O „plantă de Nobel”, studiată de cercetătorii buzoieni pentru combaterea Coronavirusului

O plantă cunoscută în popor, care stă la baza unui medicament  pentru combaterea malariei pus la punct de o cercetătoare din China – care a și fost re­compensată cu Premiul Nobel pentru această descoperire -, se află în prezent în vizorul cercetărilor pentru comba­terea Coronavirusului. Este vorba despre pelin, o plantă care este studiată și de echipa de specialiști buzoieni la Stațiunea de Cer­cetare Legumicolă.

Cercetătorul Costel Vînătoru spune că la Stațiunea de Cercetare au fost aduse  pentru studiu și aclimatizare specii noi de pelin. „O parte dintre ele le-am adus din Germania, dar avem și varietăți din Asia, respectiv din China și din Japonia. Sunt multe varietăți de care nici noi nu am auzit până acum. Spre exemplu, pelinul de Caucasia este peren, rezistă bine peste iarnă, spre deosebire de varietățile noastre, care sunt anuale. Sperăm să reușim să-l adaptăm bine la noi. Mai avem pelinul argintiu, o altă varietate care nu a fost cunoscută la noi în țară, pentru că noi avem două varietăți: pelinița și pelinul negru. Aceste două specii de pelin au fost folosite în mediul rural, de gospodine, la fabricarea săpunului. În trecut, pelinul mai era folosit în gospodăriile țărănești pentru proprietățile lui antiseptice, ca să combată paraziții intestinali la animale, fiind amestecat cu furajele”, spune cercetătorul Costel Vînătoru.

O plantă redescoperită

Youyou Tu este câștigă­toarea Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 2015 datorită cercetărilor sale în dezvoltarea artemisininului ca tratament al malariei. Artemisininul este derivat din planta chinezească numită qinghao, cunoscută și sub denumirea de pelin dulce sau Artemisia annua. Pelinul românesc, care este înrudit cu cel chinezesc, are și el puternice proprietăți antiparazitare. Mai nou, artemisininul este o promisiune în lupta contra cancerului, dar și în cea contra Coronavirusului.

„În 2015, o cercetătoare din China a obținut pre­miul Nobel pentru că a ­des­coperit artemisina, cu denumirea științifică <Artemi­sia annua> sau <Artemisia caucasica>, în funcție de specie. Artemisina a fost evidențiată de această doamnă din China, care a studiat-o pentru comba­terea malariei. Această plantă este luată în vizor acum și pentru tratarea Covidului 19. Cercetătoarea din China și-a pus problema că și în trecut omenirea a avut remedii și a putut să combată malaria, pentru că aceasta nu este de ieri, de azi, ci este o treabă veche pentru omenire. A publicat pentru început niște articole nesemnate care au făcut multă agitație în lumea științifică. Ea s-a întors la medicina tradițională, la formele foarte vechi de scriere, a studiat papirusurile vechi și a aflat că în trecut pelinul se folosea pe scară largă pentru malarie. L-a studiat din punct de vedere chimic și i-a dat valoarea științifică cuvenită. Ea a pus la punct și metoda de extragere a artemisinei, de utilizare a acesteia, și a salvat bolnavii de malarie. Cercetările continuă astăzi pentru Covid, pentru că este o plantă care are o  puternică activitate antivirală”, povestește cer­ce­tătorul buzoian.

„Avem patru specii de pelin stabilizate”

Cercetătorii au pornit inițial  pe firul utilizărilor pe care înaintașii l-au dat acestei plante în diferite domenii. „Și eu am fost atras de cercetările vechi”, spune Costel Vînătoru, „pentru că în trecut peli­nul era utilizat la săpun, pentru culoare și aromă, dar bunicii știau că această plantă avea proprietăți antiseptice și antivirale, așa cum reliefează acum studiile din afara granițelor țării, care arată o multitudine de beneficii asupra sănă­tății. Nemții au studii serioase legate de tratarea unei forme a cancerului și chiar a cancerului osos, o formă de cancer destul de greu de tratat. Au făcut studii în special pe câini și au reușit să trateze un câine bolnav de cancer osos într-un timp foarte scurt cu ajutorul extractelor din pelin. La noi, pe vremuri, pelinul era utilizat chiar și în vin, era un vin special de mai, vin pelin”.

