CulturăIstorii Buzoiene

Organizaţii profesionale ale personalului didactic (II) / Lipsa manifestărilor artistice, „un mare gol” pentru Buzău

O contribuţie însemnată la propăşirea spirituală a neamului au avut-o şi slujitorii şcolii care, cu dăruire, consecvenţă şi adeseori cu sacrificii personale, au acţionat pentru ridicarea prestigiului învăţământului românesc, culturalizarea semenilor, dar au militat şi pentru condiţii mai bune de muncă şi viaţă.

Preocupările învăţătorilor pentru situaţia morală şi materială a sătenilor  s-au reflectat şi în acţiuni care vizau înfiinţarea, începând cu anul 1897, a băncilor populare (109 în 1910; 117 la 31 decembrie 1925), a cooperativelor săteşti, obştilor de arendare şi cumpărare – asociaţii colective prin intermediul cărora se încercau soluţii de uşurare a aprovizionării, obţinerii de terenuri pentru cultură etc.

La 24 aprilie 1893, s-a înfiinţat Societatea corpului didactic în scopul de a „întruni într-un corp compact, fără deosebiri, pe toţi membrii corpului didactic, pentru a-şi înavuţi metodele de învăţământ şi a forma o solidaritate pentru acţiunile şi dezvoltarea învăţământului”. Şi-a avut sediul la Şcoala primară nr. 1 de băieţi şi a fost condusă de I. Răşcanu, preşedinte; Flor Constantinescu şi Alexandru Raiciu, vicepreşedinţi; Nicolae Atanasiu, casier şi Petre Şerdinescu, secretar.

O altă societate a cadrelor didactice, care a activat la Buzău, a fost Asociaţia (Cercul) profesorilor secundari, înfiinţată în anul 1902 şi reorganizată în 1921/1922, grupare a cadrelor didactice din şcolile secundare, constituită din dorinţa strângerii legăturilor de solidaritate, îmbunătăţirea pregătirii profesionale prin dezbaterea problemelor didactice, apărarea intereselor materiale ale membrilor, dar şi organizarea de activităţi cultural-educative pentru publicul larg. În acest sens au fost organizate, cu sprijinul diferitelor societăţi culturale, conferinţe publice, serate, şezători, în cadrul cărora s-au dezbătut probleme cu caracter ştiinţific şi literar, urmate de manifestări artistice – recitări, coruri, piese de teatru, dansuri populare – în interpretarea elevilor de la şcolile secundare din oraş. După o întrerupere a activităţii, în perioada ocupaţiei vremelnice din anii 1916-1918, din anul 1920, Asociaţia (Cercul) profesorilor secundari organizează conferinţe, şezători literar-ştiinţifice şi excursii. Între anii 1919-1933, aceasta s-a alăturat întregului corp didactic, la acţiunile ce vizau rezolvarea problemelor lor materiale. În cadrul şezătorilor, s-au abordat probleme de ştiinţă („Undele herţiene şi aplicarea lor”; „Cele şapte minuni ale Universului”), literatură („Literatura sanscrită”, „Tragedia antică”, „Umorul lui Caragiale”, „Alexandru Vlahuţă ca educator”), istorie, geografie, filosofie, artă etc. De la o etapă la alta, se poate constata că activităţile se îmbogăţesc şi se diversifică: simpozioane, concursuri, serbări, dezbateri în presă, excursii etc.

Potrivit unui raport al Primăriei oraşului Buzău din anul 1905, pe lângă Societatea Filarmonică şi Societatea profesorilor secundari activa şi o societate de gimnastică şi o alta pentru protecţia animalelor. Doi ani  târziu, este amintit şi Cercul cultural al institutorilor, cu sediul la Şcoala primară nr. 1 de băieţi, şi Societatea Culturală „Buzoianu”, înfiinţată la 26 septembrie 1902, în scopul „de a ridica nivelul cultural şi intelectual al societăţii buzoiene”. Ca mijloace de realizarea a scopului propus, se preconiza organizarea de „întruniri distractive şi educative; conferinţe populare, ştiinţifice şi literare, economice, sociale, financiare, pedagogice; înfiinţarea şi întreţinerea unei şcoli de adulţi”. Dintre conferinţele organizate, amintim pe cea de la 17 februarie 1938,  când preotul Nicolae Trifănescu a prezentat tema „Şcoala şi familia”. În  anul 1923 şi-a început activitatea şi Societatea Corpului Didactic Primar din oraşul şi judeţul Buzău.

Preocupări pentru ridicarea nivelului profesional

Ridicarea nivelului cultural şi profesional al lucrătorilor a fost şi preocuparea unor organizaţii de breaslă. În anul 1901 s-a constituit, în acest scop, Societatea economică şi filantropică a lucrătorilor meseriaşi de orice branşă „Progresul”, în anul 1906, Cercul de cultură al muncitorilor, iar în anul 1909, Cercul de studii sociale, din iniţiativa mecanicului de locomotivă Gheor­ghe Giosanu, totodată şi organizator al Sindicatului muncitorilor ceferişti de la Depoul Buzău. Muncitorii forestieri de la Nehoiu au cerut patronilor nu numai îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă, ci şi  organizarea de activităţi pentru îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale şi culturale. După multe eforturi, la 15 septembrie 1920, a început să funcţioneze şi cinematograful, în 1922 o grădiniţă, iar din decembrie 1924, o şcoală complementară pentru instruirea ucenicilor şi lucrătorilor absolvenţi ai cursului primar. În anul 1925 s-a constituit o bibliotecă, iar în 1928 s-a înfiinţat Societatea Culturală „Doina” care, în scopul de  „a aduce o rază de linişte şi seninătate vieţii de azi, frământată de griji şi patimi”, a organizat şezători literare, serbări şi alte manifestări culturale. Depă­şind lipsurile, greutăţile şi chiar piedicile, cu entuziasm şi dăruire, sindicatul constituie Societatea „Muncă şi lumină” (29 noiembrie 1942), cu formaţii corale şi de teatru, organizează serbări, şezători, audiţii radio, seri literare etc. Sunt activităţi demne de luat în seamă, care merită consemnate, avându-se în vedere dorinţa producătorilor de bunuri materiale de a-şi îmbogăţi nivelul de cunoştinţe, atât din punct de vedere profesional, cât şi cultural.

În anul 1922, se înfiinţează Societatea Culturală „Armonia”, iar în 1923, Societatea „Amicii artei”, din 1924 denumită Ateneul „Amicii Artei”, cu rol important în viaţa cultural-artistică a Buzăului, constituită din iniţiativa unui grup de intelectuali din dorinţa de a contribui la organizarea de manifestaţii artistice „a căror lipsă era un mare gol pentru oraşul Buzău”. Au fost organizate şezători culturale cu un bogat conţinut artistic, însoţite de conferinţe cu tematică diversă, prezentate de personalităţi  din localitate sau de la Bucureşti (între care şi Victor Eftimiu).

