miercuri, 02 decembrie 2020

Tatăl celebrei Margareta Pâslaru, buzoianul George Pâslaru, reporter de război pe frontul din est (II)

Viorel FRÎNCU

Continuăm astăzi articolul dedicat tatălui celebrei Margareta Pâslaru, una dintre cele mai mari artiste din toate timpurile, tată care a fost un jurnalist important în perioada interbelică.

Chiar dacă celebra ar­tistă spune că a avut o co­pilărie extrem de grea, marcată de deciziile tatălui său, povestea ziaristului Gheorghe Pâslaru rămâne una deosebită, prea puțin cunoscută de publicul larg.

După ce, în primul episod al articolului, am văzut cum Gheorghe Pâslaru s-a remarcat drept conducătorul unui controversat săptămânal buzoian care s-a ocupat cu denigrarea primarului Stan Săraru, susținând apoi mișcarea Garda de Fier, vom spune că acesta s-a trezit în pericol odată ce la putere a ajuns mareșalul Antonescu, ho­tărât să-i tragă la răspundere pe toți cei care au susținut „legionarii”. Astfel, buzoianul alege să devină reporter de front, pentru a-și spăla păcatele.

Ziaristul buzoian va participa, alături de trupele române și germane, la cele mai importante bătălii desfășurate pe teritoriul Basarabiei, inclusiv la luptele pentru cucerirea Odessei, așa cum el însuși menționează în volumul de reportaje „Drumuri de sânge. De la Prut la Odesa”.

Este numit „comisar cu probleme de propagandă”

Volumul de reportaje a fost finalizat, la 16 octombrie 1941, și a văzut lumina tiparului în decembrie, același an, la Tipografia „Acțiunea Bu­zăului”, al cărui proprietar era însuși autorul.

Cartea a avut un imens succes în rândul cititorilor, atrăgând atenția celor mai înalte foruri militare și, implicit, factorilor de răspundere din Ministerul Propagandei. În acest context, trecându-i-se cu vederea trecutul de jurnalist atașat ideologiei gardiste, este numit, probabil spre sfârșitul anului 1941, începutul anului 1942, „comisar cu probleme de propagandă și presă în Transnistria și consilier tehnic pe lângă Ministerul Propagandei”.

În noua sa calitate, își va desfășura activitatea în orașul Odessa, în cadrul Centrului de propagandă condus de locotenentul-colonel Alex. Enescu, coordonând două publicații ce au apărut în timpul adminis­trației ro­mânești: Bugul, „Organul Serviciului de Propagandă militară” – primul nostru cotidian din Transnistria, în fapt un jurnal de front, apărut în intervalul 12 septembrie 1942 – 31 iulie 1943, și Odessa și Gazeta Odesseiț, 8 martie 1942, cotidian, în limba rusă.

Se căsătorește la Odessa și peste un an se naște Margareta Pâslaru

În perioada cât a activat la Odessa, George Pâslaru a cunoscut-o pe Victoria Dimi­triu, actriță (cântăreață de operă), originară din Bârlad, cu care s-a căsătorit, la 2 decembrie 1942.

Anul următor li s-a năs­cut, la 3 iulie 1943, o fetiță, cea care va deveni mai târziu celebra cân­tăreață, compozitoare, textieră de muzică ușoară și actriță de film, Margareta Pâslaru.

După terminarea misiunii la Odessa, George Pâslaru se reîntoarce la București, unde cumpără ziarul Capitala și devine corespondent, pentru Buzău, al ziarului Timpul (mai 1937 – 1 mai 1948).

Noua întreprindere a ziaristului buzoian pare să fi fost sortită eșecului, sediul redacției ziarului „Timpul” și tipografia fiind distruse în cursul anului 1944, într-unul din bombardamentele executate asupra Bucureștiului.

Urmărit de Siguranță, condamnat, divorțează și devine compozitor

Lovitura de stat de la 23 august 1944, arestarea Ma­reșalului Ion Antonescu, conducătorul regimului militar instaurat în 1941, și intrarea României în coaliția antihitleristă, concomitent cu pă­trunderea Armatei Roșii pe teritoriul țării noastre, vor precede acțiunile de comunizare, odată cu instalarea guvernului pro-comunist, la 6 martie 1945, prezidat de dr. Petru Groza.

