luni, 30 noiembrie 2020

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Theodor Damian

Theodor Damian s-a născut la data de 28 decembrie 1951 la Botoșani. Este un poet și eseist român ce s-a stabilit în Statele Unite, la New York, în anul 1988. Acest lucru a fost posibil după ce cu un an înainte fusese în Israel. După această vizită i-a fost ușor sa obțină viza pentru America. A fost încurajat de mitropolitul-cărturar Antonie Plămădeală cu care colabora la revista „Telegraful român” și la Mitropolia Ardealului, slujind ca preot la Catedrala din Sibiu.

Este absolventul Institutului Teologic din București în anul 1975 și are un Master în Teologie la ­Se­minarul Teologic din Princeton (1990). Este doctor în Teologie la Universitatea Fordham din New York (1993) și la Universitatea din București (1999). Mai are studii la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveția (1979 – 1980) și la Universitatea din Lausanne (1980-1983).

După ce s-a stabilit în Statele Unite a fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă cu parohia la biserica ortodoxă „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Astoria, New York, și Cenaclul literar „Mihai Eminescu” la New York.

Activitatea spirituală continuă și în plan literar. În anul 1996 editează revista bilingvă „Lumină lină/ Gracios Light”, o revistă de cultură și spiritualitate românească. Theodor Damian s-a remarcat în diaspora, în afara specialității sale, ca poet, eseist, publicist, profesor universitar, promotor cultural, editor și critic literar. Are  frecvente apariții în revistele literare din țară și din străinătate unde a publicat peste 500 de eseuri, recenzii și articole.

Comunitatea științifică internațională l-a invitat să susțină comunicări științifice la peste 100 de congrese internaționale din Statele Unite, Cipru, Finlanda, România, Japonia, Malta, Polonia, Grecia ș.a. Ca poet a debutat cu volumul „Liturghia Cuvântului” (1989, volum bilingv). Au mai urmat peste 15 volume de versuri (apărute în țară și în străinătate), peste 8 volume de eseuri și critică literară și mai mult de 4 volume de teologie.

Despre literatul Theodor Damian scriitorul Theodor Codreanu scria: „Opera lui poetică este deja a unei personalități consacrate prin evaluarea profesionistă a criticilor și scriitorilor din țară și din emigrație, fiindcă Theodor Damian este, în primul rând, un scriitor român”.

Mircea Nicolae Rusu, un critic literar cu o colosală experiență de viață, el însuși emigrant în Statele Unite (în anul 1992), scria despre cărturarul Theodor Damian că este un: „teolog de profunzime și elevată expresie lingvistică… un poet de excepție și un hermeneut al sacrului în varii ipostaze… care se înscrie pe spirala ascendentă deschisă cu precedentele sale cărți, <Nemitarnice> și <Semnul Isar> primite foarte favorabil de critica literară și de cititori. Volumul «Stihiri cu stânjenei» aduce o notă dramatică, wagneriană, partiturii poetice binecunoscute a lui Theodor Damian. Meditând la condiția umană în general și la aceea a emigrantului, chiar și globalizat sau globalizant, în special, «Stihiri cu stânjenei» oferă o soluție transcendentă pentru aceasta, o dovadă că tragismul «peregrinului cosmic» poate fi atenuat atât prin emoționante dovezi de iubire față de Dumnezeu cât și cu câteva bemoluri ludice menite, și ele, să patenteze tragismul existențial”.

În ceea ce mă privește, pot afirma, după ce am citit multe din versurile sale, că Theodor Damian scrie cu credință și în baza unei erudiții acumulate în timp. Versurile sale irump natural dintr-o vână care nu mai trebuie demonstrată. Există ceva magic în Bucovina, în pânza freatică, în aerul mângâiat de soare pe dealurile molcome împodobite cu păduri și lacuri binefăcătoare și, mai ales, în oameni. Poeziile lui Theodor Damian sunt balsam pentru suflet în vremuri de restriște. Probabil au fost scrise pentru el și pentru cei înstrăinați. Însă și pentru noi cei de acasă, din ce în ce mai înstrăinați și mai răzlețiți.

Mai trebuie spus că Theodor Damian a fost primit în rândurile Uniunii Scriitorilor din România și în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. În anul 2018 Guvernul României l-a premiat ca fiind una dintre cele mai importante 10 personalități ale românilor din America din ultima sută de ani, iar în anul 2016 a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Bioterra din București.

Ca apele Menecaduzei

Iarăși mă uit la planeta rotundă

mereu bătătorită de călători

și mereu proaspătă

ca apele Menecaduzei

ce curge și stă

și se agită-n fiori

Planeta rotundă

ispită uriașă

cresc cu fața spre ea

în propria mea libertate predestinat

mereu chemat de moarte

și mereu înviat

Așa gândeam și visam

Să te duci o dată pe

săptămână la râu și să-ți

spui acolo păcatele

cu voce tare

să plece de la tine

mânate de vânt și de valul mărunt

du-te

ți-am spus judecând

și visând la ideea c-aș putea

deveni râu eu însumi

și tu ai venit la mine

să-ți strigi în gura mare cântecul înlăcrimat

eu să-ți primesc spălarea mâinilor

și să rămân totuși curat

așa gândeam și visam

la ideea că aș putea

ca eu râul să te locuiesc

să-mi fac sălaș în adâncurile tale

cu munți mari și mici

și tu nici să nu te mai deplasezi

la râu

ci să te cobori în tine în mine

la râul lacrimilor mele să strigi

păcatele cu lacrimi

până ce nu te mai întorci pe tărâmul cel vechi

nu tu în pustie

ci pustia în sufletul tău

spre izbăvirea noastră de cel rău.

Când voi trece hotarul acestei munci

Apa se prelinge dezmeticită

din scorburi în dezgheț

Lăcustele au dat iama-n răsărită

vacile Domnului cu aripile roșii

învață să zboare

au oare

unde mă voi afla eu atunci

voi visa iar cele două lumi

rotunde și negre

istorie a celui mai dulce pelerinaj

mâncat ca pâinea cea de toate zilele

dulceața aceasta mă va munci

o voi ascunde în scorburile protejate

de soare,

ziua

împotriva tâlharilor nopții

sub aripile frumos colorate ale

vacilor Domnului

noaptea

contra furilor zilei

cândva voi trece hotarul acestei munci

au oare

unde voi fi eu atunci?

Căutătorii de lut ne vor invada templele

De aici de la mine

se vede cerul

asta pentru că mai am de spus

ceva

până acum am umblat

prin multe ceruri

cărând pământul în urma mea

se mai nasc deci la Sarmisegetusa

statui cu cap de aur

trup de argint

și picioare de lut

în noua Indie

se mai plânge pe Menecadusa

s-a descoperit că lutul

e la fel de prețios ca aurul

căutătorii de lut ne vor invada

templele

în partea dinspre mine a pământului

pulsul bate de la răsărit

spre apus

pentru că de aici se mai vede cerul

de aceea mai am ceva de spus.

loading...
error: Content is protected !!