Cultură în scopuri filantropice

S-a constituit un cvartet instrumental, un cor mixt sub bagheta preotului-profesor Gh. Marinescu, şi o secţie artistică condusă de I. Mitrofan, numărul membrilor ajungând în scurt timp la peste 100. Fondurile erau obţinute  din încasări. Întrebat de un redactor al ziarului „Vocea Buzăului” despre scopurile şi modalităţile de manifestare, unul din membrii fondatori, poetul Constant C. Cristea, sublinia că Ateneul „Amicii Artei” urmărea să contribuie la „culturalizarea maselor prin manifestaţii artistice, literare şi ştiinţifice de toate genurile”. Activitatea urma să se desfăşoare şi prin intermediul unei publicaţii, care trebuia să-şi consacre paginile sale activităţilor culturale–şezători şi programe artistice în oraş şi judeţ. Analizând contribuţia membrilor Ateneului „Amicii Artei” la dezvoltarea vieţii culturale locale, ziarul „Reporterul” conchidea: „în ultimul timp se constată o reducere a activităţii ei, aceasta din cauza lipsei de sprijin din partea autorităţilor dezinteresate, întreţinându-se cu fondurile rezultate din spectacole”. Totodată se dădeau amănunte despre viitoarea stagiune, cu piese din dramaturgia naţională ce n-au putut fi reprezentate anterior, din cauza lipsei unei săli de teatru. Doar la Palatul Comunal au fost organizate matinee „cu un program artistic desăvârşit”. Sunt şi motivele pentru care, o perioadă de timp, activitatea stagnează, situaţie reflectată în paginile publicaţiei locale „Reporterul”.  De asemenea, ziarul  «Vocea Buzăului» din 29 septembrie 1927, în articolul „Ce pregăteşte <Amicii Artei> pentru iarnă”, informa că, în colaborare cu Ateneul Popular, se va deschide stagiunea cu piesa „Modelul”, de Henri Bataille, şi opereta „Vagabonzii”. Încasările urmau să fie oferite Societăţii de Cruce Roşie, Serviciului de Asistenţă Socială, Laboratorului de Analize, Societăţii pentru ocrotirea sugarilor şi Capelei militare. O altă relatare se încheia astfel: „după o vremelnică, dar dureros simţită dispariţie de pe arena vieţii culturale buzoiene, Societatea «Amicii Artei» îşi reia activitatea culturală din trecut”. În cadrul unui reuşit matineu literar-artistic, susţinut la 26 februarie 1928, după conferinţa despre „Educaţie” a urmat un program de canto prezentat de cvartetul de muzică de cameră al societăţii. La 5 noiembrie 1928, comitetul Societăţii a programat, pentru 2 decembrie, primul matineu literar-artistic, prezentat în sala de recepţie a Palatului Comunal. O contribuţie deosebită în organizarea acţiunii amintite a avut-o I. Mitrofan, absolvent al Conservatorului, fost actor şi societar al Teatrului Naţional. După un apreciat turneu de opt zile în ţară, efectuat în iunie – iulie 1929, activitatea din anii 1930-1935 ˝s-a concretizat în multe şi variate acţiuni. Eforturile membrilor se materializează în reuşite manifestări cultural-artistice, elogiate de fiecare dată de presa locală. În numărul din 6 decembrie 1930, „Vocea Buzăului” sublinia: „Să sperăm că din ce în ce, festivalurile Ateneului «Amicii Artei» vor fi pentru Buzău un mijloc de distracţie, de cultură şi de propagandă naţională”. O speranţă neîmplinită, deoarece greutăţile materiale, amplificate de  efectele crizei acelor ani, se resimt în activitatea Ateneului. Totuşi, la 3 august 1931, s-a realizat cea de-a treia excursie de 21 de zile la Sinaia, Braşov, Bran, Sighişoara, Sovata, Vatra Dornei, Bistriţa, Cernăuţi, Suceava, Cetatea Neamţului, Valea Bistriţei. De asemenea, la 26 septembrie 1931, şi-a reluat obişnuitele matinee, cu un program variat. Într-un articol publicat în „Vocea Buzăului”, asociindu-se cererilor exprimate prin numeroase scrisori, redactorul îşi manifesta regretul şi, totodată, speranţa în continuarea unui trecut „atât de frumos”. În răspunsul dat publicităţii, după ce s-a expus idealul artistic al Ateneului, de care a ţinut seamă de-a lungul întregii sale activităţi, apreciată de publicul spectator, se sublinia că se intenţionează să se ocolească piedicile şi să se pornească lupta de orientare a gustului artistic: „Deviza noastră este trecutul sănătos, teatrul de morală şi idei şi pentru aceasta nu precupeţim nici un sacrificiu”. Un ideal căruia nenumăratele  greutăţi materiale, grijile de tot felul, îi retează aripile. Revenindu-şi cu greu, încetul cu încetul, activitatea este reluată. După şase luni de pregătire, colectivul teatrului prezintă, în martie 1935, mai multe spectacole cu piesa „Muşcata din fereastră” de V. I. Popa. Sunt organizate şi alte manifestări cultural-educative şi artistice, frământările din deceniul al patrulea resimţindu-se şi în activitatea acestei instituţii care, încetul cu încetul, dispare din viaţa culturală a  Buzăului. (Va urma)

Articole similare