Ziceam săptămâna trecută că decizia Curții Constituționale (CC) din 15 aprilie ar trebui să pună punct confruntărilor dintre cele două instituții – Parlament și Președinție, dar mai este mult până departe. În timp ce președinta Maia Sandu remontează ceea ce a stricat fostul președinte, Igor Dodon și acoliții săi, printre care se regăsesc pretinși analiști și comentatori politici „independenți”, dar și la fel de pretinși specialiști-constituționaliști, continuă să tulbure apele și să se joace cu focul. Vedeți Dumneavoastră, lui Dodon nu-i trece supărarea după ce a fost ciuruit toamna trecută și acum trebuie să suferim cu toții deoarece cuiva frustrările și, pur și simplu, orgoliul bolnav îi provoacă mari dureri de cap.
Astfel, unii experți în drept, în loc să-și liniștească idolul și să-l reîntoarcă în albia normală, dimpotrivă, îl ațâță și îi creează falsa impresie că nu totul este pierdut și că, chipurile, ar mai exista căi de atac a deciziei CC care, după cum știe și un copil de la grădiniță, este irevocabilă. Or, acei care îl netezesc pe cap pe Dodon și îi alimentează speranțele deșarte ori sunt falși amici, ori îi fac un rău premeditat, fiindcă a pune la bătaie o decizie a CC este calea directă spre o crimă care se numește „uzurparea puterii în stat”, ceea ce este mult mai grav decât „culiocul” (pentru buzoieni – sacoșa cu bani) și Bahamas-ul luate împreună… Pe de altă parte, președinta Maia Sandu s-a grăbit să declare (imediat după anunțarea deciziei CC) că foarte curând va emite Decretul de dizolvare a Legislativului, deși suntem în plină Stare de urgență și acest „curând” s-ar putea întinde pentru o perioadă mai îndelungată decât ne-am dori-o noi. Ba mai mult, având la mână „hârtia” de la înalta curte, dar și sprijinul majorității absolute a societății, președinta Sandu este în situația ingrată de a ezita cu semnarea decretului de dizolvare, fiindcă oamenii vor să știe exact când vor avea loc alegerile parlamentare anticipate. În această ordine de idei, există mai multe opinii, inclusiv și părerea că doamna președintă ar putea să semneze cât mai urgent Decretul, în care să se precizeze exact momentul din care el va produce efect, dar să țină cont de faptul că suntem în Starea de urgență, care se va menține până la sfârșitul lunii mai. Iată, bunăoară, ce zice constituționalistul Teodor Cârnaț, care, în opinia mea, nu operează cu iluzii și nu face aluzii precum că decizia CC ar putea fi ignorată: „Parlamentul de legislatura a X-ea este legal până când este publicat decretul președintelui de dizolvare a lui. Până la acel moment, Legislativul este funcțional și adoptă orice act legislativ. Din momentul publicării decretului, Parlamentul își suspendă activitatea și poate adopta doar hotărâri”. Cum se zice în astfel de cazuri – fără comentarii.
Și până când Decretul încă nu a fost semnat, majoritatea parlamentară continuă să-și facă de cap. Speranțele unora că cei 53-54 care se țin de fotoliile moi mai dihai decât scaiul de coada calului își vor revizui decizia și vor anula Starea de urgență mi se par iluzorii, fiindcă bunul-simț nu-i mai caracterizează pe mulți deputați. La fel mi se par irealiste și scenariile gen „parlamentul ar putea să prelungească Starea de urgență aproape că la infinit”, fiindcă starea epidemiologică nu-i va permite aceasta. În pofida așteptărilor unora, virusul cedează, iar cifrele vorbesc de la sine – dacă la începutul stării de urgență zilnic erau depistate infectate una din trei persoane testate, apoi astăzi acest număr este de o persoană din șapte-opt-nouă. Unica pacoste pe care poate s-o mai facă acest legislativ, pe lângă circul ieftin și dezgustător, este adoptarea de hotărâri populiste care să pună executivul într-o situație grea, gen scutirea de plata pentru energia electrică pentru un an înainte sau anularea plăților în transportul public. Chipurile, noi am decis, iar Maia Sandu să plătească (chiar dacă nu președintele are astfel de prerogative – lucru despre care o parte din electorat nici nu vrea să știe…).
Și câteva cuvinte despre vaccin și vaccinare. Procesul este în plină desfășurare, dar ritmurile lasă de dorit. Autoritățile afirmă că a fost vaccinată 2,5 la sută din populație, ceea ce este foarte puțin, în comparație cu alte țări, care au avut grijă de cetățenii lor încă de la începutul pandemiei. Pe de altă parte, războiul dintre producătorii de vaccinuri continuă, iar nostalgicii după URSS nu vor să audă de altceva decât Sputnic V. Este dreptul lor să aleagă ce doresc și cum doresc, dar când cocoșul te ciupește într-un loc, ar fi bine să fii mai pragmatic decât romantic. Pe unde mai pui că și promisiunile lui Dodon – chipurile, dacă nu astăzi, atunci mâine scăparea de la Răsărit sosește în RM, sunt nu altceva decât un bluf… De aici și îndemnul meu: lăsați, domnilor și doamnelor, geopolitica la o parte și nu credeți sperietorilor și zvonurilor. Oare cineva chiar crede că cei de la Oxford sunt mai puțin profesioniști și mai rău intenționați decât acei de la Gamaleia?
