vineri, 16 aprilie 2021

Mihaela Constantinescu a construit la Buzău festivalul de film internațional pe care și l-ar fi dorit în adolescență / „Sunt puțin invidioasă că nu exista Clubul 3,14 pe vremea când eram în Hasdeu”

Absolventă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, Mihaela Constantinescu este doctorand în cinematografie și media la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC). În această calitate, predă câteva cursuri și este preocupată de filmele documentare. De altfel, Mihaela ne-a mărturisit că filmul documentar este pasiunea sa, două dintre filmele la care lucrează în calitate de regizor au legătură cu Buzăul și cu zona de meșteșugari și meserii aflate pe cale de dispariție.
De asemenea, ea este cea care a reușit să dea viață la Buzău unui festival de film internațional –  o voce importantă pentru comunitate și prin rolul său social, nu numai prin cel cultural-, în care se promovează arta cinematografică prin prezentarea unora dintre cele mai inovatoare și spectaculoase filme ale momentului, care prezintă atât originalitatea, cât și libertatea de exprimare, care reflectă forme neobișnuite de limbaj cinematografic sau se concentrează pe tendințele actuale ale culturii tinerilor.
Povestea Festivalului Internațional de Film Buzău, care a ajuns anul acesta la a șasea ediție, este de fapt povestea despre viziunea tinerei buzoiene Mihaela Constantinescu care, în vremea când frecventa cursurile „Hasdeului”, orașul său natal nu îi oferea nimic din această perspectivă, situație pe care a dorit să o schimbe odată ce a ajuns să facă parte din marea familie a cinematografiei. De când a pus bazele „BUZZ”, a intuit potențialul festivalului și impactul pe care îl poate avea în comunitatea buzoiană, prin amplificarea dimensiunilor lui. Ea are diferite abordări în acest sens legate de festivalul de film BUZZ: cea a construcțiilor culturale, a construcțiilor sociale, a identității locale, legate de economie,  turism sau din prisma noilor tehnologii. De aceea, de la an la an, a adăugat lucruri noi și a crescut acest festival. Cum a făcut acest lucru, cine i-a fost alături, cum se va desfășura festivalul în acest an și multe alte amănunte, ne-a relatat într-un interviu pentru cititorii ziarului OPINIA.

Reporter: De unde a venit ideea acestui proiect – Festivalul Internațional de Film Buzău? Cum ai identificat necesitatea unei asemenea manifestări?

Mihaela Constantinescu: Liceul pe care l-am urmat are destul de mare legătură cu ce fac acum. Eu am absolvit „Hasdeul”, dar am fost la o clasă experimentală cu profil UNESCO, unde am avut foarte multe de învățat și am avut foarte multe materii care, la momentul respectiv nu erau în programa școlară, dar  erau în programa noastră și pot să spun că profilul pe care l-am făcut la „Hasdeu” m-a influențat destul de mult spre zona aceasta artistică. La vremea aceea Clubul „3,14” nu se înființase încă în „Hasdeu”. Recunosc faptul că sunt un pic invidioasă că noi nu am avut așa ceva; pe de altă parte, admir foarte mult ce face domnul profesor Solcan cu elevii la Clubul „3,14” din  Hasdeu, iar elevii de acolo au șansa de a beneficia de această experiență.

Am lucrat destul de mult în publicitate. Îmi place foarte mult filmul de când eram mică și cariera mea în publicitate și în comunicare m-a dus către organizare de evenimente și colaborarea cu multe festivaluri de cultură și de film din țară și cumva pasiunea s-a transformat ușor-ușor în profesie. M-am dus și la un master de documentar la UNATC atunci când acesta s-a înființat, după care am mers mai departe la doctorat, pentru că mă interesează foarte tare domeniul și s-a transformat din pasiune în profesie.

Când am înființat Festivalul de film BUZZ am vrut să fac ceva pentru „acasă”, dar a fost și ceva care mi-a lipsit mie, exact ce spuneam mai devreme, cum este clubul acesta de la „Hasdeu”. Când eram în liceu și stăteam acasă, în Buzău, mi-a lipsit foarte tare un astfel de eveniment. Mi-aș fi găsit mai repede drumul către film, dacă ar fi existat astfel de evenimente în Buzău când eram în liceu. Mergând pe la festivaluri și văzând cât de importante sunt ele pentru tineri și cât de mult dezvoltă un oraș un festival cu tentă internațională, mi-am dorit foarte tare să avem așa ceva și în Buzău, orașul meu natal. M-am gândit la ideea aceasta și în câteva luni începusem să o pun pe picioare și să se întâmple.

