OpiniiSoroca

Paștele Blajinilor 2022: când morților le este rușine de ceea ce fac cei vii

În șirul sărbătorilor pascale Paștele Blajinilor ocupă, cu siguranță, un loc aparte și este așteptat întotdeauna cu mare nerăbdare de toată lumea. Or, aceste două zile, de duminică și luni, sunt un bun prilej de a da mohicanilor – ascendenților noștri și celor care au plecat într-o lume mai bună „când le-a venit ceasul” toate onorurile de care, fiind în viață, mulți din ei nu au avut parte. Aceste zile sunt un bun prilej de a recupera din ceea ce am pierdut și de a remonta ceea ce se mai poate de remontat, în amintirea celor plecați dintre noi. Ca să nu zic că în aceste două zile au loc întâlniri ad-hoc cu absolvenții și mese (uneori chiar pe morminte!), la care se deapănă amintiri și se leagă-dezleagă prietenii care par imposibile în zilele obișnuite. De altfel, a scrie la tema Pastelor Blajinilor este, cel puțin pentru mine, atât de complicat și atât responsabil, încât am decis să nu mă hazardez și să nu alunec pe o pantă nedorită, dar să plec urechea la ceea ce spune poporul în înțelepciunea lui proverbială, selectând câte ceva din tradițiile și obiceiurile acestei sărbători la români.

… În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rohmani. Paştele blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc. Paştele blajinilor sau Paştele morţilor reprezintă în sine amintirea tuturor celor care au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi – spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare – sau nepregătiţi. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Republica Moldova, dar şi în unele regiuni din România: Banat, Transilvania, Bucovina şi Maramureş.

Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morţilor, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană. Astfel, oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii „aici”, prin venirea spiritelor morţilor când se deschid mormintele şi cerurile la Joimari sau separat, oamenii „aici” şi Blajinii „acolo”, dar cu alimente şi băutură. Legătura dintre pământeni şi Blajini se face, conform tradiţiei, la Paştele Rohmanilor, prin cojile de ouă pe care oamenii, recunoscători pentru rugăciunile şi faptele bune ale Blajinilor, le aruncă în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştilor. Plutind pe ape, ele vor ajunge pe Apa Sâmbetei, în lumea unde locuiesc aceste făpturi minunate, vestindu-i astfel că a sosit timpul să serbeze Paştele. Până în Tărâmul Celălalt cojile de ouă ajung într-o săptămână, după care, printr-un miracol, ele redevin ouă întregi, cu care se hrănesc Blajinii, despre care se spune că mănâncă foarte puţin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei. Datina cere ca aceste coji de ouă roşii să fie aruncate în ape curgătoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei bătrâne.

Se spune că Blajinii ar fi reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Creştinismul i-a adoptat, transformându-i într-o categorie aparte. Au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare şi de legătura dintre ei şi oameni, care se menţine prin intermediul acestui praznic. De asemenea, există credinţe populare conform cărora blajinii sunt cei care nu au apucat să treacă marea, atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu să socotească. De aceea, la sat, femeile aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroşite, pentru ca să afle şi morţii că este Paşti.

… În fine, pe lângă „obiceiurile și tradițiile” născocite și răspândite peste tot ca urmare a fuduliei și trufiei noastre – vezi fetele/femeile împopoțate care vin la cimitir ca pe podium, mâncărurile alese/exotice demne de cele mai fițoase restaurante, pomenile/cadourile de sute și mii de lei sau automobilele/limuzinele de lux parcate la porțile cimitirelor și în „proxima” vecinătate a lor, anul acesta vom sărbători Paștele Blajinilor sub canonada împușcăturilor și exploziilor, prin unele părți la figurat, iar prin altele – la propriu. Acestea sunt realitățile, aceștia suntem noi, din păcate. Să ne fie rușine, dacă mai avem rușine, și să presărăm cenușă pe creștet, până încă nu este târziu.

HRISTOS A ÎNVIAT! DUMNEZEU SĂ-I IERTE PE ACEI PLECAȚI DINTRE NOI!

Articole similare