Din acest moment, se declanșează vânătoarea împotriva adversarilor politici, în special, a naționaliștilor, membri și/sau simpatizanți ai Mișcării legionare, printre aceștia numărându-se și ziaristul buzoian George Pâslaru. La începutul anului 1945, gazetarul Isac Holder, titra, în ziarul pro-comunist Che­marea Buzăului, articolul „Lipsea din lot”, avându-l ca țintă pe  George Pâslaru, învinuit nu numai de propagandă antisemită, ci și de participare la acțiuni antisemite.

La 24 mai 1945 a început procesul ziariștilor „criminali de război“, „vinovați de dezastrul țării“, prin care se urmărea, practic, decapitarea elitei gazetăriei românești, iar G. Pâslaru era deja pus sub urmărire de Siguranță încă din ianuarie 1945.

Condamnarea primului lot al celor 14 ziariști, la 2 iunie 1945, de către Tribunalul Poporului, a fost urmată de alte procese adresate unor jur­naliști, acuzați de a fi „tră­dători ai intereselor populare și de stat”. George Pâslaru va fi și el condamnat, pentru ati­tudine naționalistă, antisemită, anticomunistă și antisovietică, la un an și jumătate de închisoare, cu interdicția unor drepturi cetățenești și ridicarea dreptului de a mai semna articole de presă.

Obligat să divorțeze, pentru a-și proteja familia, George Pâslaru se va recăsători și își va dedica restul vieții muzicii. Autodidact desăvârșit, acesta se va dovedi un compozitor de talent, ceea ce îi va permite să fie primit în Uniunea Compozitorilor din România.

A murit la 15 iulie 1961, la București, și a fost înhumat la Cimitirul „Sfânta Vineri”.

Margareta Pâslaru, marcată de divorțul părinților și moartea tatălui ei

Margareta Pâslaru a împlinit pe 9 iulie, vârsta de 77 ani și vorbește deseori despre copilăria grea pe care a

avut-o. Rareori a pomenit însă despre tatăl ei, care a divorțat de mama sa pe când artista era foarte mică. Își amintește că tatăl ei a fost cel care într-o zi, când artista avea 15 ani și a venit de la școală, a anunțat-o:  „Vezi, aici, un număr de telefon, te-a căutat maestrul George Grigoriu, a scris o piesă pentru tine”. George Grigoriu o văzuse pe Margareta debutând în acel an pe scena Casei de Cultură Grivița Roșie.

Ținând cont de încli­națiile artistice ale membrilor familiei sale, nu este de mirare de unde a moștenit marea artistă talentul. Mama vedetei a fost cân­tăreață de operă, bunicul din partea mamei, Ion Dimi­triu-Bârlad, un renumit sculptor care a studiat la Academia „Julien” din Paris, bunica sa cânta la pian și picta în stil impresionist, mătușa era balerină.

Margareta Pâslaru măr­turisește că a fost marcată de lipsurile materiale, de divorțul părinților și de moartea tatălui ei. A sufe­rit enorm când s-au despărțit părinții ei, iar moartea tatălui, pe când ea avea 18 ani, a copleșit-o de-a dreptul. De aceea, a mărturisit că a ales să se refugieze în muncă. S-a lansat de tânără, în anul 1958, la 15 ani și s-a axat pe carieră, pentru a uita de problemele din familie.

Margareta Pâslaru a lan­sat „Diamant fermecat” și ”Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, acestea fiind doar două dintre melodiile sale de succes. Plecarea ei în America, în anul 1983, a fost o mare pierdere pentru muzica românească. Artista și-a urmat atunci soțul, pe Gheorghe Sencovici.

Peste Ocean, vreme de zece ani, până să intre în televiziune, a lucrat în galerii de artă, un domeniu deloc străin ei, de vreme ce este nepoata unui sculptor celebru, care a lăsat mai multe opere importante. Margareta a revenit în țară în anii ’90. O vreme s-a împărțit pe două continente, însă acum stă mai mult prin România. Fiica ei, Ana Maria, are un job important în America. Este președintele unei companii de consultanță în management. S-a căsătorit cu Juan, un bărbat latino american și au doi copii.

Citește AICI prima parte a articolului

loading...
error: Content is protected !!