După destrămarea alianței de guvernare și dărâmarea Guvernului Cîțu, există totuși o portiță de ieșire rapidă și rezonabilă din criza politică. Aceasta depinde de președintele Klaus Iohannis. Și de „echipa câștigătoare” din PNL.
Era previzibil că moțiunea de cenzură pentru demiterea Guvernului Cîțu, inițiată de PSD, va întruni numărul de voturi, în condițiile în care și USR a anunțat că va vota, chiar dacă în moțiune sunt atacați inclusiv miniștrii acestui partid. A fost un compromis pe care USR a considerat că trebuie să-l facă, așa cum l-a considerat necesar și pe cel făcut cu AUR, alături de care a semnat o moțiune de cenzură împotriva Cabinetului Cîțu, deși se putea limita la părăsirea Guvernului, evitând alăturarea, fie și temporară, unui partid extremist, cu discurs legionaroid, ultranaționalist, anti-sistem, homofob, partidul care, de luni de zile, promovează o retorică anti-mască, anti-vaccin, înțesată cu teorii ale conspirației.
Prin votul din Parlament, PNL – tot partidul, nu doar conducerea lui recent aleasă – a decontat. Și nu nepărat minusuri ale guvernării, deși au existat și deși fac obiectul moțiunii, cât o strategie politică proastă, girată de președintele Klaus Iohannis, și o atitudine de frondă la adresa USR, partenerul de guvernare. PNL putea evita să ajungă în acest punct critic. Pe de o parte, dacă Florin Cîțu și „echipa câștigătoare” nu ar fi rupt punțile de comunicare cu USR o dată cu schimbarea – prin decizia unilaterală a premierului Florin Cîțu –, a ministrului Justiției, Stelian Ion. Apoi dacă, în urma acestui episod, care a generat ieșirea de la guvernare a USR, ar fi susținut, chiar determinat o demisie a lui Florin Cîțu de la Guvern, propunând pentru funcția de prim-ministru un nume agreat și de partenerii de coaliție fără de care, era limpede, PNL nu poate guverna, nu-și poate aplica programul de guvernare și nu poate forma o majoritate parlamentară. Sau poate, dar cu alții, de exemplu cu PSD, și cu costuri de imagine incalculabile; greșeala USL nu ar trebui uitată. „Echipa câștigătoare” avusese însă o altă strategie, eronată: susținerea până în pânzele albe a indezirabilului deja pentru mulți Florin Cîțu. Modul în care acesta s-a implicat în campania pentru șefia PNL în care, în ultimele luni, și-a investit toată energia și toată puterea – demonstrând chiar porniri autocratice –, a torpilat și partidul, și alianța de guvernare, și majoritatea parlamentară pe care o avusese.
La congresul din 25 septembrie – unde președintele Iohannis a mers de fapt pentru a gira mandatul reprezentantului „echipei câștigătoare”, un grup aliniat în spatele lui Florin Cîțu, printre ei fiind ariviști, cabotini, revanșarzi, oameni care au dovedit în aceste ultime luni că sunt dispuși inclusiv să sfâșie partidul pentru binele propriu – PNL ar fi avut șansa să se redreseze, cu Ludovic Orban reales președinte. Un lider politic echilibrat, care a dovedit că poate construi, care a reparat la nivel de imagine răul făcut de predecesori de-ai săi impuși (și ei) la conducere, ridicându-l în sondaje și aducându-l la putere, un politician care și-a dus onorabil mandatul de premier într-un context foarte dificil. PNL a ignorat, însă, această șansă. Și iată-l privind la dărâmarea Guvernului, la niciun an de la învestirea acestuia.
Acestea sunt fapte consumate, de care se va ține cont – dacă se va ține – în analizele interne de partid. Ceea ce interesează acum este încheierea crizei politice. Care depinde pe de o parte de responsabilitatea și de maturitatea politică a PNL – care va trebui să propună un premier agreat și de USR –, iar pe de alta, de președintele Klaus Iohannis, de capacitatea lui de a renunța la orgoliul de a paria în continuare pe o carte necâștigătoare, aruncată în joc tot de el, iar asta cu riscul de a pulveriza și PNL, și alianța de guvernare. De PNL și de președintele Klaus Iohannis depinde dacă se va reface coaliția de guvernare PNL-USR-UDMR, singura variantă onorabilă în momentul de față. De PNL și de președintele Klaus Iohannis depinde dacă va fi un Guvern minoritar, care va putea rezista cu susținerea PSD; o astfel de situație va mai eroda însă din capitalul politic al liberalilor, care oricum a pierdut multe procente în ultimul an. De PNL și de președintele Klaus Iohannis depinde dacă se va ajunge la soluția de guvern tehnocrat, cu mandat până în primăvară, și organizarea de anticipate – cum propune PSD, care nu este tentat să intre la guvernare în plină criză sanitară și economică, fiindu-i comodă opoziția în care crești în sondaje doar criticând fără a veni cu soluții –, variantă care însă nu conferă garanția că acestui guvern tehnocrat i se va termina mandatul în primăvară. De PNL și de președintele Klaus Iohannis depinde dacă va fi forțată dizolvarea Parlamentului – prin propunerea, de două ori consecutiv, a unui premier care nu va primi votul de încredere în Parlament –, ceea ce va duce la alegeri anticipate, unde PNL pare că va fi perdant. Cel mai recent sondaj – un sondaj CURS, realizat la comanda PSD, la începutul lunii septembrie – indica PNL pe a doua poziție ca intenție de vot, cu un decalaj de 17 procente în minus față de PSD, cu AUR pe locul trei în intenția de vot. E posibil ca, după congres, PNL să mai fie pierdut niște procente în intenția de vot.
Situația nu este roz în niciun scenariu, mai ales că avem în față o criză sanitară și o perioadă care se anunță că va veni cu un val de scumpiri resimțite acut de o mare parte a populației și cu un val de nemulțumiri la nivel de societate. Există însă o portiță de ieșire rapidă și rezonabilă din criză: nominalizarea unui premier agreat și de PNL, și de USR, și de UDMR, refacerea alianței de guvernare și formarea unui guvern stabil; de care vor depinde și rezultatele electorale din 2024. Se așteaptă, așadar, pasa lui Klaus Iohannis. Și a „echipei câștigătoare” din PNL.
(Text publicat în ,,Puterea a cincea”)
