Efectele toxicității AUR se resimt și după excluderea din grupul parlamentar AUR a avocatei colerice ori a unui general implicat în represaliile din Decembrie 1989. Și se vor resimți cel puțin patru ani, cât durează mandatele lor parlamentare. Poate chiar în formă acutizată. Iar AUR rămâne un partid nefrecventabil, toxic pentru democrație, și după debarasarea, tardivă, de cei doi.
Excluderea din grupul parlamentar AUR a Dianei Șoșoacă, promotoare a curentului anti-mască, o susținătoare ferventă de teorii ale conspirației, și a lui Francisc Tobă, implicat în dosarul represiunii de la Sibiu din timpul Revoluției din 1989, chiar dacă albit în mod miraculos printr-o sentință judecătorească – ambii rămași, însă, cu mandate de parlamentar –, sunt semne că partidul încearcă să-și deschidă un culoar politic favorabil pentru a intra în competiție, de la egal la egal, cu celelalte partide parlamentare. Că încearcă să-și dezlipească eticheta „nefrecventabil”. Cu astfel de personaje conducerea AUR este conștientă că nu va reuși să atragă alt gen de electorat decât cel pe care îl are acum. Adică, unul format dintr-un segment taliban-ortodox, un altul ultranaționalist-securist și unul fără orientare ideologică atras, ca fluturii de lampă, doar de teorii ale conspirației, un electorat care rezonează cu mesaje anti-sistem, și acelea urlate irațional, cu pumnul ridicat amenințător, prin spații publice ori studiouri de televiziune interesate doar de rating.
Toxicitatea AUR nu este însă dată doar de Francisc Tobă și de Diana Șoșoacă, intens promovată și lăudată de propaganda rusă oficială care o numește „Marine Le Pen” de România și „simbol al bătăliei cu Sistemul”. E dată și de Nicolae Roman, al cărui nume apare, de asemenea, ca fiind implicat în represaliile din Decembrie 1989, de la Timișoara – încă neatins de justiție, întrucât jurnalul de luptă al unității militare din Timișoara, unde activa, jurnal care confirmă participarea lui la represalii, a fost desecretizat târziu, după 2010. Și care a fost desemnat de AUR în Comisia parlamentară pentru controlul activității SIE, la fel în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții. E dată și de Mircea Chelaru ori de alți politicieni vectori ai ultranaționalismului cu iz securist-comunist de tipul Vetrei Românești și al PRM-ului vadimist, ajunși în Parlament, ca membri AUR, pe filiera Partidului Neamul Românesc condus de fostul pesedist Ninel Peia. E dată și de linia extremistă asumată de conducerea partidului.
Toxicitatea AUR se anunță a fi însă sporită până la gradul de periculozitate publică din cauza intereselor care par să stea în spatele împingerii în scenă a acestui partid. Acuzațiile pe care artizanul Partidului Neamul Românesc și câteva portavoci din aceeași zonă le-au lansat public – iar asta nu din onestitate, ci doar din răzbunare față de excluderea Dianei Șoșoacă – duc spre legături pe care fondatori ai AUR le-ar avea cu Rusia. În mesajele fornăitoare despre iubire de glie și de țară, despre patrioți care luptă cu antiromânii, cu trădătorii de neam și țară, Ninel Peia vorbește acum – doar acum, nu când a făcut alianță pentru intrarea în Parlament – despre cei care se află în spatele acestui partid și îl susțin financiar. Și anume despre ceea ce numește grupul oligarhic condus de Marius Lulea (fondatorul Acțiunii 2012, al cărei purtător de mesaj este, de ani de zile, George Simion, actual președintele AUR), despre o presupusă apartenență a acestuia la servicii de informații străine, despre presupuse legături de afaceri cu Transnistria, despre presupuse finanțări ilicite, bani negri introduși în România de tineri moldoveni. Dacă aceste informații sunt reale e foarte grav. Cum gravă și condamnabilă este și tăcerea lui Peia de până acum. La fel, a vocalei și colericei avocatei. E un aspect pe care autoritățile române ar trebui să-l verifice urgent. La fel, cum ar trebui să verifice legalitatea intrării în Legislativ a parlamentarilor AUR puși pe listele electorale, via Partidul Neamul Românesc, în baza unui „protocol de colaborare” fără valoare juridică.
Îngrijorător este că acești oameni rămân în Parlament cel puțin un mandat, că au posibilitatea să crească în sondaje, opoziția venindu-le mănușă în această perioadă de restricții, de austeritate, de tensiuni sociale, mesajele populiste, în care sunt experți, urlate în spații publice, având priză la un segment mai puțin educat de electorat, din păcate nu inconsistent. În plus, în țară există încă teren fertil și pentru ultranaționalism și extremism, culoar lăsat liber, de câțiva ani, de PRM-ul vadimist, iar la nivelul întregii Europe se înregistrează un reviriment al partidelor naționaliste și ultranaționaliste, anti-sistem, eurosceptice, curentul ultranaționalist fiind întreținut prin război hibrid sau susținut financiar de Rusia.
Text publicat în ,,Puterea a cincea”
Sunt luați în discuție doar parlamentarii controversați intrați în Parlament pe listele AUR dar hai să vorbim și despre Dan Tanasă, despre Sorin Lavric, despre Claudiu Târziu, despre toți. Să-i luăm pe toți la puricat și abia apoi să tragem niște concluzii.
Eu unul, făcând parte din categoria mai puțin educată de electorat, mă regăsesc în discursul promovat de partidul toxic AUR. Oamenii trec, partidul rămâne.