Olimpicii Liceului „Margareta Sterian” se bat pentru un loc la Universitatea de Arte București
Lavinia Pamfil și Sebastian Cucu sunt doi dintre absolvenții olimpici ai promoției 2019-2023 din Liceul de Arte „Margareta Sterian. Ei s-au întors cu mențiune de la Olimpiada Națională de arte vizuale, arhitectura și istoria artelor, care a avut loc în acest an școlar la Bistrița. Lavinia Pamfil a concurat la arte textile, iar Sebastian Cucu la pictura de șevalet. Sebastian a mai obținut, în plus față de mențiune, și premiul special al juriului.
I-am întâlnit pe cei doi la examenul de atestat, ceea ce înseamnă, pentru un liceu vocațional cum este Liceul de Arte, examenul de certificare a calificării. Cei doi olimpici se vor bate pentru un loc la Universitatea de Arte București, deși concurența este foarte mare, la pictură de șevalet, spre exemplu, fiind doar 30 de locuri. De altfel, Lavinia este decisă să își încerce forțele și la Facultatea din Iași pentru a avea mai multe șanse de reușită.
Lavinia dorește să devină designer vestimentar
Lavinia a prezentat în fața comisiei o lucrare reprezentând structuri marine, tematică cu care s-a întâlnit, de altfel, și la olimpiadă. „La olimpiadă am avut chiar această temă: <Structuri marine>. Și am realizat ceva abstratizat. Am folosit contrast complementar de roșu- verde și mi-a ieșit din moment ce am luat și premiu. A fost prima olimpiadă la care am participat”, spune Lavinia. Lucrarea prezentată comisiei de atestat a avut tematică marină dar, de data aceasta realizată în contrastul complementar cu nunațe de galben- violet, cu care, spune că se împacă mai bine.
„Lucrarea mea a fost una inspirată din viețuitoarele marine. Mă atrage foarte mult această temă, deoarece mi se par interesante multitudinea de culori și formele speciale pe care le au viețuitoarele marine comparativ cu animalele terestre. Eu le-am transpus în lucrare foarte mult stilizate. La panoul decorativ nu am vrut să mă axez doar pe o viețuitoare marină, spre exemplu să fac o o meduză și dacă cineva vede tabloul să zică: e o meduză. Am vrut să realizez un univers marin absractizat, care are poveste, iar lumea care îl privește să vadă povestea. Spre exemplu, am avut expoziție cu tablourile la Iazul morilor și mi s-a spus că tabolul meu seamănă cu o pisică de mare. Mă bucur că a văzut ceva acvatic acolo, adică ceea ce am vrut să reprezint”, mărturisește Lavinia.
Pentru a face o impresie bună comisiei, a venit costumată în aceleași culori predominante ale lucrării, tricoul fiind tot o creație proprie. Bineînțeles că gestul a fost apreciat ca fiind o dovadă în plus a determinării de a continua profesional pe această cale. Și profesorii nu s-au înșelat nici în această privință, întrucât Lavinia a mărturisit că își dorește să meargă mai departe la Universitatea de Arte din București, la secția de artă textilă și să ajungă designer vestimentar. Primele sale creații au fost în copilărie, când își încerca puterile pe păpușile sale cărora le crea îmbrăcăminte, apoi, când a mai crescut și a descoperit cu ajutorul profesorilor, diferite tehnici, a realizat primele tricouri cu amprentă proprie, aceasta reprezentând imprimeuri ori elemente de adaos, care le conferă o notă aparte și le transformă în unicat. „Acest tricou pe care l-am purtat astăzi l-am cumpărat, dar eu am aplicat elemente pe el și mi-am pus eu amprenta. La un moment dat, prin clasa a XI-a, am început să pictez tricouri și să le adaug la partea de jos, câte un volan sau să cos pe ele și să transform un tricou simplu punând amprenta mea. Mi-a plăcut. Le-a plăcut și altora și am zis că asta vreau să fac. Mi-am dezvoltat cunoștințele și acum știu să cos la mașina de cusut și la facultate vreau să intru tot la această secție, ca să mă dezvolt eu pe mine și partea de creație și abilitățile. Doamna de desigin textil, doamna Hlihor, a făcut imprimeuri la facultate și am învățat de la dumneaei cum putem să facem un imprimeu. Și acest lucru mi se pare interesant, dar tot mai mult mă atrage să creez eu hainele”, mărturisește Lavinia.
Cert este că profesorii comisiei au apreciat lucrarea sa de atestat ca fiind foarte bună, lucru pe care i l-au și transmis la finalul prezentării: „Mi se pare că ai un discurs de specialitate foarte bine amprentat. Lucrarea este foarte curată îngrijită. Are un soi de eleganță și rafinament; este una dintre cele mai bune lucrări de acum la acest atestat de stat. Și cu mențiune și fără mențiune (n.r., referindu-se la mențiunea obținută la Olimpiadă) cred că o să ai succes, pentru că pentru că ești un elev și un viitor student foarte implicat”.
