Multe dintre ,,stelele” României au rămas pe firmament ani de zile după ce au primit condamnări penale definitive pentru acte de corupţie sau pentru acte de poliţie politică făcute în favoarea fostei Securităţi.
Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că le va retrage decoraţiile tuturor persoanelor cu condamnări penale. E bine dacă s-ar întâmpla acest lucru şi acum, deşi putea să o facă mult mai devreme. Societatea Timişoara a cerut Preşedinţiei, fără niciun efect însă, acest lucru. Şi asta, de două ori în ultimii trei ani. A întocmit chiar şi o listă – care nu s-a vrut exhaustivă –, cu persoane condamnate prin hotărâri penale definitive, pentru corupţie sau poliţie politică făcută înainte de 1989, care încă beneficiază de cele mai înalte distincţii din partea Statului român.
De exemplu, Ordinul ,,Steaua României” – cea mai înaltă decoraţie a Statului român –, le-a fost acordat, printre alţii, lui Adrian Năstase, Miron Mitrea, Şerban Brădişteanu, Rodicăi Stănoiu, lui Mihai Necolaiciuc ori lui Dorinel Mucea, toţi decoraţi în timpul ultimului mandat la Cotroceni al lui Ion Iliescu. Iar unii dintre ei au fost implicaţi ulterior, după încarcerare, şi în scandalul penal al operelor zise ştiinţifice scrise în puşcărie.
De altfel Adrian Năstase – a cărui prezenţă, zilele trecute, la Cotroceni, printre invitaţii de Ziua Naţională a României, a stârnit mari nemulţumiri în spaţiul public, determinându-l astfel pe Klaus Iohannis să ia decizia de a retrage o serie de decoraţii – a fost primul pe lista Societăţii Timişoara.
Pentru ce se acordă Ordinul ,,Steaua României”? Legea spune că această distincţie se dă pentru realizări de mare importanţă în apărarea intereselor supreme ale statului român: independenţă, suveranitate, unitate şi integritate teritorială, pentru mari contribuţii la dezvoltarea economiei naţionale şi a serviciilor publice, pentru creaţii ştiinţifice, artistice şi culturale de mare valoare naţională şi internaţională, pentru mari merite în dezvoltarea şi promovarea colaborării dintre România şi alte state sau organisme internaţionale, pentru mari merite în concepţia, organizarea şi conducerea operaţiunilor militare sau pentru fapte de arme de mare bravură săvârşite, pe câmpul de luptă, în conflicte militare. Nu am aflat încă ce mari astfel de merite au avut aceşti oameni, ale căror nume le-am menţionat anterior, pentru a primi cea mai importantă distincţie a Statului român. Şi cine ştie cine o mai fi primit această distincţie în ultimii 30 de ani…
Pentru ce se înghesuie, însă, unii la astfel de decoraţii? Nu pentru cine ştie ce beneficii concrete, de genul loc de veci asigurat şi înhumare cu onoruri militare. Miza o reprezintă, de fapt, titulatura cu care se împăunează şi uşile ce pot fi deschise din postura de invitat la fel de fel de sindrofii oficiale organizate la cel mai înalt nivel.
Cred că ar putea fi făcută o analogie cu funcţia de consilier onorific în instituţii importante ale statului. Deşi neplătită, această funcţie îi ajută pe mulţi din cei care o ocupă să ajungă să aibă o influenţă majoră – adică să-şi facă relaţii, să-şi deschidă uşi şi să aibă influenţă într-un anumit domeniu fără, însă, să intre sub incidenţa legislaţiei privind incompatibilităţile şi conflictul de interese. Ca o paranteză, unul dintre (prea) mulţii consilieri onorifici din fostul Guvern Dăncilă a fost fiul lui Adrian Năstase, Mihnea, care fusese numit consilier onorific al vicepremierului Mihai Fifor pentru, atenţie, implementarea parteneriatelor strategice ale României. Ce experienţă în zona parteneriatelor strategice poate avea un tânăr de 26 de ani ca să consilieze, la rândul lui, un vicepremier? N-are. A fost, însă, suficient „pedigree”-ul pentru o astfel de sinecură. La fel ca în situaţia acordării de medalii. Majoritatea purtătorilor de distincţii, stele, cruci şi colane au doar „pedigree” politic.
(Text publicat în ,,Puterea a cincea”)
