Secole de abuzuri i-au făcut pe romi să nu își declare etnia. Care este situația la Buzău

Romii constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din țara noastră, iar recensământul din 2011 contoriza un număr de 621.573 de persoane (adică 3 la sută din totalul populației), fiind al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, după cel maghiar.

Cel puțin asta ne spun ciferele oficiale, însă, realitatea este că România nu știe, de fapt, câți romi are. Există voci care susțin că numărul acestora ar fi mult mai mare, aceasta deoarece mulți dintre ei nu își declară apartenența etnică de teama discriminării. Lucru de înțeles, dat fiind că oamenii încă oscilează între dragoste și ură la adresa etniei, iar preconcepțiile se transmit, în continuare, din generație în generație. De exemplu, în dicționar, cuvântul „țigan”, așa cum mai sunt cunoscuți romii, are ca parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios”, ceea ce justifică de ce denumirea etniei este controversată.

În ultimii ani, deschiderea față de acest grup etnic a început să fie mai mare, însă țara noastră mai are de lucru la acest capitol. Vocea romilor se face astăzi auzită prin mai multe organizații, care luptă pentru drepturile acestora, dar și prin partide care îi reprezinte politic. În plus, imaginea romilor este promovată și prin personalități de etnie romă sau cu origini rome din țara noastră, mai ales când vine vorba de artiști iubiți precum Ștefan Bănică, Pepe, Nicole Cherry, Doinița Ioniță, Gabi Luncă sau Cornelia Catanga.

De admirat este faptul că romii încă se luptă să își conserve valorile tradiționale, precum și identitatea etnică, lucru deloc ușor într-o lume în care totul se schimbă de pe o zi pe alta. Respectul pentru tradiție depășește, de multe ori, importanța pe care aceștia o acordă legilor țării. Cel mai celebrat și mai important eveniment din tradiția lor este nunta țigănească, moment fastuos, sărbătorit prin etalarea opulenței și care adună laolaltă membri ai comunităților din toată țara. Vârstele fragede ale mirilor, adesea minori, atrag atenția asupra romilor, producându-se ciocniri între valorile etnice ale acestora și legislația țării, care cere intervenția instituțiilor de protecție a copilului.

O istorie plină de abuzuri

Nu știm exact când au ajuns primii romi pe teritoriul țării noastre. Unii istorici susțin că ar fi venit în secolul al XI-lea, însă cercetările lui Bogdan Petriceicu Hasdeu scoteau la lumină un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugera că aceștia veniseră cu un secol înainte.

Viața romilor pe teritoriul țării noastre nu a fost deloc ușoară și aceștia au ajuns, la scurt timp, robi ai boierilor care locuiau aici. Tratamentul aplicat romilor a fost destul de crunt, iar pedeapsa cu moartea era des întâlnită. În Transilvania (atunci când făcea parte din Imperiul Austro-Ungar), dacă un rom vorbea limba romani (țigănească) primea douăzeci și cinci de lovituri cu biciul, iar purtarea hainelor tradiționale era interzisă.

S-au păstrat numeroase documente interne care relatează despre schimburi de proprietăți contra vite sau robi țigani, ori produse ale solului. De exemplu, în 1612 se dădea un cal pe un rom, împreună cu femeia și copiii săi; în 1619, o femeie romă era achiziționată cu 40 lei și doi boi, iar în 1710, „prețul” era de 30 de vedre cu miere. Printre îndeletnicirile romilor s-au numărat comerțul cu obiecte din lemn, vânzarea cailor, dar și lăutaria, iar aceștia erau recunoscuți din timpuri trecute pentru talentul lor muzical.

Deși prima declarație a libertății sclavilor a fost adoptată în anul 1848, robia romilor a fost definitiv abolită  abia în 1856. Abuzurile asupra etniei rome nu s-au încheiat, însă, iar în 1942, mareșalul Ion Antonescu, pe atunci șeful statului, a ordonat deportarea în Transnistria a unui număr însemnat de familii rome, care se încadrau în categoriile „țigani nomazi” (căldărari, lingurari etc.) sau „țigani stabili” (recidiviști sau care nu aveau mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit), pe care îi considera o povară și un pericol pentru ordinea publică.

Nici în perioada comunistă lucrurile nu au stat mai bine pentru romi, iar mii dintre ei au părăsit România, contra unor sume importante de bani și aur, în cadrul unei filiere „mafiote” formată între clanurile de romi, Securitate și Miliție.

