Motto: ,,Am avut o relaxare exagerată, dincolo de normele de aplicare ale unor reluări de activități care s-au întâmplat în ultimele luni”.
Bine zis, ar exclama orice cetățean al României de bună credință și cu toată țigla pe casă, adică din afara segmentului celor care s-au relaxat de-a binelea chiar dinainte de ridicarea stării de urgență.
Clar, vorbele de mai sus par de mare bun-simț, poate chiar cam finuțe față de situația de fapt din România care, în ultima perioadă, tot stabilește recorduri negative pe frontul crizei sanitare: ba la numărul de îmbolnăviri, ba la cel al deceselor, ba la cel al bolnavilor grav etc. Însă, când afli cine este cel care a făcut respectiva constatare, lucrurile se cam schimbă.
Pentru că declarația aparține ministrului Sănătății în funcție, Nelu Tătaru, nicidecum vreunui politician din opoziție sau vreunui specialist neutru politic. Și, în aceste condiții, dintr-o constatare corectă (chiar și politic!), declarația devine una de un cinism și de o nesimțire crasă. Cine, oare, ar fi trebuit să aibă primul cuvânt atunci când au apărut, rând pe rând, propunerile de relaxare? Cumva Ciolacu, Ponta, Băsescu sau Tăriceanu? Nicidecum, ci însuși Nelu Tătaru, care acum se pare că se miră de consecințele relaxării mai ceva precum proasta la vederea „rușinii” bărbatului! Bineînțeles că o asemenea declarație mai arată și alte lucruri; precum acela că ministrul Sănătății este un fel de băț de floarea-soarelui în executivul condus de Orban (oare?), un cetățean pus acolo de decor, care nu are niciun cuvânt de spus în chestiuni care țin de viață și de moarte. Atunci, se pune întrebarea, cine are un cuvânt greu de spus?
Orban? Greu de crezut că are suficiente momente de luciditate care să-i permită să ia vreo decizie. Vreun ministru? Nici atât. Iohannis? El pare prea ocupat cu funcția de purtător de cuvânt al guvernului – vorba analistului Ion Cristoiu – și de avocat al tâmpeniilor zilnice ale executivului pentru a mai avea timp să ia sau să impună decizii. Cucuvelele Vela, Arafat sau Despescu? Exclus!
Rămân clienții guvernamentali, băieții deștepți – ca să fiu corect, mulți dintre ei transpartinici -, cei care au interesul ca banul să ruleze cu orice preț, mai ales în condițiile minunate ale achizițiilor publice facile pe timp de stare de alertă. Cred că inclusiv deschiderea anului școlar a fost dictată de aceștia. Măști gratuite pentru toți copiii nu vor fi, deci părinții, dar și profesorii, vor trebui să le cumpere de pe piața liberă; vom vedea cum vor crește prețurile. Și nu numai la măști, ci și la dezinfectanți, la „pepsiglas” și la alte materiale și consumabile pe care niște părinți și manageri de școli conștienți le vor procura.
Și, peste vreo două luni, îl vom auzi pe Nelu Tătaru cum ne va explica, din nou candid, că „am avut o relaxare exagerată, dincolo de normele de aplicare ale unor reluări de activități care s-au întâmplat în ultimele luni”.
