Theodor Damian s-a născut la data de 28 decembrie 1951 la Botoșani. Este un poet și eseist român ce s-a stabilit în Statele Unite, la New York, în anul 1988. Acest lucru a fost posibil după ce cu un an înainte fusese în Israel. După această vizită i-a fost ușor sa obțină viza pentru America. A fost încurajat de mitropolitul-cărturar Antonie Plămădeală cu care colabora la revista „Telegraful român” și la Mitropolia Ardealului, slujind ca preot la Catedrala din Sibiu.
Este absolventul Institutului Teologic din București în anul 1975 și are un Master în Teologie la Seminarul Teologic din Princeton (1990). Este doctor în Teologie la Universitatea Fordham din New York (1993) și la Universitatea din București (1999). Mai are studii la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveția (1979 – 1980) și la Universitatea din Lausanne (1980-1983).
După ce s-a stabilit în Statele Unite a fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă cu parohia la biserica ortodoxă „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Astoria, New York, și Cenaclul literar „Mihai Eminescu” la New York.
Activitatea spirituală continuă și în plan literar. În anul 1996 editează revista bilingvă „Lumină lină/ Gracios Light”, o revistă de cultură și spiritualitate românească. Theodor Damian s-a remarcat în diaspora, în afara specialității sale, ca poet, eseist, publicist, profesor universitar, promotor cultural, editor și critic literar. Are frecvente apariții în revistele literare din țară și din străinătate unde a publicat peste 500 de eseuri, recenzii și articole.
Comunitatea științifică internațională l-a invitat să susțină comunicări științifice la peste 100 de congrese internaționale din Statele Unite, Cipru, Finlanda, România, Japonia, Malta, Polonia, Grecia ș.a. Ca poet a debutat cu volumul „Liturghia Cuvântului” (1989, volum bilingv). Au mai urmat peste 15 volume de versuri (apărute în țară și în străinătate), peste 8 volume de eseuri și critică literară și mai mult de 4 volume de teologie.
Despre literatul Theodor Damian scriitorul Theodor Codreanu scria: „Opera lui poetică este deja a unei personalități consacrate prin evaluarea profesionistă a criticilor și scriitorilor din țară și din emigrație, fiindcă Theodor Damian este, în primul rând, un scriitor român”.
Mircea Nicolae Rusu, un critic literar cu o colosală experiență de viață, el însuși emigrant în Statele Unite (în anul 1992), scria despre cărturarul Theodor Damian că este un: „teolog de profunzime și elevată expresie lingvistică… un poet de excepție și un hermeneut al sacrului în varii ipostaze… care se înscrie pe spirala ascendentă deschisă cu precedentele sale cărți, <Nemitarnice> și <Semnul Isar> primite foarte favorabil de critica literară și de cititori. Volumul «Stihiri cu stânjenei» aduce o notă dramatică, wagneriană, partiturii poetice binecunoscute a lui Theodor Damian. Meditând la condiția umană în general și la aceea a emigrantului, chiar și globalizat sau globalizant, în special, «Stihiri cu stânjenei» oferă o soluție transcendentă pentru aceasta, o dovadă că tragismul «peregrinului cosmic» poate fi atenuat atât prin emoționante dovezi de iubire față de Dumnezeu cât și cu câteva bemoluri ludice menite, și ele, să patenteze tragismul existențial”.
În ceea ce mă privește, pot afirma, după ce am citit multe din versurile sale, că Theodor Damian scrie cu credință și în baza unei erudiții acumulate în timp. Versurile sale irump natural dintr-o vână care nu mai trebuie demonstrată. Există ceva magic în Bucovina, în pânza freatică, în aerul mângâiat de soare pe dealurile molcome împodobite cu păduri și lacuri binefăcătoare și, mai ales, în oameni. Poeziile lui Theodor Damian sunt balsam pentru suflet în vremuri de restriște. Probabil au fost scrise pentru el și pentru cei înstrăinați. Însă și pentru noi cei de acasă, din ce în ce mai înstrăinați și mai răzlețiți.
Mai trebuie spus că Theodor Damian a fost primit în rândurile Uniunii Scriitorilor din România și în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. În anul 2018 Guvernul României l-a premiat ca fiind una dintre cele mai importante 10 personalități ale românilor din America din ultima sută de ani, iar în anul 2016 a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Bioterra din București.
Ca apele Menecaduzei
Iarăși mă uit la planeta rotundă
mereu bătătorită de călători
și mereu proaspătă
ca apele Menecaduzei
ce curge și stă
și se agită-n fiori
Planeta rotundă
ispită uriașă
cresc cu fața spre ea
în propria mea libertate predestinat
mereu chemat de moarte
și mereu înviat
Așa gândeam și visam
Să te duci o dată pe
săptămână la râu și să-ți
spui acolo păcatele
cu voce tare
să plece de la tine
mânate de vânt și de valul mărunt
du-te
ți-am spus judecând
și visând la ideea c-aș putea
deveni râu eu însumi
și tu ai venit la mine
să-ți strigi în gura mare cântecul înlăcrimat
eu să-ți primesc spălarea mâinilor
și să rămân totuși curat
așa gândeam și visam
la ideea că aș putea
ca eu râul să te locuiesc
să-mi fac sălaș în adâncurile tale
cu munți mari și mici
și tu nici să nu te mai deplasezi
la râu
ci să te cobori în tine în mine
la râul lacrimilor mele să strigi
păcatele cu lacrimi
până ce nu te mai întorci pe tărâmul cel vechi
nu tu în pustie
ci pustia în sufletul tău
spre izbăvirea noastră de cel rău.
Când voi trece hotarul acestei munci
Apa se prelinge dezmeticită
din scorburi în dezgheț
Lăcustele au dat iama-n răsărită
vacile Domnului cu aripile roșii
învață să zboare
au oare
unde mă voi afla eu atunci
voi visa iar cele două lumi
rotunde și negre
istorie a celui mai dulce pelerinaj
mâncat ca pâinea cea de toate zilele
dulceața aceasta mă va munci
o voi ascunde în scorburile protejate
de soare,
ziua
împotriva tâlharilor nopții
sub aripile frumos colorate ale
vacilor Domnului
noaptea
contra furilor zilei
cândva voi trece hotarul acestei munci
au oare
unde voi fi eu atunci?
Căutătorii de lut ne vor invada templele
De aici de la mine
se vede cerul
asta pentru că mai am de spus
ceva
până acum am umblat
prin multe ceruri
cărând pământul în urma mea
se mai nasc deci la Sarmisegetusa
statui cu cap de aur
trup de argint
și picioare de lut
în noua Indie
se mai plânge pe Menecadusa
s-a descoperit că lutul
e la fel de prețios ca aurul
căutătorii de lut ne vor invada
templele
în partea dinspre mine a pământului
pulsul bate de la răsărit
spre apus
pentru că de aici se mai vede cerul
de aceea mai am ceva de spus.
