sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Daniel TURCEA

În anul 1964 se constituie și la noi grupul oniric avându-i ca inițiatori pe Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. La acest curent al suprarealismului vor adera, destul de repede, Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, ca ulterior să li se alăture Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase, Florin Gabrea, Daniel Turcea ș.a. Acest curent nu va avea viață lungă din cauza cenzurii, el destrămându-se în anul 1971. Unii iau calea exilului, iar alții vor activa pe cont propriu.

Daniel Turcea, la acea vreme foarte tânăr, se alătură curentului oniric. El s-a născut la data de 22 iulie 1945 la Târgu Jiu. Cea mai mare parte a copilăriei și-o petrece la Pitești, la bunicii săi. Bunicul său era preot, fiind, la rându-i, urmașul unor preoți. Și mama sa a trăit în rugăciune și ascultare.

După ce a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1963), va urma ­Fa­cultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București, pe care o va absolvi în anul 1968. Cu toate că a primit ­edu­cație într-o familie de preot, Daniel Turcea, încă din liceu și facultate, cunoaște o perioadă de rătăcire și răzvrătire. Credința creștin-ortodoxă nu i se mai părea demnă de urmat și a căutat răspunsuri la întrebările sale în filosofia și religiile orientale. Din această cauză, viața sa se schimbă radical, ducând o ­existență dezordonată, cu multe excese bahice. Cu toate acestea, a fost un student strălucit.

Primele poezii le pu­blică în anul 1966 în revista „Amfiteatru”. Volumul de debut, „Entropia”, apărut în anul 1970, cuprinde în el poeziile publicate și scrise până la această dată. Critica literară întâmpină acest prim volum cu laude și aprecieri pozitive. Este primit în Uniunea Scriitorilor și, odată cu această recunoaștere își lărgește numărul de prieteni, frecventând cu unii dintre ei localurile lor preferate. Intrase, cum se spune, „în lumea bună”, în lumea boemei.

Noul anturaj l-a împins și mai tare pe panta rătăcirii, a beției și a revoltei față de Dumnezeu. Dispărea pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp de acasă, iar când apărea era de nerecunoscut. Starea sa era deosebit de gravă, din cauza alcoolului, poate chiar a drogurilor. Când apărea nu mai știa nimic, nici unde se află, nici unde trebuie să ajungă sau să meargă singur acasă. Era de nerecunoscut, era desfigurat. Însă un vis l-a schimbat cu totul. Și în acel vis i-a apărut mama lui, care nu a încetat să se roage pentru el. A simțit cum o ființă de lumină l-a apucat de mână și l-a scos de acolo, apoi l-a condus până în fața ușii, după care a dispărut.

Tot în acel vis a văzut o biserică mare. A colindat Bucureștii neîntrerupt timp de o săptămână pentru a găsi acea biserică. A găsit-o: era Biserica Sfântul ­Elef­terie cel Nou (de lângă Operă). A mai trebuit să găsească un duhovnic pentru a-și lămuri trăirile. Un prieten arhitect l-a dus la Mănăstirea Cernica, la părintele Arsenie Papacioc. După această întâlnire și mai multe spovedanii, Daniel Turcea a luat hotărârea definitivă: va avea o viață de pocăință, trăită în rugăciune după ce a fost convertit la ortodoxie.

A mai scris versuri pe care le-a adunat într-un ultim volum antum, „Epifania”, apărut în anul 1978, cu totul diferit față de primul. Tot acum decide să susțină examenul de admitere, pe care îl trece cu media 9,95, la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Sibiu. Dosarul său este respins din motive nu prea ortodoxe. Anul 1979, la numai trei ani de la convertirea sa, a fost anul final al existenței sale pământene. După o suferință ce a durat opt luni, bolnav de leucemie, Daniel Turcea și-a încre­dințat sufletul Domnului. A trecut la cele veșnice la data de 28 martie 1979, la Mănăstirea Cernica, acolo unde își doarme somnul de veci. Nu împlinise 34 de ani. După moartea sa au mai apărut volumele „Epifania” (1982) și „Iubire. Înțelep­ciune fără sfârșit” (1991).

De obicei, în încheiere redau ceea ce au scris alții despre poezia sa. De data aceasta voi cita mesajul său de pe patul morții, încre­dințat surorii sale, Lucia: „Să le spui fraților să se roage și să-L iubească pe Dumnezeu mai mult! Tragedia noastră e că ne iubim pe noi înșine atât de mult iar pe Dumnezeu atât de puțin!”. Conform celor spuse de părintele Dumitru Stăni­loaie, „Daniel Turcea este cel mai mare poet ortodox din literatura universală contemporană”.

Din păcate, ca și alți poeți excepționali, nici Daniel Turcea nu este adus în atenția noilor generații. Poezia sa, deși de mică întindere, are un solid fundament emoțional și de profunzime filosofică. Am fi cu mult mai bogați dacă autori de acest calibru intelectual ar fi aduși cât mai des în atenția publicului cititor.

Asemenea dimineții

iată frumoasa, omeneasca înfrângere, la mare preț

dar eu unul sunt martor, eu am văzut

acei oameni, blânzi, de neînfrânt

învățând nemurirea, ochii i-am privit. Suferința

nu le mai putea micșora cu nimic

fericirea

sfârșitul lor e asemenea dimineții

vezi,

vestitul astrolog, apărat de stele, friguros

pustiit de noroc, nu era

asemenea lor, nici yoghinul bătrân ce mi-a spus

rănile da, însă sufletul

eu nu-l pot vindeca

Zen

sângele meu se desfăcu

Deasupra – o planare mai lină

așteptând să se spargă

jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reci

forme obscure și iată

Totul e să ardă o ușă orbitoare

totul e să treci dincolo

din afară în afară prin porii

acestor licheni ce-au iubit

vii și mai vii încă

amurgul roșu și stins

când se unduiau

și vântul

avea tăceri de xilofon și de ură

dus pe leneșa vale

Scăpare nu mai există

Nu-i decât un nesfârșit Posibil

Unde logica e să te smulgi

de sub ecuațiile oricărei mișcări

să poți trăi

vieți

astfel

nenumărate

Izbăvire

mic cearcăn

al marii încercuiri, o picătură

ce se prelinge înapoi în chipul apei

în urma setei

în adânc

Odihna

Părinte, mi-s ochii întunecați

și nu mai văd

lumina răsărind în mine. Mut,

cuvintele îmi sângeră pe buze

aș vrea să spun

aș vrea măcar odihna

aceea fără nume

doar dorirea

doar setea

mai adâncă decât vremea

să pot s-o spun,

atâta bucurie!

Altar

în stânga

e peștera

la mijloc e masa

sau poate

mormântul

pe masă

potirul în care

se află cuvântul

loading...
error: Content is protected !!