duminică, 25 octombrie 2020

O inimă în care a încăput o țară

Să scriu despre Regina Maria acum, când se împlinesc  82 de ani de la trecerea ei în neființă, mi-a trebuit curaj! Este un subiect sensibil pentru mine, dificil de abordat dar, totodată amplu și frumos.

Regina Maria, soția Regelui Ferdinand I, este unul dintre cele mai iubite personaje istorice de către toți românii. Ei nu uită curajul cu care aceasta a fost pe front în prima linie, în Primul Razboi Mondial, unde a îngrijit soldații răniți în toiul epidemiei de tifos exantematic, și nu uită nici excepționala sa activitate diplomatică de la sfârșitul războiului, care viza convingerea aliaților învingători de a-și onora promisiunile făcute României la intararea țării noastre în război și, în primul rând, de a  recunoaște oficial Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

A ajutat enorm poporul român să se regăsească într-o singura țară după 2.000 ani! Astfel, să nu uităm de propaganda pe care a făcut-o Regina Maria  României la Conferința de Pace de la Paris din 1919, turneul diplomatic din 1924, vizitele Alteței Sale Regale în America și apoi din Canada (1926); toate acestea au dat o nouă imagine țării sale. Talentul și celebritatea Reginei Maria, precum și influențele sale în politica externă, au făcut cunoscută România în întreaga lume.

Generațiile de după instaurarea regimului comunist, din care și eu fac parte, au aflat mult mai târziu despre existența Familiei Regale a României, rolul și importanța ei istorică pentru țară. În timpul regimului comunist, Regii României au fost scoși definitiv din ma­nualele școlare, iar evenimentele din acea perioadă au fost prezentate fals, deformat și trunchiat.

Abia la câțiva ani după re­vo­luție, odată cu dezvoltarea explozivă a mass-media, au început să iasă la iveală informațiile care-mi  lipseau din pu­zzleul istoric, ajutându-mă astfel să-mi conturez în minte date și fapte cu privire la rolul și importanța Casei Regale în  România.

Personajul pe care l-am îndrăgit cel mai mult din Familia Regală a fost de departe Regina Maria. Vizitasem Castelul Bran, Pelișorul, însă tabloul cu definirea perso­nalității și operelor de artă făurite de viziunea Reginei a fost complet abia când am pășit pentru prima dată la Balcic. Citisem cam tot ce mi-a picat în mână până atunci pe acest subiect și ardeam de nerăbdare să descopăr lumea aceea romantică creată de Regina inimilor, pacea, frumusețea și materializarea universului ei spiritual de la țărm de mare. Pășeam emoționată pe potecile mărginite de crini care au fost mândria Reginei și descopeream la fiecare pas magia locului. Mă încercau pe rând sentimente profunde de admirație, respect, recunoștință și în fiecare colțisor al ctitoriei sale de la Balcic îi descopeream ființa în toată splendoarea etalată pe ,,Coasta de argint”.

Aveam să aflu că în locul acela Regina Maria și-a pus amprenta cel mai mult, construind unul dintre cele mai frumoase domenii de la malul Mării Negre. M-am îndrăgostit iremediabil de peisaj, de bunul gust care domnea peste tot și-n toate, de combinația elementelor europene și asiatice adunate acolo în armonie și puse în ­va­loare, de modestia și simplitatea locuinței denumită pompos (după părerea mea) – castel. Nu ai cum să nu te lași fermecat de micuța cascadă și de salba de grădini care curg în alei încărcate cu flori către mare, purtându-ți pașii în voie către capela Stella Maris, locul atât de iubit de cea care a dat viață acestui loc unic.

Am descoperit o Regină neconvențională, regală și ­de­mocratică, medievală și ­mo­dernă, occidentală și orientală, abordând propriul stil ecleptic, dar original. Expresia finală a acestui stil nonconformist a fost însăși dorința testamentară de a-și depune inima separată de trup, aici, pe malul mării, la ctitoria sa de la Balcic, în bisericuța Stella Maris.

