Este suficient ca, în perioada aceasta, să acceptăm că virusul există, punându-ne în defensivă, și că, prin măsuri de precauție și de igienă la îndemâna fiecăruia dintre noi, putem avea grijă nu doar de noi, ci și de cei de lângă noi – poate deja bolnavi, poate doar mai fragili.
În România, numărul cazurilor de Covid-19 crește, amenințând să explodeze curând după decizia CCR care a declarat neconstituțional modul în care au fost dispuse carantina, izolarea și internarea și în urma căreia cei infectați pot ieși din spitale și pot părăsi zonele de carantină, riscând să îmbolnăvească mulți alți oameni; pentru că e greu de crezut că toți vor fi responsabili și se vor izola acasă până își vor termina tratamentul, că vor respecta recomandările medicilor. Situația este îngrijorătoare, dovadă stau nu doar cifrele comunicate de autorități, de ordinul sutelor de noi îmbolnăviri pe zi – 555 în intervalul miercuri-joi, cel mai mare număr de la începutul pandemiei –, ci și măsurile luate deja de unele țări care au pus România pe o listă epidemiologică neagră, obligând cetățenii români la o perioadă de carantină înainte de intrarea în statele respective.
În tot acest timp, în țară crește numărul celor care, prin atitudinea lor – de sfidare ori inconștiență tâmpă – amenință să acutizeze această criză. Aici intră cei care încearcă, în mod iresponsabil, să instrumentalizeze politic subiectul – politicieni ori influenceri sau jurnaliști care le țin isonul –, instigând la nerespectarea măsurilor impuse de autorități, sperând că un eșec major în gestionarea crizei sanitare va fi decontat electoral de actuala Putere, și cei care reacționează umoral la astfel de mesaje politice, mânați de simpatii politice fanatizate, ori de antipatii politice viscerale. La fel, cei care bagatelizează sau chiar resping existența virusului, mulți având mințile îmbibate de teorii ale conspirației și fake news-uri, fiind victime ale unor campanii de propagandă abil gestionate care au împânzit mediul online și rețelele de socializare. Tot aici intră și cei care bravează, crezându-se imuni. Dacă efectele deciziilor lor i-ar afecta doar pe ei, ai spune că-i privește, că fiecare om e liber să decidă ce face cu sănătatea sau cu viața lui. Doar că în cazul unei boli contagioase, cu un grad foarte mare de contagiozitate, în cazul unei boli aflate în faza de început, când virusul suferă încă mutații, al unei boli pentru care nu există încă un tratament clar stabilit, nici vaccin, politizarea, bravada ori sfidarea denotă iresponsabilitate crasă. O astfel de atitudine poate afecta mulți, foarte mulți oameni nevinovați, îmbolnăvindu-i sau ucigându-i, și poate contribui la generarea altor blocaje economice de genul celui prin care am trecut în primăvara acestui an, cu efecte încă greu de estimat.
Tuturor acestor oameni ar trebui să le fie arătate din nou imaginile terifiante din spitalele din Italia ori Spania, depășite de numărul extrem de mare de pacienți infectați cu Covid-19. Imaginile cu bolnavi conectați la aparatele de respirat ori cele cu oameni întinși unul lângă altul, în saloane de spitale, așteptând, unii în zadar, ca un cadru medical să se poată ocupa și de ei. Imaginile dezolante cu acele convoaie ale morții din Italia – camioane militare transportând zeci de sicrie ori dricuri așteptând la coadă în fața porților închise ale cimitirelor. Imaginile cu medici epuizați fizic și psihic. Ar trebui să le se reamintească prin ce am trecut în această primăvară, cu ce costuri economice. Să li se reamintească de pericolul care nu a trecut încă și de posbilitatea de a ajunge și noi în situație dramatică.
Aversiunea față de un politician sau altul, față de partid sau altul ori, la polul opus, adularea altora, sincopele de comunicare ale autorităților ori unele din măsurile luate, cazurile de corupție care au ieșit la iveală (și) odată cu această pandemie nu sunt argumente care să justifice luarea în derâdere a situației în care ne aflăm, nici atitudinea iresponsabilă, nici dezinteresul față de suferința celuilalt. Este suficient să acceptăm că virusul există și că ne-a pus în defensivă și că, prin măsuri de precauție și de igienă la îndemâna fiecăruia dintre noi, putem avea grijă nu doar de noi, ci și de cei de lângă noi – poate deja bolnavi, poate doar mai fragili, care pot fi răpuși de acest virus.
(Text publicat în “Puterea a cincea”)
