Într-o perioadă plină de controverse, în care la nivelul Ministerului Educației se gândesc măsuri care contribuie la diminuarea importanței școlilor pedagogice, Muzeul Județean Buzău deschide o expoziție care aduce în atenția publicului un secol și jumătate de istorie buzoiană, în care sunt cuprinse elemente care reliefează importanța educației în evoluția comunității și a țării. Este vorba despre o expoziție cu obiecte și informații ce surprind viața românească de la 1948 la 1989, organizată de Secția Istorie a Muzeului Județean Buzău, realizată sub coordonarea dr. Mădălina Oprea – și deschisă la finele săptămânii trecute în prezența directorului instituției, Daniel Costache, a președintelui Consiliului Județean, Petre Emanoil Neagu, și a prefectului Daniel Țiclea -, al cărei vernisaj a constituit un bun prilej pentru buzoieni de a redescoperi repere importante din istoria națională, dar mai ales din cea locală. Participanții la vernisaj au avut șansa să facă o interesantă călătorie într-un „timp al educației”, realizată de fostul director al Muzeului Județean Doina Ciobanu, care în alocuțiunea sa a subliniat că învățământul trebuie să meargă cu un pas înaintea dezvoltării societății și că atunci când acest lucru s-a întâmplat au fost construite școli, universități, au fost pregătiți profesori, iar Buzăul și țara au progresat.
Toate evenimentele s-au petrecut, însă, cu aportul unor personalități pe care istoria le consemnează și astăzi drept piloni ai educației naționale. O astfel de personalitate evocată de dr. Doina Ciobanu în domeniul educației este cea a lui Dionisie Romano, fost episcop al Buzăului, un ierarh luminat, care a întemeiat școli pentru călugări și pentru frații din mănăstiri, dar și pentru tineri săraci, băieți și fete, la Mănăstirea Rătești și la Schitul Nifon, din județul Buzău. Printre multe realizări ale sale amintim faptul că Dionisie Romano, este ctitorul bibliotecii Academiei Romane, prin aceea că a donat 73 de volume de carte veche ce au stat la baza înființării Bibliotecii Academiei Române, drept pentru care mai târziu, acest for științific și de cultură românească l-a declarat membru de onoare.
Dionisie Romano deschide prima școală românească la Buzău
„În 1832, la Buzău, apare prima școală românească în care se preda în limba română. A fost meritul deosebit al lui Dionisie Romano. Făcuse Școala «Sfântul Sava» și era învățător. Cu mare greutate, pentru că autoritățile grecești de la Banu – în mod deosebit egumenul de la Banu -, se opuneau, îl pun în magazia de la mănăstirea Banu; până la urmă face o mică construcție și începe să predea. Dar ce să predai? În general, se predau buchile, adică îi învăța să scrie și să citească din cărți cu alfabet chirilic. El se apucă și face un Abecedar, o Aritmetică, un început de Geografie. Acestea nu acopereau un spațiu mare, ci mai mult în spațiul buzoian”, spune istoricul Doina Ciobanu, care povestește în continuare cum prin eforturile acestuia au apărut și școli renumite în Buzău: „Stă până în 1843 la Buzău și reușește să facă o școală cu 2.500 de lei; dă 2.000 de la el – avea salariu de 800 și se împrumută -, și apoi nu îi mai recuperează; din dania locuitorilor face o mică clădire undeva în fața mănăstirii Banu, unde mai târziu va fi gimnaziul «Tudor Vladimirescu», care se transformă în gimnaziul «Alexandru Hasdeu» și apoi capătă numele, în 1932, «B.P. Hasdeu», pe locul liceului de astăzi”.
Apariția lui Dionisie Romano a fost o binecuvântare pentru spațiul buzoian, explică mai departe Doina Ciobanu, întrucât acesta a făcut parte și din Ministerul Cultelor și Educației. De numele lui Dionisie Romano se leagă și apariția Seminarului de la Buzău. „A întreprins multe lucruri Dionisie Romano. Prin Regulamentul Organic se înființează și Seminarul de la Buzău, în 1834; este construită o clădire monument, care poate fi văzută și astăzi; era una dintre cele mai frumoase din țară la momentul respectiv; în 1837 se deschide Seminarul de la Buzău. Se predă la Seminar în limba română, dar manualele de Seminar erau cu litere slavone”, mai spune Doina Ciobanu.
Spiru Haret înființează școlile pedagogice
O altă etapă în evoluția școlii este cea din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când se stabilește o școală obligatorie de patru ani pentru toată lumea, susținută de stat, apoi se decide înființarea de școli secundare, gimnaziale și universități.
O altă etapă de dezvoltare a educației la care a făcut referire dr. Doina Ciobanu este cea cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX, când, spune istoricul, cultura românească are marele noroc de a beneficia de activitatea lui Spiru Haret, care era doctor în matematici și astronomie, cu studii la Paris și care a ajuns să conducă activitatea școlii. El este cel care înființează multe licee cu caracter pedagogic.
Următoarea etapă este după primul război mondial, când se înființează România Mare și era necesar ca învățământul să se egalizeze în toate spațiile românești. În această perioadă apare o altă personalitate mare, despre care a vorbit istoricul buzoian, și anume, dr. Constantin Angelescu. „Era chirurg de meserie. A ajuns la Ministerul Educației, a înființat 14.000 de școli. La Buzău, în vremea lui, a fost ridicată clădirea în care ne aflăm (n.r., clădirea Muzeului Județean, în care se mai află și Teatrul „George Ciprian” și Școala Populară de Artă), clădirea Liceului «Eminescu», clădirea Liceului Economic și clădirea nouă a Seminarului de la Buzău. Din 1924 până în 1932 erau elevi veniți din Transilvania, Basarabia și Bucovina. Se pregăteau preoți și învățători care să educe societatea românească din spațiile respective”, a mai spus dr. Doina Ciobanu.
Muzeul, depozitar al istoriei buzoiene
La deschiderea acestei expoziții nu a fost omis nici subiectul educației din perspectiva instituției de cultură care adăpostește atât de multă informație prețioasă și atât de multe obiecte care vorbesc despre istoria acestor locuri.
Prof. dr. Marius Constantinescu a făcut pentru participanții la vernisaj un scurt istoric al Muzeului Județean, având în vedere că a fost și primul director al instituției de cultură buzoiene. „Am ajuns în Muzeu la 15 septembrie 1975, angajat ca muzeograf al Muzeului Raional Buzău. În decembrie 1975 am făcut referatul care, trecând prin Comitetul Județean, a ajuns la minister și s-a aprobat crearea instituției care se cheamă astăzi Muzeul Județean Buzău. La vremea aceea erau doi muzeografi și cu mine trei. Eu, la 1 decembrie, am devenit muzeograf responsabil. În 1979 am obținut o schemă în care era postul de director și atunci am creat posturile de muzeograf și șef de secție și muzeograf pe specialități. În 1975 s-a terminat restaurarea la «Vergu Mănăilă» și s-a creat secția de arheologie a Muzeului Județean Buzău, în spațiul de pe Războieni, nr. 8, care este și acum. Am pornit în 1975 cu 6.500 de piese, obiecte înregistrate în inventar”, a spus prof. dr. Marius Constantinescu.
