Tulburarea de panică este o problemă serioasă de sănătate mintală, care însă, precum este cazul multora, rămâne deseori subraportată de către pacienţii care preferă să rămână în anonimat.
Tulburarea de panică – atacul de panică. Ce reprezintă şi cum se manifestă?
Caracteristicile definitorii ale tulburării de panică se prezintă sub forma unor atacuri de panică neaşteptate care survin repetitiv la diferite intervale de timp şi care sunt însoţite de simptome fiziologice şi psihologice care pot varia în funcţie de individ. Primul ajutor în cazul unui atac de panică este foarte important și influențează mult starea persoanei care se confruntă cu problema aceasta.
Simptomele fiziologice includ manifestări respiratorii – senzaţia de sufocare, scurtarea respiraţiei sau durere în piept. În timp ce simptomele psihologice se manifestă prin îngrijorarea de a pierde controlul şi prin teama de moarte iminentă.
Desigur, există şi pacienţi la care atacurile de panică nu sunt însoţite de teamă, ci doar de simptome fiziologice precum palpitaţii şi scurtarea respiraţiei.
La polul opus, unii pacienţi experimentează doar atacurile de panică cu simptome exclusiv cognitive, de genul fricii de a înnebuni sau temerii de pierdere a controlului, fără a avea palpitaţii sau probleme respiratorii.
O categorie aparte o reprezintă pacienţii care se simt ameţiţi cu prilejul atacurilor de panică, iar cercetătorii subliniază că în aceste cazuri pot exista unele probleme neurologice.
Ce putem face? Prevenţie şi tratament.
Cea mai eficientă abordare este reprezentată de terapia cognitiv – comportamentală. Cercetătorii au demonstrat în numeroase studii, nu doar că ea reprezintă un tratament eficient pentru atacurile de panică, ci şi că are o funcţie preventivă bine articulată.
Efectele terapiei s-au observat nu doar în tratarea atacurilor de panică, ci şi şi în ameliorarea patologiilor asociate de care sufereau pacienţii.
Există însă şi strategii pentru combaterea efectelor atacurilor de panică prin efort propriu. Mai ales când ne aflăm departe de cabinetul psihoterapeutului. Un exerciţiu eficient este cel al respiraţiei:
- Pune o mână pe abdomen în timp ce cealaltă va fi aşezată pe piept.
- Trage aer în piept şi menţine-l pentru câteva secunde.
- Expiră aerul şi coboară umerii lăsând musculatura părţii superioare să se relaxeze.
- Închide gura şi nu inhala aer câteva secunde.
- Inhalează aer pe nas urmărind scoaterea abdomenului în afară.
Poziţionarea mâinilor ne ajută să observăm care muşchi lucrează în timpul exerciţiilor de respiraţie. Este vital pentru succesul exerciţiului să respirăm adânc şi rar, adică diferit de modul de respiraţie uzual.
Respectând paşii, în timpul atacului de panică vei simţi o diminuare a stresului, o scădere a anxietăţii şi o revenire la starea normală.
Dacă suntem în ipostaza de a oferi un prim ajutor unei persoane care are un atac de panică, există unele măsuri pe care le putem lua:
- Rămâi ferm şi nu te lăsa “contaminat” de panică persoanei ce experimentează un atac.
- Spune-i că înţelegi momentele de teroare prin care trece, dar că episodul nu îi ameninţă viaţa.
- Spune-i persoanei că se află în siguranţă.
- Foloseşte un ton ferm şi calm.
- Spune-i persoanei că atacurile de panică durează puţin.
Din fericire, în prezent există alternative de tratament pentru tulburarea de panică – atât medicamentoase cât şi terapeutice.
Mai precis, o terapie de scurtă durată de sorginte cognitiv – comportamentală (gestiunea panicii), şi-a dovedit eficientă prevenind reapariţia episoadelor pentru cel puţin doi ani.
