turneu cu <Dusty Ride>. Tot ea ne-a invitat și la festivalul <7 IN 7 Art Festival>, unde am susținut acel atelier de muzică tradițională și alții cu care am colaborat pentru participarea la festivalul <Bluzău> și oameni din public”.

Denumirea actuală a trupei, „Graiu”, este mult mai aproape de mesajul și emoția pe care aceasta dorește să le transmită în întâlnirile cu publicul, care să rezulte din explorarea convergențelor so­nore, tematice și funcționale dintre un folclor afro-american și un folclor românesc în cel mai larg sens, în cheia diferitelor graiuri muzicale, printr-o interpretare alternativă a acestor două lumi care se întâlnesc, în forma lor nealterată de standarde, ni­velări și raționalizări comerciale. „<Graiu> reprezintă chintesența a ceea ce facem noi. Graiul este cel cu care te naști, cel pe  care îl auzi pentru prima dată de la mamă, de la părinți. Fără să intrăm în detalii de etnomuzicologie, putem spune că graiul are și o dimensiune muzicală. În cărțile de etnomuzicologie – și o să le dau exemplu pe cele ale Emiliei Comișel -, o să vedem acolo că graiurile sunt și muzicale. Și avem graiul muzical bucovinean, graiul muzical oltenesc etc., dialectul muzical aromân, dialectul muzical meglenoromân etc. Ele au niște trăsături regionale; într-un fel sună o piesă din Banat și într-alt fel o piesă din Moldova. Specialiștii știu să identifice clar aceste trăsături care se reflectă în liniile melodice, în formatul ritmic și în tehnicile de cânt tradițional. Doinele cu noduri nu se găsesc decât în Maramureș. Altfel de inflexiuni se găsesc doar în Oltenia etc. Asta încercăm noi să exprimăm. Și graiul afro-american este un grai. Afro-americanii vorbesc într-o engleză americană. Ai putea spune că este stâlcită sau cu dezacorduri, dar face parte din culoarea locală, mai pregnant în sudul Statelor Unite, unde s-a conturat ca și grai muzical, pentru că acolo a apărut această muzică, în contextul nefavorabil al sclaviei. Dar, de multe ori, din nefericirea oamenilor se nasc lucruri frumoase, așa cum și la noi folclorul românesc  e marcat de un fel de nefericire structurală, de melancolie, de tristețe, de dor. Și trăirile le regăsești la fel de bine și într-o doină de la noi, și într-un  cântec de plantație de la ei. <Graiul> se potrivește la fuziunea asta pe care noi încercăm să o facem și nici nu puteam să găsim un nume mai potrivit decât acesta”, explică Alina Ciolcă.

Folclor adunat din arhive si ,,colțuri de internet”

Astfel că, la Aluniș, sâm­bătă, o să regăsim în concertul „Graiu”, cum ne dă asigurări solista trupei, „conceptul acesta de paralelă sinteză între folclorul vlah în dialectele românești și cel afro-american și vor fi piese din toate aceste areale stilistice, doine, field-hollers, cântece a cappella, spirituals și gospel, cântece ritualice și de joc, cântece de dragoste, un vast repertoriu. Este ca o po­veste, o călătorie în care o să ducem publicul”.

Tot ce cântă trupa „Graiu” este numai folclor. El este adunat, așa cum spune solista trupei, „din arhive, din materiale pe care uneori le-am găsit și online, printr-un colț de Internet, cine știe pe unde și din arhivele online publicate ale marelui cercetător american Alan Lomax, de acolo a fost punctul de pornire. Ele se găsesc online pentru oricine vrea să caute să asculte aceste muzici tradiționale afro-americane. Alan Lomax a fost în 1963 în România, în satul Drăguși, în județul Brașov, de unde a cules folclor românesc, deci folclorul românesc se găsește pe un site al americanilor. Un e­xemplu de sursă de muzică tradițională este și albumul editat de Alan Lomax cu folclor arhaic românesc, inclusiv în aromână, editat pentru Columbia Records, în anii ’60. Aici se adaugă diverse alte lucrări, cercetări de teren făcute de etnomuzicologi, care ne-au ajutat în sensul acesta. Folclorul megle­noromân și istroromân au fost foarte greu de găsit, dar am reușit să ajungem la niște cercetători, care ne-au împărtășit înregistrările lor de teren; cercetările le-au făcut alții, dar noi le cântăm, le reinterpretăm, le pre­zentăm publicului. În abordarea noastră muzicală le aducem în contemporan; instrumentalul este mai degrabă minimalist. Noi nu folosim instrumente tradiționale, ci folosim chitară electrică, percuție, deci modern, dar abordarea vocală este una care încearcă să redea cât mai aproape de rădăcini cântul tradițional, cum ar fi, spre exemplu, doinele maramureșene cu noduri sau inflexiuni din zona de sud a țării – ne place foarte mult zona Vlașca și avem câteva piese de acolo – și încercăm să arătăm publi­cului cum se cântă tradițio­nal într-o cheie modernă”.

Concertul de la Aluniș este la fel de valoros pentru trupa ,,Graiu’’ ca și cel pe care îl susție într-o sală de concert. „Chiar dacă am concertat  și în săli de spectacol, cum ar fi  Sala Filarmonică – anul trecut am participat la Festivalul internațional <Enescu – Orfeul moldav>, organizat de Filarmonica Bacău, un loc cu o vibrație deosebită, dat find că Enescu a trăit și a compus la Tescani -, așa cum și filmările le facem în aer liber, nu mergem în săli, și cântările se potrivesc foarte bine într-un cadru natural, cum este cel de la Aluniș”, mai spune Alina Ciolcă.

 

Articole similare