Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare este una dintre marile sărbători ale creștinilor, care are loc în fiecare an pe 15 august și vine după un post de două săptămâni. Sărbătoarea mărturisește că Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăția cerească a lui Hristos, în deplinătatea vieții ei sufletești și trupești.
Potrivit Bibliei, Fecioară Maria a fost înştiinţată de un înger de trecerea ei la cele veşnice. Apostolii au fost cu toții prezenți la acest eveniment, când Maica Domnului a trecut din această viață, cu excepția Sfântului Apostol Toma, care a ajuns câteva zile mai târziu. Dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalți să deschidă mormântul Maicii Domnului și atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt.
Sfinții părinți spun că darul cel mai mare care i-a fost Maicii Domnului pricină de slavă și de cinste negrăită a fost smerenia despre care Sfântul Isaac Sirianul spune: „Smerenia este haina dumnezeirii, deoarece cu aceasta S-a îmbrăcat Dumnezeu, când a binevoit a veni în lume, și S-a îmbrăcat în firea noastră cea smerită”, pentru că mai presus de toate a fost smerenia cea nemăsurătă a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte pe cruce.
De pe data de 15 august, în lumea satului tradiţional se deschide sezonul nunţilor, care durează până la intrarea în Postul Crăciunului. „Praznicul Sfintei Marii, Maica lui Dumnezeu, deschide o perioadă rodnică. Se pornesc nunțile, târgurile și iarmaroacele de toamnă. În multe locuri e zi de hram. Ocrotitoare a celor săraci, a orfanilor și a văduvelor, a celor bolnavi și neputincioși, Maica Domnului primește în această zi rugăciuni pentru sănătate și belșug”, informează Muzeul Țăranului Român citând „Memoria Satului… taifas despre sărbătorile românești” (Ars Docendi, 2000).
Calendaristic, Sântămăria Mare mai marchează și sfârșitul verii. Aceeași sursă citată mai spune „că se răcesc apele, căci le spurcă cerbul, și se răcește și timpul, obligând oamenii să schimbe pălăria cu căciula. Viile încep să se coacă, primii struguri sunt duși la biserică și dați de pomană. Turmele coboară la vale”.
