Opinii

Un comportament cel puțin grețos

Nu l-am suspectat niciodată pe deputatul Adrian Mocanu – după cum remarcați, nu spun din ce partid face parte căci, vorba poetului, „azi îl vedem, și nu e” – de o capacitate debordantă de a se orienta în spațiu și timp. Aș putea invoca multele sale panseuri care au făcut înconjurul țării și deliciul presei quality, nu doar a tabloidelor. Precum aceea conform căreia minerii ar fi plantat flori în Piața Universității în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, moment în care Mocanu avea vârsta de șapte ani.

De aceea m-am numărat printre cei care nu au făcut mare caz de gafele sale, fiind convins că el – care în legislatura 2008-2012 a deținut titlul de cel mai tânăr deputat – nu va fi nici primul, nici ultimul ale cărui enormități vor fi răsplătite cu demnități. Și nu m-am înșelat, iar exe­mplul vivant este însuși premierul de acum al României.

Nu m-am obosit să fac mare caz nici atunci când, la o conferință de presă în care își anunța noua vocație politică, nu a fost capabil să comenteze niște afirmații ale sale, vechi de nici doi ani, în care beștelea partidele componente ale alianței majoritare în Parlament, în rândurile căreia intra atunci cu mare mândrie. „Asta te-a pus Cezar Preda să mă întrebi?”, astfel a replicat Mocanu la întrebarea la care ardeam de nerăbdare să primesc răspunsul. Cum spuneam, nu m-am obosit să fac mare caz, nici măcar pentru faptul că a folosit persoana a doua singular, de parcă ne-am fi ciocnit rucsacii în tramvaiul care mă transporta, din două în două săptămâni, de la Gara de Nord către cartierul studențesc Regie, în anii în care învățământul, de orice grad, nu se putea absolvi la păcănele.

În schimb, m-am decis să iau atitudine în momentul în care Adrian Mocanu face afirmații grave, pe rețelele de socializare și într-o conferință de presă, la adăpostul imunității parlamentare, despre o așa-zisă încălcare a deontologiei profesionale de către ziarul pe care îl conduc. Mai precis, acesta ne acuză, cu subiect și predicat, că am fi trucat o înregistrare, imortalizată cu o cameră de bord, în care se văd cu claritate împrejurările în care s-a produs nefericitul eveniment care l-a avut drept protagonist și pe care – în ciuda a ceea ce crede el – nimeni nu a încercat să îl exploateze politic. Ci doar din punctul de vedere al minimei respectări a legii rutiere, care spune să nu treci pe roșu și să nu pleci de la locul unui accident în care ești implicat. Mai departe, mă văd nevoit să spun că este un comportament cel puțin grețos să arăți cu degetul către alții pentru a abate atenția de la câteva chesti­uni pe care orice om cu scaun la cap le-ar suci pe o parte și pe alta. Cum ar fi aceea că armata de trolli din subordinea deputatului nostru mai avea puțin și cerea municipalității să i se ridice acestuia o statuie pentru că a plecat cu tot cu victimă de la locul accidentului. Sau că tânăra protagonistă a accidentului a certificat, pentru un site buzoian, autenticitatea ­ima­ginilor despre care deputatul Mocanu susține că ar fi trucate, pentru ca apoi să nege că ar fi avut vreo discuție cu ziaristul în cauză. Și ar mai fi multe altele.

Drept pentru care îi cer  deputatului Adrian Mocanu să prezinte public argumentele care l-au condus la concluzia că înregistrarea prezentată de OPINIA ar fi trucată, altele decât simțul olfactiv al valetului său de la Senat, simț despre care știm că acționează foarte selectiv atât timp cât nu îl deranjează aromele din jurul său.

Un comentariu

  1. Indignarea autorului e valida. Ar trebui aceeasi masura si cand redacteaza alte stiri, astfel incat sa redea sirul si dinamica evenimentelor reale si nu perspective sugerate sau mai putin documentate. De retinut o expresie pe cat de amuzanta, pe atat de adevarata, „valetul de la Senat”.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker