Procurorul ,,beep, beep” și coiotul ce și-a luat-o în barbă!

Interesant personaj doamna ca și procuror șef european – L.C.K! Ca și, deși nu știu ce s-ar putea întâmpla pe ultima sută de metri, rezultatul era atât de previzibil încât începuse să semene cu filmele alea cărora le ghicești finalul încă de pe la jumătatea proiecției, și de restul caști discret în fotoliu! Nu te înduri să te ridici din sală, sau să schimbi postul, fiindcă tot speri să vină regizorul cu o răsturnare de situație de stă pisi în coadă! Iar cine e atât de naiv încât să creadă că n-a existat o regie de culise, și încă una acerbă, probabil îl va aștepta pe Moș Crăciun  cu tolba plină până la adânci bătrâneți…

Interesant personaj! Seamănă, nu vi se pare, ba chiar izbitor, cu un erou de desene animate, dar nu m-aș gândi la Wonder Woman, Superman, Batman, sau alți năzdrăvani ce rezolvă imposibilul cu un lasou magic, o privire de laser sau o pelerină ­tehno­logizată. Ăștia sunt prea simpluți, liniari, se mai împiedică ei prin decor, dar tot cu un pocnet de deget ies din orice belea. Ori nu acesta a fost cazul Codruței, cu toată susținerea din umbră și  ascensiunea spectaculoasă,  n-a fost nimic miraculos în fibra ei de a răzbate, doar tenacitate, în sensul bun al termenului, și putere de adaptare la sistem. Unele voci susțin că, totuși, ar fi avut doamna de la DNA și niște ­pu­teri secrete, mai exact servicii secrete!…

Nici spre mai contorsionații eroi villains, negativii, ticăloșii, n-aș înclina balanța, chiar dacă i s-a reproșat adesea că este duplicitară – Two-Face, că joacă la cacealma – Joker, că-și îngheață din priviri adversarii – Mr. Freeze, ba chiar ar interpreta legile după capul și interesul ei, în genul ”Lex” Luthor. Vorba aia – dura lex, sed lex! N-ar fi putut oricum rezista în scaun dacă nu avea ceva și din trăsăturile răilor ce te enervează mereu în basme, așa ca Zmeul Zmeilor, dar fără de care n-ar exista acțiune. S-ar instaura doar “liniștea” la care fac apel, de la tătuca Iliescu Ilici citire, toți cei puși pe jefuit banul public și tras sfori în folosul clientelei de partid, masa ideală de manevră. Or, madam Kovesi a mai retezat din  capetele Ba­laurului, chiar dacă aceluia îi tot cresc altele la loc…

Așadar, seamănă Laura Codruța Kovesi, ba chiar izbitor, spuneam, cu unul dintre cei mai aiurit-simpatici eroi din seriile de desene animate ale Looney Tunes și Merrie Melodies. E puțin comică asocierea, dar să nu uităm că așa au și apărut pe piață cărțile de benzi desenate, sub ­gene­rica denumire de DC Co­mics! Și, ca să nu lungim suspansul, eu unul mă gândesc la Road Runner, păsăroiul acela care mai mult tace și doar clatină mirat din căpșor, de parcă ne-ar avertiza – stați numai să vedeți ce se va întâmpla, nici nu vă așteptați la așa ceva! Zadarnic ticluește Wile E. Coyote tot soiul de capcane, bolovani ce stau să se prăvale, tuneluri fals pictate, surprize cu dinamită, alea-alea, Codruța, alias Road Runner, pare să se scuture plictisită de fiecare dată și zburdă mai departe.

Și câte n-au încercat să-i pună în cârcă – a luat-o Tudorel la “ievaluat” de i-au sărit fulgii, a sărit Ghiță cu poze compromițătoare, a băgat-o Secția Specială în coteț cu infractorii, ba chiar au legat-o la un picior să nu mai iasă din ogradă. Cursa pentru desemnarea lui Kovesi în funcția de procuror șef european, poziție onorantă și pentru România, începuse să semene cu meciurile de fotbal de pe maidan, unde trece mingea dar nu trece jucătorul. Cum să-i pui interdicție de părăsire a țării când trebuia să meargă în fața  Parlamentului European?

Degeaba, parcă avea foc la coadă, doar ce zicea „beep, beep” și o trăgea ața la postul ținut călduț pentru ea la Bruxelles. Ba chiar în momentul în care se știa că jocurile sunt făcute, s-a trezit ditai șefa Guvernului să-i mai dea un ghiont că nu o susține, că se va vota împotriva ei. Și, vorba aia, când vine de la Dăncilă, orice șut în fund e un pas înainte, i-a mai adăugat un plus de popularitate și susținere!

În toată povestea asta de desene animate, să nu uit – cu cine vi se pare că seamănă Coiotul?  Să vă ajut, să-i desenăm o mustață, niște dinți rari, un zâmbet în zeflemea… Nu mai contează, oricum a luat-o în barbă!

P.S. 1: Din toată aface­rea, însă, șifonată a ieșit instituția Parchetului, atacată la noima ei de ­fu­n­c­ționare, tevatura cu schimbarea șefilor pe criterii de obediență și modificarea legilor după cum bate vântul politic i-a făcut pe procurori temători, comozi, a îngropat și bulibășit dosare, a blocat anchete, a dus la nenorocirile pe care le vedem înmulțindu-se în jurul nostru. Pentru că este nevoie de anchetatori iscusiți, dăruiți profesiei, cu inițiativă și independență, altfel poți să înăsprești legile să le faci șmirghel, în pustiu dacă nu are cine să le aplice eficient, corect! În esență, asta e meseria procurorului, să coordoneze anchete, să administreze probe contra sau în favoarea suspectului, să facă dosare beton, bazate pe dovezi clare ca lacrima, să se afle permanent în slujba cetățeanului. Nu să stea cu mandatul la poartă, de teamă că va fi somat să dea socoteală la Secția Specială… Cât despre comba­terea corupției, să nu fie transformată în armă politică, poate sub cupolă europeană se va merge la cauze, nu doar la efecte ce dau bine în mass-media.

P.S. 2: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!