Va continua să studieze pictura de șevalet
Spre deosebire de Lavinia Pamfil, care se afla la prima olimpiadă și la primul premiu, Sebastian Cucu a obținut în aceast an a doua sa recunoaștere, respectiv mențiune și premiul special al juriului pentru pictura de șevalet. Prima olimpiadă la care a participat a fost anul trecut, în clasa a XI-a, la Timișoara. Atunci a reușit să iasă al doilea pe țară.
„Anul trecut au fost două probe. O probă la desen și o probă de compoziție. Am reușit al doilea. Compoziția avea ca temă «Selfie Timișoara». Nu prea ne-am așteptat. Anul acesta olimpiada a fost la Bistrița și am avut tema «Intersecții»”, își amintește Sebastian. S-a inspirat pentru lucrarea din acest an dintr-o pictură pe care a văzut-o în muzele pe care le-a vizitat. „Mă plimbasem pe la muzee și găsisem acolo un ciobănaș; acela a fost persoanjul principal din lucrarea mea; pe margine am venit cu anumite intersecții de personaje, de linii și am reușit să iau 97,5 din 100 de puncte. La compoziție am luat 99. La un punctaj de peste 95 trebuia să mi se dea premiul I, dar pentru că am fost vreo patru peste 95, mi-au dat mențiune. Acum mențiunea nu prea mă ajută la facultate, dar tot contează. Aș fi putut să intru pe olimpiadă. La premiere mi-au dat mențiunea și, după, mi-au dat și Premiul special pentru că le-a plăcut în special lucrarea mea”, povestește Sebastian. Ca și în cazul Laviniei și în lucrarea de atestat a lui Sebastian se regăsesc multe dintre elementele de care s-a folosit la olimpiadă și tehnicile de lucru personale.
„Am făcut la olimpiadă ca și în lucrarea aceasta de atestat a mea. Nu pictez neapărat cu pensula. Mă folosesc și de burete și de cârpă, chiar și de mână. Mulți de acolo erau foarte atenți cu pensule foarte mici, foarte subțiri. Eu încep cu bidinele – dacă vreți să le spunem așa -, cu care se vopsește gardul în general și mai apoi ajung la pensule mici, la detalii; așa consider că plec de la mare și ajung la mic. Nu încep cu mic, pentru că lucrarea o să fie foarte secționată. Asta am învățat de la liceu de la profesorii noștri”, mărturisește Sebastian, care este pasionat de pictură într-atât încât, atunci când lucrează, este absorbit de ceea ce face și nu mai ține cont de trecerea timpului sau de orice altceva: „Când pictez, nu mă gândesc la absolut nimic altceva. Trec ore în șir și îmi dau apoi seama de asta. Sunt transpus în lucrare”.
Lucrarea de atestat a fost una de dimensiuni mai mari, dar nu i-a luat mult timp pentru realizarea ei pentru că, spune Sbastian, întotdeauna are în minte foarte clar ceea ce vrea să facă și are o documentare temeinică la bază. În lucrarea de atestat a vrut să exprime tema păcatului și i-a ieșit foarte bine.
„În lucrare am plecat de la tema păcatului, de la cele șapte păcate capitale. Am căutat definiția din DEX și, conform acestuia, păcatul este abaterea de la o normă bisericească. Am încercat apoi să dau eu o definiție, ca fiind o abatere de la o normă religioasă, doar dar dacă acea persoană are un sistem moral care să ateste acest lucru. Și de aceea, dacă simbolic căderea în păcat îi reprezintă doar pe Adam și Eva, eu am ales să redau o mulțime de indivizi, fiecare cu propriul destin, nu doar doi indivizi. De asta a ieșit o lucrare foarte dinamică”, explică Sebastian.
Rama tabloului a fost realizată de asemenea de Sebastian, într-un mod cât se poate de creativ, pentru a dat impresia de patină a timpului. „O lovisem cu lanțuri, cu cărămizi și a ieșit ceva deosebit; fiind foarte mare am asamblat-o aici la școală cu colegii. Contrastul domină în lucrarea mea. Contrastul este un element de limbaj plastic. Au fost și anumite schimbări. La un moment dat, personajele nu erau foarte bine definite și m-am axat și pe ele. Apoi am intervenit și cu acele linii”, mai spune Sebastian. El este unul dintre elevii foarte talentați ai promoției sale și acest lucru îl simte și el, motiv pentru care va continua în această direcție. „Îmi doresc mai departe să continui cu pictura de șevalet la București. Acesta a fost profilul până acum, și de acum încolo merg tot pe acest drum. Din clasa a IX-a l-am avut pe domnul Mihalcea la pictură și a fost cu noroc”, povestește Sebastian.
Pașii l-au purtat către pictură de la grădiniță. Și-a exersat abilitățile la Palatul Copiilor, la cercul de desen, pentru ca apoi să ajungă la Liceul de Arte „Margareta Sterian”, unde a obținut și noțiuni tehnice necesare. Își dedică cel mai mare din timpul său picturii, dar îi place să facă și sport ca să își mențină o viață echilibrată.
