Pe 27 decembrie creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic ce și-a dat viața pentru credință. Numele Ștefan este de origine grecească, „Stephanos”; și înseamnă „cunună”, cu care erau încununați învingătorii.
Sfântul Ștefan a fost martorul Învierii Domnului și Înălțării Sale la cer, dar și al Pogorârii Duhului Sfânt. De aceea, el predica aceste adevăruri și a stârnit furia fariseilor și a conducătorilor evrei. Aceștia l-au acuzat în mod fals de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu și a fost judecat și omorât cu pietre.
De aceea, există credința în popor ca în această zi, este bine să se facă pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice.
Există în popor credința că apostolul îi ajută pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane și de aceea, se spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aduci în casă o icoană care-l înfățișează pe acest martir. Tot în această zi, se spune că este bine dăruiești icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă, pentru a aduce astfel spor în casă și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite.
În lăcașele de cult, la sărbătoarea Sfântului Ștefan sunt pomeniți creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.
În lumea satului exista credința că dacă în a treia zi de Crăciun va ninge, atunci vor avea rod bun.
