În tradiția populară, toamna începe de la Sf. Maria Mică, adică de pe 8 septembrie și durează până la Sf. Nicolae, care se sărbătorește 6 decembrie. Când tunetul vestește ploaia toamna târziu, se zice în popor că Sf. Ilie se întoarce acasă cu carul plin de păpușoi.
Numele lunii septembrie vine de la cuvântul latinesc „septem”, șapte pentru că era a șaptea lună în calendarul roman. În România, luna septembrie are mai multe denumiri populare: „Răpciune”, „Brumar cel mic”, „Vinicel”, „Viniceriu” și „Vinișel”.
Cele mai importante sărbători prăznuite în această lună în calendarul popular sunt: Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) – 8 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii)- 14 septembrie, Filipii de toamnă – 26-28 septembrie -29 septembrie.
„Perioada secetoasă a anului, dar favorabilă semănatului grâului, secarei și orzului, cuprinsă între Sântămăria Mare (15 august) și Sântămăria Mică (8 septembrie), este numită în calendarul popular <Între Sântămării>”, arată Muzeul Țăranului Român, citând din „Calendarul țăranului român”, de Ion Ghinoiu.
În popor se spune că până de Sfântă Maria Mică se adună plantele de leac, iar de Ziua Crucii se bat nucii, fiind un prilej de petreceri, mai ales pentru cei tineri. De la această zi până la Sfânta Parascheva au loc, în funcție de zonă, ceremonialurile numite „ostrovul viilor”, adică începerea culesului la struguri. Ostrovul viilor este un fel de clacă, prilej de socializare, de trecere dincolo de legăturile de familie.
