vineri, 23 octombrie 2020

Paradoxul cursei prezidențiale: unii candidați irefutabili de dreapta par să fie… „levâie”

De aproape 30 de ani alegerile în Republica Moldova, oricare ar fi acestea – locale, parlamentare sau prezidențiale, sunt catalogate drept istorice, cruciale, de cotitură, de viață și moarte și de ce naiba mai doriți. De 30 de ani ne bălăcim în mocirlă sau ne zbatem ca peștele pe uscat ca, până la urmă, să recunoaștem de fiecare dată că am rămas coada Europei și că bine este doar acolo unde nu suntem noi. Or, dacă undeva este raiul pe pământ, este de ajuns ca să meargă acolo moldovenii și să transforme tot paradisul într-un iad. Proverbele gen „Nimeni nu este mai harnic și mai cumsecade ca noi” sau „Omul muncitor, ca un pom roditor” nu mai sunt de actualitate, ca să nu zic că tot mai mult capătă o conotație inversă. Poate doar mai rămâne în picioare înțelepciunea populară despre „…unde joacă moldovenii, acolo pământul geme”, dar cu o simplă parafrazare – geme de durere, de trădare, de cinism, de fățărnicie, de ipocrizie, de prostie și de bădărănism.

Alegerile prezidențiale din 1 noiembrie nu sunt o excepție de la „regulă”, fiindcă sunt la fel de istorice și cruciale ca și celelalte. Ba mai mult, la fel ca și altă dată sunt și mulți dintre candidații la fotoliul de președinte – aroganți, confuzi, inconciliabili și, pardon, irefutabili. Ca să nu zic că unii candidați de dreapta, cu excepția lui Dorin Chirtoacă (să nu se supere cineva, dar ca om cu viziuni de dreapta nu prea mă interesează ce se face pe stânga), par să fie cam… „levâie” (pentru cititorii de la Buzău – „certați cu bunul-simț”). Este de ajuns să aruncăm o privire asupra prestației unor candidați în cadrul dezbaterilor electorale ca să ne dăm bine seama că și noaptea de 1 spre 2 (15 spre 16) noiembrie va fi una neagră de tot și că electoratul conștient și responsabil ar putea să rămână din nou cu buza umflată. Podurile se ard fără pic de jenă, foștii parteneri politici nu au ochi ca să se vadă și urechi ca să se audă. Se bate în „ai noștri” ca în hoții de cai. Se aduc învinuiri nefondate și se fac etichetări belicoase în adresa candidatului (candidaților) cu șanse. Tot mai greu este să facem diferența dintre interesele personale sau de grup și simpla răutate și ranchiună omenească, dintre politica mare și mahalagismul de rutină. Promisiunile care nu au nimic cu prerogativele unui președinte într-o țară parlamentară curg gârlă, iar minciunile sunt ridicate în rang de adevăr. Comisia Electorală Centrală (CEC) se scarpină în… ceafă și nu bate cu pumnul în masă atunci când este obligată s-o facă. Candidatul care vrea să continue ceea ce nu a făcut se teme de dezbaterile cu contracandidații ca și diavolul de tămâie. Unii analiști și comentatori politici își câștigă bucata de pâine cu unt pe durere și sânge. Casele de sondaje au luat-o razna și nu-și ascund părtinirea, de parcă cineva a anulat regula cu privire la interzicerea petrecerii acestora în toiul campaniei electorale. Iar în acest haos și dezmăț, o parte din electorat „rad staratisea” (pentru buzoieni – „profită de ocazie”) și bat în tobe atunci când trebuie să bată clopotele.

Și încă ceva. „Pod șumoc” (pentru buzoieni – „…spre bucuria nebunilor”), CEC a deschis nu doar mai multe birouri de votare în Federația Rusă decât era nevoie, dar și a pavat pentru alegătorii din Transnistria nu mai puțin de 20 de coridoare pentru a veni la votare în localitățile de pe malul drept al Nistrului. Bineînțeles, este dreptul lor constituțional de a alege președintele numai că, vedeți Dumneavoastră, „gurile rele” spun că locuitorii teritoriilor ocupate nu pot alege liber și, implicit, aceasta ar însemna fraudarea rezultatelor scrutinului (cum s-a întâmplat în anul 2016 și nu numai). De altfel, la dreptul țăranilor din zona de conflict de a-și prelucra pământurile pe malul stâng al râului nimeni nu se mai gândește. Or, deloc nu întâmplătoare este poziția rigidă a locuitorilor satului Hagimus (de lângă Bender), care nu doresc ca să se deschidă pe teritoriul lor trei secții de votare pentru transnistreni. Refuzul lor oficial ar fi pandemia (la Hajimus nu sunt cazuri de coronavirus), dar în realitate lucrurile sunt altfel și politicienii știu despre aceasta.

În fine, nu a mai rămas mult și fiecare dintre candidații la funcția de președinte își va vedea lungul nasului, cum zic moldovenii. Iar faptul că pentru 6 din 8 acesta va fi scurt de tot este incontestabil. Poate chiar mai scurt decât și-au imaginat și în cele mai negre vise…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

loading...
error: Content is protected !!