Satul Simileasca, locul de așezare a romilor la Buzău

Recensământul din 2011 consemna un număr de 5.466 de romi raportat la o populație de 115.494 de locuitori ai municipiului Buzău, însă și aici cifrele sunt discutabile și diferă în funcție de sursă.

Romii au fost așezați la Buzău în Simileasca, denumit în trecut și Iorguleasca, astăzi un cartier al orașului, însă, până la jumătatea secolului al XX-lea, sat și comună care făcea parte din plasa Sărata a județului. Comuna acoperea mai multe proprietăți ale episcopiei ortodoxe a Buzăului, iar aceasta a colonizat satul cu romi, care erau folosiți înaintea secolului al XIX-lea ca sclavi, lucrând pământul episcopiei.

După eliberarea romilor și reorganizarea administrativă din secolul al XIX-lea, satul Simileasca a devenit reședință de comună, iar în 1968 a fost integrat administrativ în orașul Buzău.

În prezent, comunitatea romilor este încă dispusă compact în această zonă și încearcă să își conserve identitatea. Liderii acesteia susțin că romii din alte zone ale orașului aleg să nu mai vorbească limba romani și se lasă asimilați de populația majoritară, declarându-se români la recensăminte. Comunitatea de la Buzău se luptă, mai ales, cu sărăcia, lipsa calificărilor profesionale, dar și cu analfabetismul sau abandonul școlar. La nivel național, multe familii rome declară că nu își trimit copiii la școală pentru că nu au învățat limba română destul de bine.

Primăria Buzău, programe educaționale și de dezvoltare personală pentru romi

Primăria Buzău nu i-a lăsat de izbeliște, iar câteva proiecte de incluziune a romilor sunt în derulare. Unul dintre ele a fost demarat în urmă cu un an, iar Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” se află în centrul acestuia, municipalitatea încercând să le vină în ajutor membrilor comunității rome, atât copiilor, cât și părinților. 

„Scopul asocierii este de interes public local, având în vedere faptul că, în Buzău, comunitatea romă se confruntă cu sărăcie, analfabetism ridicat, lipsa calificărilor profesionale și rata ridicată a abandonului școlar, ceea ce îi vulnerabilizează și îi expune permanent, inclusiv la manipulare în votul politic. Deși mulți romi au plecat în străinătate, în special în țările din Europa de Nord, municipalitatea are obligația să gestioneze corespunzător situația romilor rămași în comunitate pentru abilitarea lor, educarea și integrarea în câmpul muncii, pentru a descrește semnificativ, în viitor, rata accesării ajutorului social ca unică opțiune de supraviețuire pentru aceștia, precum și de a-i sprijini să devină cetățeni integrați și activi. Activitatea propusă (…) este aceeea de a le oferi membrilor comunității rome programe educaționale și de dezvoltare personală, atât copiilor, cât și părinților lor, în interiorul comunității, în cadrul școlii din cartierul Simileasca și în cadrul celor două grădinițe ce aparțin de Școala Mihail Kogălniceanu.”, se arată în proiectul Primăriei Buzău.

Rămâne de văzut ce cifre va indica recensământul în desfășurare în privința etnicilor romi, iar datele adunate anul acesta vor fi prezentate anul viitor.

Ziua Internațională a Romilor este sărbătorită la data de 8 aprilie și marchează recunoașterea istoriei, limbii și culturii poporului rom, fiind sărbătorită în mai multe țări încă din anul 1971. Ziua a fost marcată și la Buzău vinerea trecută, printr-un spectacol care s-a ținut la Sala Consiliului Județean și care a fost organizat de către Partida Romilor „Pro Europa” – Filiala Județeană Buzău, Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” și Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”. „Ne dorim ca această zi să fie, de asemenea, o zi de creștere a gradului de conștientizare cu privire la cultura și istoria poporului rom și de apel la apărarea drepturilor acestuia și la lupta împotriva discriminării. Această dată este o comemorare a Primului Congres Mondial al Romilor, desfășurat la Londra la 8 aprilie 1971, unde au fost alese steagul și imnul romilor și s-a convenit să lucreze pentru recunoașterea poporului rom de către Națiunile Unite”, au transmis reprezentanții Centrului Cultural Marghiloman.