Începând de luni, 29 aprilie, creștinii ortodocși străbat duhovnicește, în Biserică, „Săptămâna Patimilor”. Aceasta se deosebește de toate celelalte săptămâni din postul Paștelui prin câteva caracteristici liturgice, care îi conferă o notă de sobrietate și măreție, de tristețe, dar și de bucurie, de pocăință și nădejde cu gândul la Învierea Domnului. Este săptămâna în care creștinii ortodocși retrăiesc amintirea patimilor Mântuitorului Iisus Hristos.
Semnificația Deniilor
În credința populară, amintește Muzeul Țăranului Român citând din lucrarea lui Romulus Antonescu – „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” -, se crede că acum morții revin printre cei vii, de aceea abundă practicile de pomenire a morților și strămoșilor, pomenirea lor făcându-se în, în multe locuri Joia Mare; slujbele ținute în biserică amintesc de evenimente și momente din istoria sfântă a mântuirii, fiind cunoscute sub numele de denii. Muzeul Țăranului Român amintește că, potrivit lucrării menționate,
- Lunea s-a făcut pomenirea lui Iosif cel prea frumos, pierdut de frații săi, dar și pilda smochinului neroditor ca simbol al sinagogii care nu a adus rodul mântuirii, iar marțea se face pomenirea celor zece fecioare.
- Miercurea este dedicată amintirii femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, în timp ce „Joia patimilor” este închinată amintirii a patru evenimente din viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească înainte de Patimi, unde accentul cade pe iubire și începutul Patimilor prin vinderea Domnului Iisus Hristos.
- În „Vinerea mare” se face pomenirea Patimilor și mărturia tâlharului care a ajuns în Rai și credincioșii cântă împreună cu preoții „Prohodul”.
- Sâmbăta este ultima zi a „Săptămânii Mari”, când se pomenește despre îngroparea trupului lui Iisus și coborârea la iad pentru a ridica la viață veșnică pe cei din veac adormiți.
În popor tradiția este ca în ceastă săptămână să nu se mănânce urzici sau mâncăruri gătite cu oțet pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici și i s-au umezit buzele cu oțet în loc de apă. „Curățenia sufletească și trupească este însoțită în această perioadă și de <curățenia de Paște> din gospodării. În gospodării se văruiește, se zugrăvește, se spală covoarele, preșurile și geamurile, se văruiesc trunchiurile copacilor, iar spre sfârșitul săptămânii, se pregătesc cozonacii, ouăle roșii și preparatele din carne de miel, toate trebuind să fie gata pentru a fi sfințite la biserică, în dimineața Duminicii Învierii Domnului”, se arată în „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești”, citat de Muzeul Țăranului Român.