După o viață tumultoasă și o suferință prelungită, pe 18 iulie 1938, Regina Maria, aflată la Castelul Pelișor, a părăsit această lume. Una dintre dorințele sale înscrisă în testament, care arată încă o dată cât de mult a iubit România, a fost, ca după moarte inima să-i fie scoasă din piept și asezată într-o casetă octogonală de argint aurit, cu monturi de platină și pietre prețioase. Această ultimă casetă avea încrustată pe ea semnele provinciilor României întregite, simbolistică heraldică română și britanică și monograma sa. Era caseta ce-i fusese oferită în dar de doamnele din înalta societate la sosirea sa în București, în anul 1893.

După funeralii, inima Reginei a fost depusă în prima casetă de argint, apoi înfășurată în drapelele României și Angliei și introdusă în caseta de argint aurit, așa cum a cerut în testament. Regina Maria a crezut că, astfel, inima ei își va găsi în sfârșit liniștea, dincolo de viață, dăinuind pentru eternitate în capela micuță din Balcic, de la malul Mării Negre.

Dar istoria a schimbat lucrurile și, în 1940, când România a cedat Bulgariei Dobrogea de Sud sau Cadrilaterul, unde se află castelul din Balcic, inima Reginei a fost dusă la castelul Bran, apoi în 1971, în timpul regimului comunist, a fost mutată la Muzeul Național de Istorie din București. Aici, inima a fost scoasă din cutia de argint aurit în care fusese depusă inițial și asezată într-o cutie de carton, undeva pe raftul unui depozit al muzeului. Acolo a zăcut ani de zile, fiind expusă pentru public doar frumoasa casetă din argint aurit.

După numeroase demersuri și negocieri între Casa Regală și Ministerul Culturii, în anul 2015, din inițiativa Regelui Mihai, în cadrul unei procesiuni impresionante așa cum merita de fapt Regina Maria, inima i-a fost pusă, împreună cu caseta simplă de argint, într-o casetă din lemn aurit, confecționată de această dată de Familia Regală, și mutată de la Muzeul de Istorie al României la Castelul Pelișor din Sinaia, acolo unde a bătut în urmă cu 82 ani pentru ultima dată.

Cea de-a doua casetă, cea originală și prețioasă, a rămas însă la muzeu, din decizia politicienilor cărora nu le-a păsat câtuși de puțin că despart definitiv cea mai prețioasă piesă din ansamblul în care trebuia păstrată inima, așa cum ceruse în testament Regina Maria.

În acea memorabilă zi de noiembrie 2015, soldații gărzii de onoare din Brigada de Gardă a Armatei Române au purtat caseta în cadrul procesiunii pâna la Sinaia, unde au ­depu­s-o în Salonul de Aur al Castelului, înfășurată în steagurile României și Marii Britanii, așa cum fusese inițial. Astfel, drumul inimii Reginei Maria s-a încheiat aici, găsindu-și liniștea în Salonul de Aur de la Pelișor, locul în care a bătut pentru ultima oară, după ce a călătorit timp de 77 ani, a parcurs două țări și patru orașe.

Eu însă cred că inima Reginei Maria continuă să bată în fiecare din noi, cei ce mai simțim românește! Deși abia împlinise 17 ani când a venit pentru prima dată în România alături de proaspătul soț, regele Ferdinand I, îmbrățișând o nouă naționalitate, tânara neștiutoare s-a străduit să devină o bună româncă. Era o străină, într-o țară străină, printre străini, dar și-a iubit țara adoptivă și a slujit-o ca nimeni alta, cu toată puterea și dragostea inimii ei, fiind numită de popor ,,Mama tuturor” sau ,,Mama răniților”.

În 1933, Regina Maria scria cuvinte rămase pentru eternitate: ,,Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei și durerii mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită, Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez”.

Rareori un cap încoronat a vorbit atât de frumos despre țara sa. Prin faptele și prin dăruirea ei, Regina Maria, deși nu se născuse în România, a devenit una din cele mai demne de laudă românce din istoria contemporană a țării. Și mă întreb, retoric, oare România a iubit-o îndeajuns de mult pe Regina Maria pentru tot ce a făcut și a simțit pentru această țară?

Să privim cu admiratie, ­res­pect și recunostință în urmă și să descoperim femeia extraordinară și fascinantă în toată splendoarea ei, pe Regina Maria, mai ales în aceste vremuri când avem atâta nevoie de adevărate modele!

loading...
error: Content is protected !!