Ideea construirii unui festival de film a venit în întâmpinarea unei necesități a orașului, nu numai a tinerilor. Noi, ca țară, ducem mare lipsă de cinematografe de artă, de săli de cinematograf. Observam în Buzău, și, apoi, în timpul festivalului, că oamenii nu mai au obișnuința de a merge la film, de a merge la cinematograf, la filme de artă, pentru că nu mai au unde să meargă, și mi s-a părut că acest festival internațional răspunde și unei astfel de nevoi. Cinematografele din mall preferă filmele comerciale, sunt orientate spre profit, lucru care văduvește publicul de experiența cinematografului și filmului de artă. Și, din acest punct de vedere BUZZ este un eveniment cu impact mare în comunitate.

Rep: Ce înseamnă că festivalul este un eveniment de anvergură internațională? Ce îi oferă acest statut?

M.C.: Anul acesta suntem la a șasea ediție. El a fost gândit încă de la prima ediție ca un festival internațional, o competiție dedicată filmelor europene, care include și Israelul, cu juriu internațional, cu invitați internaționali. Încercăm să aducem și oameni ale căror filme sunt selectate în competiție din diverse țări din Europa. Așa a fost el gândit de la început. Ușor-ușor, ne-am dezvoltat și am putut să chemăm mai mulți oameni și să ne promovăm și mai bine. De la ediție la ediție, am crescut, cu foarte mult efort, e adevărat, dar e o plăcere,  pentru că acest festival  este copilul meu de suflet.

Rep: Ce este specific la acest festival?

M.C.: Este un festival care difuzează filme europene, ceea ce înseamnă că sunt filme din toate țările din Europa, deci și din România, dar și din Israel, aceasta din urmă fiind una dintre țările incluse în programul „Europa creativă media”. Filmele europene ajung rarisim la Buzău și asta înseamnă că festivalul ne permite să aducem un număr cât mai mare de filme europene. Unele sunt în premieră națională, unele sunt difuzate doar în festivalul nostru – mai ales cele care se află în competiție -, pentru prima dată, încercăm să facem o selecție, alături de colegii mei, care să fie placul tuturor categoriilor de public. Avem filme variate, de la ficțiune la documentar, la filme studențești și filme de scurt metraj, de toate felurile, animații, filme pentru copii. E un festival care nu încearcă să fie rigid, pentru că nu acesta este scopul nostru, ci încearcă să promoveze cinematograful de artă, filmul european și filmul românesc, în special.

Mulți dintre voluntari s-au îndreptat spre UNATC sau spre alte facultăți cu profil de artă

Rep: Ai avut și oaspeți din străinătate?

M.C.: Avem oaspeți din străinătate în fiecare an, încă de la prima ediție. Să avem oaspeți din străinătate care să intre în contact cu orașul nostru și cu  filmul românesc este una dintre ideile cu care am pornit la drum. Unii dintre ei ne-au rămas prieteni și participă la festival în fiecare an. George Kalomenopoulos, care a fost parte din juriul festivalului în primul an, s-a îndrăgostit atât de tare de Buzău, încât vine în fiecare an la festival; alături de el am dezvoltat și alte proiecte. El este producător, lucrează în Grecia, și cu ocazia aceasta a descoperit România și a început să aibă proiecte și în colaborare cu noi, și cu alte case de producție din România.

Încercăm în fiecare an să aducem personalități din străinătate, mai ales în juriu, dar și  oameni care își înscriu filmele în festival. Am avut regizori, producători din Turcia, Bulgaria, Israel, Germania, Lituania, Republica Moldova, Italia, Scoția. Singurul an în care nu ne-am văzut fizic a fost anul trecut, 2020. Ne-am văzut online. Dar și în 2020 am păstrat componenta internațională în ceea privește juriul și în ceea ce privește competiția și,  până la urmă, a ieșit bine chiar și online.

Rep: Festivalul  este impresionant din punct de vedere al cifrelor. Vorbești de 30.000 de spectatori. Ce alte date statistice poți să ne oferi legat de acest festival?

M.C.: Am avut cinci ediții și cifra de 30.000 de spectatori nu este impresionantă. După părerea mea ar trebui să creștem evenimentul astfel încât să avem cel puțin 30.000 de spectatori pe ediție, dar, încet-încet, și cu multă muncă, o să ajungem și acolo. Din punct de vedere al cifrelor, am depășit până în acest moment numărul de 12.000 de filme înscrise în festival, ceea ce înseamnă că în fiecare an am avut undeva la 3.000 de filme care se înscriu și vor să facă parte din competiția noastră. Am difuzat undeva la 450-500 de filme din toate categoriile; încer­căm să avem proiecții speciale, cu filme speciale pe care publicul nu ajunge neapărat să le vadă și din categoria asta avem zeci de filme în fiecare an. Încercăm să avem alături de noi jurnaliști, actori, regizori, producători, cu care publicul să intre în discuții directe în cadrul unor mese rotunde sau master-classuri. Am avut foarte mulți voluntari. Am depășit 200 de voluntari pe cele cinci ediții de festival. Ei ne-au ajutat chiar și când ne-am mutat în online. Reușita cu voluntarii este pentru mine cea mai mare, după public, și după reacția publicului, faptul că sute de elevi din liceele din Buzău vor să participe ca voluntari la festivalul acesta este o mare reușită.

Rep.: Voluntarii aleg cariere în domeniu după experiența BUZZ IFF? Ai păstrat legătura cu ei? Ce poți să ne povestești despre aceste experiențe frumoase în care ai cunoscut tineri voluntari, iar acum sunt studenți sau colegi?

M.C.: În principiu deja noi ne cunoaștem destul și lucrurile au evoluat. De la an la an, ei au început să-și aducă prieteni la festival. Unii dintre ei s-au înscris pentru că știau că au colegi care au participat și au făcut voluntariat. Pe alții i-au adus părinții. Am început să facem o selecție, pentru că sunt mulți doritori. Încer­căm să nu-i refuzăm și să-i chemăm, eventual, pe zile. În principiu, am încercat să ajutăm pe toată lumea și au început să vină cam de la toate liceele din Buzău. Doar la prima ediție am avut voluntari numai de la Liceul de Artă, după care am început să avem cam de peste tot: „Hasdeu”, „Eminescu”, Pedagogic, „Neni­țescu”, Economic. Acum am niște cursuri la master de film documentar. Mulți dintre voluntarii de la BUZZ s-au îndreptat spre UNATC sau spre alte facultăți cu profil de artă și mă bucur că, în fiecare an, sunt din ce în ce mai mulți care vor să se îndrepte spre profesiile astea și sunt din ce în ce mai mulți pe holurile școlii. I-a ajutat faptul că au avut acest eveniment care să-i susțină și să le deschidă calea către această profesie. Eu nu am avut parte de un asemenea eveniment când eram în liceu și am ajuns mai greu la profesia asta; pentru ei e mult mai ușor, pentru că știu din liceu despre ce este vorba. Se întâlnesc în fiecare an cu oameni care fac lucrurile acestea și ne au și pe noi aproape și pot oricând să ne ceară ajutorul și să ne întrebe. Cred că a contribuit foarte mult festivalul la decizia lor de a se îndrepta spre regie, spre domenii culturale.

Rep: Cum va decurge festivalul în acest an? Ce noutăți sunt față de anii anteriori?

M.C.: În momentul în care am terminat o ediție, începem să o pregătim pe următoarea. Timpul de pre­gătire dinaintea festivalului este fix momentul în care s-a terminat ediția anterioară. Am o echipă care s-a dezvoltat și ea de la an la an și cu care lucrez îndeaproape pentru festival. E vorba despre trei selecționeri voluntari – o parte dintre ei sunt aceiași de foarte multă vreme -, o echipă de video, o echipă foto, o echipă de grafică. Suntem mulți oameni implicați în acest festival, pentru că altfel nu se poate. Echipa de bază e alcătuită cam din șase-șapte oameni, cărora li se adaugă în fiecare ediție alți câteva zeci.

Anul trecut am putut să facem festivalul doar online, dar l-am dus la capăt chiar și așa. Părerea mea este că un astfel de proiect trebuie să se dezvolte. Ideea este ca, de la an la an, să vii cu ceva în plus, să nu te oprești. Cineva ne spusese la cea de-a doua ediție că va fi cel mai greu de organizat și exact așa a fost. A fost ediția care era să nu se întâmple, dar iată că s-a întâmplat, am mers mai departe și mergem mai departe cu  festivalul, pentru că trebuie să creștem din toate punctele de vedere, să ajungem la număr cât mai mare de spectatori și să oferim Buzăului ceea ce merită, un eveniment de amploare, care să  contribuie la dezvoltarea orașului.

Anul acesta ne-am gân­dit la un format mai special de festival. Vom schimba un pic lucrurile. O să fie mult mai mare, mult mai lung ca durată și mult mai valoros decât a fost până acum. O să avem și proiecții online, pentru că am văzut că la proiecțiile online sunt prezenți foarte mulți oameni din întreaga țară, nu numai din Buzău, motiv pentru care o să păstrăm și  varianta online pentru ca ei să poată să aibă posibilitatea să urmărească filmele. ­Ne-am gândit astfel și la cei care nu vor putea să fie prezenți la Buzău, mai ales că nu știm ce se va întâmpla cu pandemia. Astfel, am gândit festivalul de anul acesta astfel încât evenimentele să se petreacă în proporție de 100% în aer liber și cei care nu vor putea să vină la Buzău să participe vor putea urmări filmele și evenimentele online.

„Festivalul are și o componentă economică”

Rep: Care sunt avantajele unui astfel de proiect pentru un oraș ca Buzăul?

M.C.: Beneficiile sunt foarte multe. Pe lângă componenta de educație pe care o are orice eveniment cultural, aș spune că există și o componentă economică prin faptul că numărul de oameni care ies la terase, spre exemplu, este mai mare în perioada festivalului sau că vin oameni din afara țării  care cunosc județul și apoi îl mai vizitează și cu alte ocazii și avem ocazia să scoatem în evidență ce se întâmplă la noi, în orașe, în județ.

Îmi doresc ca Buzăul să devină un hub cultural din toate punctele de vedere, nu doar pentru film, ci și pentru teatru, muzică, fotografie, pentru toate artele. Ca să se întâmple acest lucru mie mi-ar plăcea foarte mult ca noi, oamenii care activăm în domeniile artistice și culturale din județul Buzău, să ne întâlnim mai des, să discutăm mai des și să colaborăm mai des. Este o variantă din care ar ieși mai multe proiecte și mai bune.

Rep: Cum ai reușit să închei parteneriate cu atâ­tea instituții? Ce beneficii au?

M.C.: Parteneriatele cu instituțiile ajută enorm. Noi am fost până acum parteneri cu Teatrul „George Ciprian”, cu Muzeul Județean Buzău și Centrul Județean de Cultură, cu care avem o relație foarte bună. Spațiile au fost puse la dispoziție de către dânșii. Azi suntem finanțați de Primăria Buzău. Am avut finanțări și de la Consiliul Județean Buzău. Suntem finanțați în fiecare an și de Centrul Național al Cinematografiei. Avem un sprijin și de la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” și le mulțumesc tuturor.

Avem și parteneriate cu sponsori care donează de ani buni, unii dintre ei acordându-ne sprijin încă de la prima ediție. Dacă nu ar exista aceste parteneriate, plus parteneriatele internaționale, nu am reuși să facem acest festival să crească de la an la an și nu am fi reușit ce ne-am propus. Până acum zic că suntem pe calea cea bună. Ne dezvoltăm în fiecare an, creștem publicul, putem să aducem proiecte mai bune și avem tot felul de alte evenimente conexe. Fără ei nu am putea să facem acest lucru.

Rep: Mai ai și alte planuri legate de Buzău, nu numai cele privind realizarea celei de-a șasea ediții a Festivalului de film BUZZ?

M.C.: În zona de regie mă orientez mai mult către filmul documentar. Aceasta este pasiunea mea în acest moment și lucrez la niște filme documentare.  Două dintre ele au legătură cu Buzăul. Unul dintre ele are legătură mai degrabă cu zona de meșteșugari și meserii care sunt pe cale de dispariție și îmi doresc foarte tare să pot să dezvolt „o instalație foto-video” care să cuprindă și parte de documentar și o expoziție foto, care să arhiveze aceste meserii, pe care le pierdem. Mai sunt câteva în județul Buzău și aș vrea să le documentez. Apelez la foarte multă lume cunoscută și oameni care se pricep mai bine decât mine la lucrurile acestea. Aș vrea să păstrăm ce se poate păstra.

loading...