Chiar dacă suspansul a fost unul limitat, deoarece cu câteva zile înainte de summitul de la Bruxelles se vorbea deschis că Republica Moldova și Ucraina pot pune șampania la rece, votul acordat de cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene totuna ne-a turnat o doză mare de balsam pe suflet și ne-a dat încrederea că ceea ce mai ieri părea fantastic astăzi a devenit realitate. Surprizele neplăcute, cobite de unii pesimiști, inclusiv de umila mea persoană, nu s-au produs (și slavă Domnului!), iar Victor Orban a revenit la sentimente mai bune. Or, nu știu ce a vorbit acesta cu Volodimir Zelensky în ajunul summitului, dar Moscova are motive să se supere nițel pe Budapesta (și să majoreze prețul la gaze?) pe motiv că miroase a nițică trădare. Ce-i drept, Kremlinul și-a arătat anterior loialitatea față de dorința de aderare a Ucrainei la UE, pe care nu o consideră la fel de periculoasă ca NATO.
De altfel, unele guri rele s-au grăbit să afirme că acest vot nemaiîntâlnit până acum poartă un fes simbolic și că cele două țări n-ar fi obținut acest succes dacă nu era războiul. O fi adevărat, nu zic, dar ce mai contează acest simbolism dacă Republica Moldova, în speță, a primit acces la sacul cu bani europeni. La fel, nu zic, de mai mulți ani Chișinăul papă bani europeni cu polonicul (rezultatele, în multe cazuri, întârziind să apară), dar acea pompare era mai degrabă un gest de prietenie decât o obligativitate de rudenie. Bineînțeles, urmează să justificăm acest avans și să demonstrăm celor 27 că nu au greșit și că Republica Moldova știe nu doar să ia, dar și să dea, știe să implementeze reforme, să rezolve conflicte, să stârpească corupția și hoția, să schimbe mentalități și să fie recunoscătoare celor care i-au acordat încredere. Nu de alta, dar deja la finele acestui an Chișinăul va trebui să raporteze Bruxelles-ului despre succesele în materie de combatere a corupţiei şi de independenţă a justiţiei.
Apropo, pe mulți îi interesează răspunsul la întrebarea: Cât timp se va afla Republica Moldova în această anticameră a Uniunii Europene? Unii politicieni cu pondere, opinia cărora contează și automat devine aproape un adevăr, s-au grăbit să vocifereze termene gen 20 de ani și mai mult, dând drept exemplu Turcia. Este adevărat că această țară este candidată de 23 de ani, dar să nu tragem concluzii pripite – fiecare candidat își are soarta lui și nu întotdeauna guvernele din cutare sau cutare țâră sunt la înălțimea așteptărilor birocraților de la Bruxelles. În acest context, guvernarea de la Chișinău chiar este una care pare să aibă înțelegere deplină din partea partenerilor din UE. În pofida crizelor și războiului care ne macină, timpul ține cu noi – partidul aflat la guvernare are toate pârghiile (nimeni nu-i poate pune bețe în roate) să îndeplinească ceea ce a promis și, ce este extrem de important, are 2-3 ani înainte pentru a-și mări electoratul. Actuala guvernare nu are dreptul la eșec, nu are dreptul să ne dezamăgească și pe noi, acei de aici, și pe acei din UE. Nu de alta, dar revenirea la putere a actualei opoziții, indiferent cum s-ar numi aceasta, ar însemna repetarea, cu siguranță, a scenariului turcesc.
Și încă o chestiune mai stârnește rumoare printre acei interesați de fenomenul integraționist. Or, nu este nici un secret că unii politicieni și analiști de la Kiev s-au grăbit să declare că „locomotiva Ucraina” a luat la remorcă, în drumul său spre Uniunea Europeană, „vagonul Republica Moldova”. Chipurile, dacă nu erau ei, nu eram nici noi candidați la aderare. Nu știu câte emoții și cât bun-simț conțin astfel de declarații, dar nu cred că ele corespund adevărului – nu este Bruxelles-ul atât de naiv încât să meargă pe o astfel de filieră. Om fi noi mici și bicisnici, nu zic, dar pentru un organism cu 500.000.000 de suflete nu-i este greu să se adapteze la o viață normală cu plus alte vreo 3.000.000, sau câți vom mai fi noi rămași în RM. Pe unde mai pui că am avut și noi război (păstrând proporțiile) și că populația noastră este preponderent pro-UE.
În fine, mulțumim celor 27 de state pentru votul istoric, dar acest vot ar fi fost incomplet și oarecum „fără finalizare” dacă nu era voința și susținerea cetățenilor din aceste țări. Or, și în acest context totul este bine – conform unui sondaj recent, mai mult de 50 la sută din cetățenii UE sunt pentru lărgirea uniunii. Adică, și Republica Moldova își poate ocupa locul meritat la această masă frumoasă.
