Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe cei 40 de mucenici din Sevastia, cetatea Armeniei. Românii îi numesc și „sîmți”, „mocenici” sau „măcini”.
Sărbătoarea mai este cunoscută drept „Moșii de iarnă” sau „Sâmbăta morților”. Acestora li se mai spune și „Moși” fiindcă sărbătoarea lor cade la 9 zile după cea a Babei Dochia. Baba Dochia era rea tare, dar Moșii sunt buni: ei lovesc pământul cu ciocanele sau botele ca să iasă căldura la suprafață și iarba proaspătă să crească în voie. Când lovesc pământul, Moșii zic: „Patruzeci de mucenici, / Patruzeci de sfinți voinici, / Dați cu bâtele-n pământ / Ca să tune (intre) frigul / Și să iasă căldura!”.
În tradiția populară, informează Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, „se credea că toți sfinții din calendar se strâng astăzi ca să participe la liturghie în sobor și că ei au grijă să alunge înghețul cuibărit prin pământ și apă. Ca nu cumva frigul să zădărnicească sosirea timpului primăvăratic, gospodinele se fereau să facă treburi grele. Doar semănau ceapă, usturoi, varză, având convingerea că legumele semănate acum vor rodi de 7, ba chiar de 40 de ori mai mult. Tot ele se întreceau în diverse practici magice, prin care căutau să țină la distanță șerpii de vitele din ogradă sau de casă: le stropeau cu mujdei sau înconjurau locuința cu cenușă scoasă din vatră sau cu <trențe aprinse>”.
Tot în credința populară se credea că primăvara va avea chipul și asemănarea zilei de Mucenici.
Pe 9 martie, femeile fac „măcini”, „mucenici”, „bradoși”, „sfințișori”, copturi în formă de om, colăcel, albină sau porumbel. Odinioară, prin Moldova și Muntenia, erau duși la biserică în chip de dar al lui Dumnezeu sau erau împărțiți celor săraci, rudelor, copiilor, în amintirea celor plecați în tărâmul de dincolo.
Bărbații spun că este ziua lor pentru că ei sunt „obligați” să se sacrifice și să bea 44 de pahare de vin. Obiceiul de a se bea 40 de pahare cu vin roşu în ziua de 9 martie este o reminiscenţă a unor practici păgâne antice. Oamenii credeau că vinul băut în această zi se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă. Dacă cineva nu putea să bea atâtea pahare cu vin, trebuia să guste sau măcar să fie stropit cu vin.
