Cultură

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Silvia Bitere

Pe poeta Silvia Bitere am cunoscut-o acum un an si jumătate la un festival literar organizat de poetul Paul Spirescu la Adjud. A venit cu o echipă consistentă a Asociației culturale „Direcția 9”. Am aflat mai târziu că s-a născut pe malul Mării Negre, la Constanța, văzând lumina zilei pe data de 18 ianuarie 1977.

După studiile gimnaziale și liceale a urmat cursurile Universității „Ovidius” din orașul natal, profilul Birotică. A obținut licența ca Inspector Resurse Umane. Debutul literar s-a produs în revista „Litere” din Târgoviște. De atunci este o prezență activă în numeroase publicații din țară, cu poezie și proză scurtă, din care amintesc: România li­te­rară, Familia, Vatra, Arca, Argeș, Ex-Ponto, Reflex, Helis, Sintagme literare, Dunărea de Jos, Pro Saeculum, dar și din Germania (Alternanțe), Anglia (Onyx) și Israel (ASILR).

Debutul editorial s-a produs în anul 2012 cu volumul de versuri „De-a Caroline”, apărut la Ed. Grinta din Cluj-Napoca. Au urmat: „Gri Kamikaze” (2013, poezie, Ed. Eurostampa, Timi­șoara), „Povestiri cu scaun la cap” (2014, proză scurtă, Ed. Eurostampa, Timișoara), ,,S – Via Del Mar” (2015, poezie, Ed. Grinta, Cluj-Napoca), „Să spunem puțin lucrurilor pe nume” (2016, poezie, Ed. Limes, Cluj-Napoca) și „Pentru că existase cândva un om” (2019, poezie, Ed. Rafet, Rm. Sărat), acest ultimul volum apărut ca urmare a acordării Premiului editurii Rafet la Concursul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”.

Silvia Bitere a fost inclusă și în câteva antologii și almanahuri apărute la Iași, Mizil, Târgoviște, Bacău, Galați și Timiș. Prezența ei constantă în reviste literare și participând la numeroase concursuri de gen, ca urmare a va­lorii recunoscute, a fost răsplătită cu numeroase premii. Iată numai câteva: Premiul I pentru poezie la Concursul Național de Lite­ratură de la Dudeștii Noi, Timiș, în 2014; Premiul I pentru proză la Concursul Național de Literatură „Moștenirea Văcă­reștilor”, Târgoviște, 2012 și Premiul revistei „Fereastra”, Mizil, 2012. Mai trebuie subliniat faptul că a fost nominalizată la Premiile Naționale Mircea Ivănescu, în anul 2013, pentru volumul de debut. Din anul 2015, datorat valorii dovedite, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, ­Fi­liala Sud-Est (Galați). Despre poezia Silviei Bitere s-au pronunțat mai mulți scriitori. Iată ce scria Geo Galetaru: „Într-o lume vidată de repere morale și tinzând să-și convertească semnificațiile în simple ticuri festiviste, poezia Silviei Bitere aduce un suflu de prospețime și exuberanță expresivă. Accentele calofile îi sunt străine acestei autoare, așa cum străină îi este și tentația glosării pe marginea unor teme ofilite sau doar redundante. Luciditatea declanșează în fiecare poem o latență explozivă, iar mimetismului confesiunii estetizante îi este prefe­rată vigoarea unui discurs tăios, pe alocuri jucăuș, care susține partitura lirică asemenea unei pânze freatice și-i alimentează energiile”.

În completarea celor scrise de Geo Galetaru, aș dori să adaug faptul că poezia Silviei Bitere este una a sincerității aproape absolută. Ea scrie despre viață și despre moarte cu aceiași ușurință cu care abordează sentimentele umane: iubire, tristețe, prietenie ș.a. Este o poezie intimistă fără să fie intimă. Este poezia matură a unei generații tinere fără de a cădea în păcatul exuberanței tinereții. Ne aflăm în fața unei poete talentate care știe să transmită cu delicatețe stările trăite. Din ceea ce am citit până acum din versurile sale am constatat că Silvia Bitere are resurse nebănuite și o disponibilitate pe care o întâlnești destul de rar la poeții din generația sa.

Sentimente, idealuri, minciuni

despre ce mai scriu

despre nimic doamna mea

adun așa ca o nebună de prin viață

îndes totul în mine

sentimente idealuri minciuni

moarte nu

am doar morți din partea părinților mei

e bine să ai ceva din partea cuiva

în rest dacă mai văd vreo icoană pe drum

mă închin la ea și ei îi dau lacrimile

e de la vopseaua proaspătă îmi spun

iarba nu se ia pe degete așa ușor

icoanele nu plâng dintr-o dată pentru nimeni

nu nu plâng

ce-ți veni doamnă cu batista

mai bine saltă-ți genunchii la gură

poate ai rămas grea cu mama

am fost în cimitir azi noapte

și era atât de bucuroasă

de-au ieșit toți morții pe alee la plimbare

vedeți doamnă eu am uitat că la naștere se plânge

nu plâng, să nu plângi

nu plâng doar mă încearcă o tristețe

de care uitasem să vă spun

oamenii mai uită e în firea lor

prind diverse forme când își iau la revedere

odată am văzut o pasăre mare deosebit de frumoasă

încerca să se hrănească

cu pliscul lung și cu aripi larg deschise

a murit într-o pungă

nimeni nu a plâns-o

am dus-o la groapă și am uitat de ea

odată un om a mâncat din palma mea

și merii erau în floare

când am dat drumul fluturilor ei au zburat cu el

nimeni nu i-a mai văzut vreodată

nu plâng mereu doar mă încearcă o tristețe

cum ar fi să te întorci pe o iarnă grea acasă

să-ți lași ghetele la ușă

să te așezi în fereastră

cea mai deosebită pasăre să-ți cânte la fereastră

și tu să uiți de omul care ți-a mâncat din palmă

fluturii

micime

am intrat și am ieșit din peretele acesta

din buretele acesta din pianul acesta din cana asta

din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă

s-au vărsat lacrimi în pumni în mare

într-un fragil curcubeu

ne-am pierdut identitățile cardurile viața

femeile au invadat spațiile intime

ale bărbaților

între mâini printre degete au curs râuri

ambrozie bucle din abanos umbre și umeri

s-au iubit balenele cu pești feluriți

am iubit și eu

cântec

mă doare să îți spun, firește

o, mâinilor, din care chin sau trudă,

ca un năpraznic lup la pândă,

să mă ucizi sub ochi, sub dungă.

prin vrerea mea, mă las de o parte,

ca orice cruce prinsă-n garduri,

sunt, doar, un muribund cu drag de lună

și un apus ce mi se zbate, rar, în tâmplă.

când umărul stingher s-a aplecat,

coroană peste trup întinsă,

am înțeles, și-am plâns încet,

în gând, ca un bărbat.

azi, nu privire înaltă!

azi, nu pământ din tină!

azi, larg aud în zări vioare

și…

viu, același cântec,

cum des,

cum doare.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker