Mihai Răzvan Moraru, preşedinte PLUS Buzău: ,,Laşitatea unui ministru şi dezastrul din agricultură”

Încă de la începutul crizei provocate de pandemie, Guvernul Orban a anunţat mai multe măsuri de sprijin, unele dedicate sectorului agricol, direct afectat. Din luna aprilie însă, agricultura s-a confruntat cu o nouă criză: seceta extremă care a distrus culturile de toamnă, pe o suprafaţă de aproape 1.5 milioane de hectare.

Din aprilie şi până în luna septembrie situaţia s-a agravat, suprafaţa calamitată find de trei ori mare, iar culturile de primăvară fiind şi ele calamitate în procent de peste 70%, pe o suprafaţă de minimum 2,5 milioane de hectare. Ministrul Agriculturii, Adrian Oroş, anunţa în luna mai, dar şi în luna iunie, un plan de sprijin dedicat producătorilor locali: granturi pentru investiţii în sisteme de irigaţii, despăgubiri pentru culturile de toamnă, plătite până la finalul lunii iulie, garanţii de stat pentru finanţarea capitalului de lucru.

Doar că la trei luni distanţă, aceste măsuri au rămas doar pe hârtie. Până la data de 1 septembrie, măsurile fie nu erau aprobate, fie nu erau publicate în Monitorul Oficial, chiar dacă aprobarea din partea Comisiei Europene a fost primită încă din 30 iulie. Domnul Oroş a anunţat un nou termen de plată pentru despăgubiri: 30 august. Însă, în şedinţa de Guvern din 19 august, Ordonanţa de Urgenţă privind schema de sprijin nu era adoptată, pentru că MADR nu avea aprobate toate avizele. Domnul Oroş nici nu a fost prezent în şedinţa de Guvern, având un program mult mai important.

La finalul lunii august, prin OUG 148/27.08.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 806 abia în data de 02.09.2020, este aprobat ajutorul de stat, care va fi plătit doar în cuantum de 80% din valoarea anunţată.

După şase luni de secetă extremă, MADR a uitat de celelalte proiecte:

• Investiţii în sistemul de irigaţii şi regândirea sistemului centralizat. Dacă, în luna aprilie, ministerul promitea că va susţine irigaţiile pentru 800.000 de ha, în luna iunie aflăm că suprafaţa reală irigată nu a depaşit 200.000 de ha;
• Finanţarea capitalului de lucru: după şase luni încă nu există un proiect funcţional dedicat agriculturii. Fermierii au aplicat însă pentru programul IMM Invest, însă cei mai mulţi, chiar dacă au primit aprobarea băncii, nu au primit şi aprobarea fondului până la finalul lunii august;
• Reorganizarea sistemului de irigaţii prin reutilizarea apei, prin acumulări sau utilizarea tehno­logiilor moderne – toate au rămas blocate în etapa de idee sau de propunere, fără un proiect concret, după şase luni;
• Promovarea programelor de subvenţionare a primelor de asigurare şi extinderea bugetului, mai ales că doar 22% din terenul arabil al României este asigurat, potrivit UNSAR.

Începutul de toamnă ne aduce temperaturi caniculare, fără precipitaţii. Deja este pus sub semnul între­bării rezultatul agricol pentru anul viitor. În multe judeţe fermierii nu îşi pot pregăti terenurile, iar deficitul de apă din sol este uriaş. Este cea mai gravă criză agricolă din ultimii 50 de ani. Iar preţurile cerealelor au crescut considerabil în ultimele 30 de zile, urmând a creşte şi preţurile alimentelor. Însă domnul Oroş evită dezbaterea.

Seceta nu este conside­rată un caz de forţă majoră. Nici chiar pandemia de COVID-19 nu poate fi recunoscută ca factor de forţă majoră, pentru că legislaţia este destul de restrictivă în a utiliza această protecţie legală. În plus, dacă invoci forţa majoră, procedura este complexă, fiind necesare ­docu­mente de la Camera de Comerţ şi Industrie, unde nici nu există experţi în domeniul agricol pentru a putea acoperi solicitările fermierilor.

Vidul legislativ rămas după abrogarea Legii 381/2002 privitoare la despăgubirea calamitaţilor în agricultură le lasă fermierilor doar posibilitatea invocării ordinului 459/2019, privind situaţiile de urgenţă generate de fenomene hidrometeorologice periculoase. Însă acest ordin se referă doar la seceta hidrolo­gică şi la aprovizionarea consumatorilor cu apă. Cu toate că, recent, Administraţia Apele Române a anunţat că rezervele din lacurile de acumulare acoperă doar 87% din coeficientul de umplere şi că recomandă monitorizarea săptămânală a situaţiei, dar şi eliminarea risipei de apă, Guvernul nu pare a lua în serios seceta extremă din anul 2020.

Astfel, rămaşi fără sprijin şi fără opţiuni de redresare, fermierii români recurg la proteste. A fost rândul fermierilor din Constanţa, urmează fermierii din sudul Moldovei. Domnul Ministru a evitat însă un dialog, având programate vizite mai importante. Producătorul român are pentru prima dată calamitate toate culturile. Sunt mii de fermieri care nu au recoltat, în acest an, un singur bob. Rămaşi cu datorii, cu contracte în derulare neonorate, cu penalităţi, inclusiv pentru vânzarea cerealelor, dar şi fără o perspectivă clară pentru perioada următoare, mulţi se văd nevoiţi să închidă fermele sau să le vândă, dacă ar avea şi cumpărător.

Am văzut în ultimele luni o adevărată campanie de denigrare la adresa fermie­rilor, fiind acuzaţi pentru că cer sprijin guvernamental. L-am văzut pe ministrul Oroş total nepregătit pentru a face faţă situaţiei, evitând dialogul şi consultarea pentru proiectele de susţinere destinate producătorului român. Singura grijă a domnului Ministru a fost aceea de a continua proiectele şi temele predecesorului său, ale domnului Daea. Fără consistenţă, prin măsuri populiste şi neancorate în realitate.

Însă l-aş întreba pe domnul ministru:

• Oare sunt vinovaţi fermierii pentru incompetenţa statului român în a reorganiza şi moderniza sistemul de irigaţii, timp de 30 de ani?
• Au fermierii o agenţie de consultanţă funcţională? De ce ANCA a rămas doar un instrument politic, fără impact pozitiv pentru activitatea fermie­rilor?
• De ce garanţiile de stat pot fi oferite unor domenii care se confruntă cu restrângerea activitaţii datorită pandemiei, dar nu şi fermierilor afectaţi de secetă?
• De ce măsurile de sprijin adoptate pentru a păstra locurile de muncă în HoReCa sau în alte domenii afectate de restricţii şi criză nu pot fi utilizate şi pentru a păstra locurile de muncă din domeniul agricol?
• De ce nu le oferim micilor fermieri spijinul necesar pentru a putea accesa fonduri europene, dar şi pentru a accesa submăsura 17 pentru asigurarea culturilor?
• De ce nu asigurăm un cadru legal coerent pentru a defini clar condiţiile de forţă majoră şi de sprijin în caz de calamitate si răspundere contractuală?
• De ce aţi promis termene care nu s-au putut respecta sau sume care nu se vor plăti? De ce acaparaţi politic organizaţiile şi asocierile fermierilor, urmând modelul PSD?
• De ce nu începem să gândim un fond de susţinere al agriculturii, pentru ca la următoarea criză să putem dipune de resurse?
• De ce, domnule Oroş, nu reuşeşte România să devină un furnizor important de alimente în Europa, fiind însă un mare importator în regiune?

Text asumat de Partidul Libertăţii, Unităţii şi Solidarităţii

– Organizaţia Jude­ţeană Buzău