Vinerea Mare este ziua în care se pomenesc sfintele, mântuitoarele și înfricoșãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Acestei zile i se mai spune și „Vinerea Seacă”, pentru că unii aleg postul negru în această zi, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, merg și iau anafura de la biserică.
Biserica numește Patimile Domnului ca fiind „sfinte”, pentru cã Cel ce le-a rãbdat este însăși Sfințenia, pentru că Cel ce suferă este nevinovat, este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel despre Care îngerul Gavriil i-a spus fecioarei Maria: „Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35).
Se mai numesc și „mântuitoare”, pentru cã ele sunt prețul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia pãcatului. Îndurând aceste Pătimiri sau ispite ale durerii, Hristos ca Om nu Se desparte de Dumnezeu-Tatăl; El rămâne împlinitor al voinţei lui Dumnezeu, „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2, 8).
Patimile Domnului mai sunt numite și „înfricoșãtoare”, pentru cã nu poate fi ceva mai înfricoșãtor faptul că Cel ce pătimeşte în trup nu este numai om, ci este Dumnezeu- Omul. Cel atotputernic şi smerit, Cel fără de păcate, de bunăvoie ia asupra Sa urmarea păcatelor lumii căzute.
În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15).
Seara are loc Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
Țăranul român ține sărbătorile, în primul rând, prin nelucrare, respectând porunca a patra din Decalog: „Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește”. De aceea mici în această zi femeile nu cos, nu țes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru că gângăniile și dihaniile să nu se apropie de casă și de pomi. Copiii adună flori de pe câmp și le duc la biserică.
„La terminarea slujbei, femeile merg la morminte și aprind lumânari. La sfârșitul slujbei, era obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumânările aprinse pe drum, ca sa afle și morții de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori și intrând, se închinau, faceau câte o cruce cu lumanarea aprinsă în cei patru pereți sau doar la grinda de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie”, scrie crestinortodox.ro.
Pe același site se mai arată că în popor se spune că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred că, daca se scufundă în apa rece de trei ori în acestă zi vor fi sănătoși tot anul.