Pelinul îl întâlnim în flora spontană, Artemisia annua de la noi putând fi întâlnită în zonele dure, mai aride, pietroase. De aceea, cercetătorul buzoian spune că pelinul este o plantă care trebuie studiată din multe puncte de vedere, ea având, pe lângă be­neficii interesante în domeniul medical, și proprietatea de a rezista foarte bine la secetă, la condițiile climatice aspre, chiar dacă nu are o rădăcină profundă, ci mai mult dezvoltată pe orizontală. „Acum avem vreo patru specii de pelin care sunt stabilizate și am mai adus încă vreo patru noi; le urmărim și pe acestea cum se vor adapta și cum vor evolua la noi, după care să încercăm să le promovăm din nou, pentru că ar trebui ca industria șamponului, a săpunului, să îl reintroducă. Noi sperăm să decriptăm mai multe beneficii cu ajutorul colegilor care pot face analize mai profunde, în special mă gândesc la prietenii mei de la Galați, la Universitate, care au apa­ratură foarte bună și sunt serioși. Am mai colaborat cu dânșii. Am avut două referate publicate într-un jurnal prestigios în Elveția la o sesiune de comunicări, în colaborare cu dumnealor și sperăm ca și aici să avansăm mai mult. Noi să ne facem treaba din punct de vedere agronomic și genetic, pentru că aici este treaba noastră, să reușim să  aclimatizăm, să facem selecție, să obținem soiuri stabile, iar ei să decripteze partea biochimică și beneficiile substanțelor asupra sănătății și utilizarea lor”, explică cerce­tătorul buzoian.

Cum pierdem farmacia naturii

România este cotată la nivel științific european, spun specialiștii, drept țara care deține cea mai ­va­loroasă și mai bogată biodiversitate. E trist că autoritățile ministeriale nu fac ce ar trebui pentru această biodiversitate, pentru a o proteja, pentru a o conserva, pentru a o va­lorifica, în speță să aloce bugetul necesar funcțio­nării Băncii de gene de la Buzău, care să se ocupe de protejarea acestui tezaur viu al țării. De fapt, este vorba ­des­pre Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, acea instituție care figurează momentan doar pe hârtie și despre care cercetătorul Costel Vînătoru a explicat de nenumărate ori că ar așeza România pe harta științifică a lumii.

„În Banca de gene trebuie păstrat tot tezaurul verde. Misiunea de bază a Băncii de gene este de a păstra tezaurul verde al poporului român, tot ce înseamnă resursă genetică vegetală. Trebuie găsite cele mai bune metode de păstrare, de conservare, pentru că nu toate plantele se înmulțesc și pot fi conservate prin semințe. Sunt și plante care se înmulțesc cu ajutorul tuberculilor, rizomilor etc., dar deținem știința necesară să ajungem să creăm sămânță sintetică. Nu vorbim aici de produse obținute chimic, ci vorbim de țesuturi meristematice (n.r., cu rol în creștere și diviziune), vârful de creștere din plantă, care sunt conservate într-un gel special și păstrate în recipienți și semănate și readuse la viață atunci când este nevoie.

A fost o vreme în care ne-am îndepărtat de plante și de beneficiile lor, dar întreaga lume științifică s-a reorientat acum și s-a aplecat cu mai multă aten­ție spre lumea vegetală, spre beneficiile plan­telor cu proprietăți medicinale. Studii la nivel internațio­nal indică faptul că omenirea  ajuns să cunoas­că foarte puțin, sub 5%, din tainele plantelor, din beneficiile lor”, explică cercetătorul buzoian Costel Vînătoru.