Cultură

FOTO | Muzeul din Lopătari, locul în care afli poveştile celor Şapte locuri de Poveste din judeţul Buzău

OPINIA prezintă astăzi, în ediţiile print şi on-line, un nou reportaj al rubricii săptămânale cu specific turistic, realizată în colaborare cu „VINO ÎN BUZĂU“, cea mai completă platformă de promovare turistică a Buzăului. „VINO ÎN BUZĂU“ a fost concepută de o echipă de jurnalişti, regizori şi producători de televiziune, ca o platformă de informare turistică pentru a veni în întâmpinarea turiştilor dornici de aventură şi care doresc să cunoscă frumuseţile zonei. Conform managerului de proiect, jurnalistul Bogdan Vlădoiu, „VINO ÎN BUZĂU“ îşi propune să ajute eficient turiştii din ţară şi de peste hotare să descopere obiectivele turistice din judeţul Buzău, nefiind o platformă turistică oarecare, ci una care are un conţinut complet cu privire la obiective, tradiţii sau locuri de cazare şi masă din zona Buzăului.

Turiştii care poposesc în zona de nord a judeţului Buzău nu pot rata o vizită la Muzeul „Şapte Locuri de Poveste” din comuna Lopătari. Aşezat chiar în centrul comunei, muzeul adună la un loc legendele din şapte locuri inedite ale Buzăului, unde se regăsesc obiective turistice unice. Ele se află pe raza comunelor Lopătari, Mânzăleşti, Bisoca, Bozioru, Chiojdu şi Colţi. Ion Zota, ghidul muzeului spune: “Muzeul este ca un labirint în care sunt prezentate cele şapte poveşti ale locurilor din zona Buzăului, el face parte dintr-un circuit. Odată intraţi pe uşă, turiştii intră într-o lume de poveste în afară de ce vedem fizic şi trebuie să îşi pună la contribuţie imaginaţia”.

Imediat cum intră în încăpere, vizitatorii sunt întâmpinaţi de cele două elemente primordiale ale planetei: pâmântul şi apa. În străchini de lut, aşa cum aveau bunicii noştri, au fost adunate bucăţi de pământ din toate cele şapte locaţii magice. Deşi pe ­te­ritoriul unui singur judeţ, fiecare bucată de pâmânt diferă în funcţie de particularităţile zonei.

De cealaltă parte se află mai multe sticluţe cu apă. La fel ca pâmântul, zona de deal şi munte a Buzăului are multe tipuri de apă, ­une­le chiar în acelaşi loc, cum este cazul lacului de la Meledic, un lac de apă dulce înconjurat de izvoare subterane cu apă sărată. Desprinse parcă din basme, două dintre sticluţe sunt pline cu „apă vie” şi cu „apă moartă”. „Apa vie” este potabilă, aşa cum cred locuitorii zonei, şi este apa care prelungeşte viaţa oamenilor care o consumă. Despre „apa moartă” se spune că dacă este folosită de cineva care îi cunoaşte secretele poate vindeca pe cel bolnav.

Un alt element al naturii întâlnit în zonă este sarea. În comuna Mânzăleşti sarea este peste tot: pe dealurile de lângă comună, în apele râului Slănic, dar şi în subteran, în zecile de peşteri care împânzesc zona. Tradiţia spune că existenţa locuitorilor din zonă este strâns legată de relaţia cu sarea şi că oricine va părăsi aceste meleaguri întotdeauna se va întoarce la dealurile albe şi la apa sărată.

După ce află enigma pământului, apei şi sării, turiştii descoperă, în doar câţiva metri pătraţi, Focurile Vii, Vulcanii Noroioşi, Trovanţii sau Zidul Uriaşilor.

Despre Focul Viu, care se află chiar în Lopătari, bătrânii locului credeau că este locul unde cu mult timp în urmă ar fi fost închise, în adâncurile pământului, două spirite rele. Acestea ar fi alergat din zona de câmpie, până în coastele line ale dealurilor, două tinere fecioare pentru a le lua frumuseţea şi bogăţia. Potrivit legendei, chiar în locul de unde astăzi ţâşneşte foc din pământ, s-a căscat o groapă şi spiritele au fost înghiţite. O altă ­le­gendă locală spune că focul viu ar fi un balaur care scuipă flăcări.

O legendă cu balauri este legată şi de Vulcanii Noroioşi. Sătenii spun că întinderea gri din comuna Berca ar fi un balaur încolăcit, iar craterele prin care ţâşneşte noroiul sunt capetele ­ani­malului.

Tot bătrânii au lăsat moştenire şi o legendă despre uriaşi. În comuna Bisoca se află un zid înalt de peste ci­nci metri despre care sătenii spun că nu pare a fi construit de un om normal. Vechii munteni erau convinţi că Zidul Urieşilor, aşa cum l-au numit, a fost construit de persoane de dimensiuni uriaşe, care au dispărut din zonă acum mult timp.

Străbunii nu au găsit în jurul lor doar creaturi fantastice malefice, ci şi unele aducătoare de bine. Este cazul trovanţilor sau babelor, cum li se mai spune, din comunele Bozioru şi Chiojdu. Localnicii din aceste locuri spun că pietrele perfect rotunde par desprinde dintr-o altă lume. Unele voci spun chiar că stâncile ciudate şi-ar mişca locul de la o zi la alta, ca şi cum ar fi vii. Bătrânii satelor numeau trovanţii Copiii Pământului, iar atunci când îi găseau  îi aduceau la poartă să îi protejeze de duhurile rele.

Muzeul ,,Şapte Locuri de Poveste” este, cu siguranţă, o călătorie inedită pentru orice vizitator. Pe lângă poveştile inedite, desprinse din ­ima­ginaţia oamenilor de altădată, turiştii au ocazia să pătrundă adânc în sufletul muntenilor, despre care se spune că au o bunătate rar întâlnită în lume şi sunt foarte ospitalieri cu oricine le calcă pragul.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker