Deunăzi, copilul meu, care între timp a devenit un bărbat în toată firea, m-a anunțat pe un ton calm că ar fi trebuit să fie ultima lui zi de curs din viața de student. Am tăcut un timp amândoi și am evitat să ne privim în ochi, apoi ne-am zâmbit amar. Am încercat să-mi înghit nodul din gât și să glumesc, spunându-i să nu fie trist, că face parte din generația „COVID”, că și eu m-am născut în generația „Decrețeilor” și am mers înainte, asta-i viața!
De când s-a decretat starea de urgență și toate instituțiile de învățământ și-au închis porțile, a venit acasă. Ultimul semestru din anul terminal, care, după cum se știe, este cel mai greu dar și cel mai frumos din viata unui student, l-a trăit stând în casă cu noi, părinții. Amândoi, prin natura serviciului, am avut zile în care am fost mai ocupați decât înainte, dar el a răbdat cuminte la fel ca toți tinerii, fără cluburi, discoteci ori ieșiri la terase cu prietenii, fără aniversări ori altfel de petreceri. Debusolați puțin la început de modul în care li se predă on line, în scurt timp au reușit să se obisnuiască cu noua viață, iar cu tonusul pozitiv care-i caracterizează i-au ajutat psihic și pe ceilalți, obosiții societății, să nu clacheze.
Zilele acestea sunt zilele absolvenților! În mod normal, toți tinerii și-ar fi îmbrăcat robele și ar fi chiuit de bucuria absolvirii liceului ori a facultății. Au pierdut cu toții ceva scump, au pierdut sărbătorile generației lor. Astfel, despărțirea de colegi și profesori este atipică în acest an, fără festivități de absolvire, fără îmbrățișări, fără poze de grup…
Le-a fost răpită bucuria la care au visat la începutul anului școlar sau universitar, de a avea costume de ceremonie, rochii, festivități cu baloane, cu buchete de flori și lacrimi de bucurie în curtea școlii, liceului, universității sau academiei!
Ceremonialul absolvenților promoției 2020 din Academiile Militare și din Academia de Poliție nu va mai fi ca în alți ani, iar viața de student se sfârșește brusc, fără bucuria depunerii juramântului de credință față de Patrie și a defilării în cadru festiv! Se încheie o etapă și începe una nouă, într-o lume în care nimic nu mai e la fel! Tot ce au văzut în anii trecuți la alții își doreau și în viețile lor, pentru că așa era normal să fie, iar astfel de activități i-ar fi făcut fericiți, le-ar fi dat aripi să-și continue zborul, iar nouă parinților bucuria visului împlinit.
Era mult? Era puțin? Era suficient, dar acum nu ne-au mai rămas decât festivități în cadru restrâns ori în mediul virtual, auster și neobișnuit!
Tinerii noștri absolvenți au fost nevoiți să învețe prea curând să renunțe, să reducă din nevoile cotidiene și să zâmbească. Par resemnați, par că și-au înteles jertfa.
Aș vrea să vă rog, în numele părinților, pe voi, oamenii politici, să-i încurajați pe acești tineri, să le dați un semn minimal că sunt și ei pe aici. Vremea ordinelor de ministru și ordonanțelor militare a trecut deja. Ieșiți și spuneți-le tinerilor că PROMOȚIA 2020 este cea mai frumoasă și mai curajoasă promoție pe care a avut-o România! Noi nu vom mai fi tineri niciodată, dar ei sunt generația de mâine, speranța noastră pentru normalitate!
Felicitări tinerilor absolvenți din generația „COVID”! Felicitări fiului nostru, proaspăt absolvent al Academiei de Poliție!
