Mico Kaufman, buzoianul care a făcut medalii pentru patru președinți americani, complet necunoscut în țara sa natală

Probabil că puțini buzoieni, și la fel de puțini români, au auzit de sculptorul Mico Kaufman, cel care a realizat medaliile inaugurale pentru preș­e­dinții Statelor Unite, singurul din istoria numismaticii americane care a fost desemnat de patru ori pentru această sarcină. Anonimatul lui în țara natală nu este surprinzător, dat fiind că la o simplă căutare pe internet, nu există rezultate în limba română, ci doar în engleză.

Viața lui Mico Kaufman a fost una tumultoasă, plecând de la o luptă pentru supra­viețuire într-o perioadă de ostilitate și ajungând la o ascensiune pe cele mai înalte trepte ale faimei. Sculptorul născut la Buzău la 3 ianuarie 1924 este fiul lui Adele și Herman Kaufman, familie de origine evreiască. Mai avea o soră, Liza, și un frate, Ionel, iar vărul său a fost nimeni altul decât cunoscutul violonist american de origine română Louis Kaufman. Deși visul mamei sale era să devină violonist, Mico a învățat singur să picteze și să sculpteze, expe­rimentând cu diferite materiale și fiind încurajat de către tatăl său, care i-a văzut po­tențialul. În autobiografia sa, „Povestea daltei”, publicată în 2016, Mico spune că a plecat de acasă la vârsta de 17 ani, a îndurat foamete și boli și a lucrat în cadrul kibbuțurilor, gospodării colective agrare din Israel.

Din lagărul de concentrare, la Universitatea de Arte Frumoase din Roma

Cel de-Al Doilea Război Mondial i-a întrerupt planurile în ceea ce privește studiile. Din cauza amplorii căpătate de mișcarea antisemită în Ro­mânia, Mico Kaufman a fost deportat și și-a petrecut trei ani într-un lagăr de concentrare nazist, săpând tranșee, până la eliberarea sa, la vârsta de 21 de ani.

În anul 1947 părăsește România și pleacă în Italia pentru a se înscrie la prestigioasa Universitate de Arte Frumoase din Roma, având în portofoliul său o singură figu­rină, sculptată din bastonul de abanos al unchiului său cu ani în urmă. Întrebat de ce crede că este potrivit pentru acel loc, Mico a arătat figurina celui ce întrebase, care era nimeni altul decât directorul Departamentului de Sculptură din  cadrul Universității. Acest lucru a fost de ajuns pentru a i se recunoaște talentul imens și a fi admis la faimoasa universitate, unde a primit o bursă de studii. Mai târziu, s-a transferat la Universitatea de Arte Frumoase din Florența pentru a-și continua studiile.

Roma este locul unde își întâlnește și marea iubire, pe Katia Sanidas, o refugiată din Grecia cu care se căsătorește în anul 1949. Primul lor copil, o fetiță, primește numele mamei lui, Adele. În 1951, la vârsta de 27 de ani, decide să plece spre Statele Unite ale Americii împreună cu soția și fiica lui, stabilindu-se în orașul Boston, din statul Massachusetts. Alți doi fii se nasc, Arthur și Emil, iar în 1956 Mico Kaufman primește ce­tățenie americană.

Pentru a-și întreține familia, arta nu a fost de ajuns, așa că Mico a fost nevoit să se îndrepte către orice loc de muncă de unde putea aduce bani. Așa se face că, pentru o perioadă de timp, Mico a lucrat la o fabrică de jucării, unde modela figurine din lut după care se luau mulaje din plastic pentru producția în masă. Cu toate acestea, câștigurile mici au determinat-o pe soția sa să îl părăsească, împreună cu cei trei copii.

În 1965, Mico Kaufman primește prima sarcină ca designer, să refacă logo-ul unui mare lanț de restaurante din SUA, ocazie cu care și-a perfecționat abilitățile în această direcție. Acest lucru i-a adus o serie de oportunități, reușind să lucreze la mai multe ateliere de sculptură din Boston, până când și-a deschis propriul a­te­lier în orașul Tewksbury, unde se și stabilește definitiv.

Aproape 200 de medalii create pentru Guvernul SUA

Sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 au însemnat avântul carierei sale. Guvernul Statelor Unite îl însăr­cinează să creeze medaliile pentru Bicentenarul din 1976, prin care se aducea un oma­giu evenimentelor istorice care au dus la crearea Statelor Unite ale Americii ca republică independentă. Mico a creat nu mai puțin de 192 de medalii, gravate cu diverse momente importante din istoria Ame­ricii. Acest lucru i-a adus recunoaștere în rândul iubitorilor de numismatică și l-a propulsat pe o traiectorie ascendentă în carieră.

Fiind cunoscut pentru gravurile spectaculoase de portrete pe medalii, Mico Kaufman s-a făcut cunoscut publicului larg prin realizarea medaliilor președinților americani Jimmy Carter, Ronald Reagan, George H. W. Bush și Gerald Ford. Așa se face că buzoianul rămâne în istoria numismaticii americane drept singurul care a primit această sarcină de patru ori. Pe lângă aceasta, opera lui Mico Kaufman s-a diferențiat de a altora prin interpretarea inovatoare a portretelor frontale sau în trei sferturi, prin care surprinde esența personalității unui om.

Întreaga colecție de me­dalii a lui Mico Kaufman însumează circa 500 de bucăți, pe care sunt reprezentate diverse personalități, precum Albert Einstein, Thomas Edison, Elvis Presley sau Michael Jackson. De asemenea, a gravat o serie de medalii pentru guvernul israelian, dar și mo­nedele din insulele Marshall poartă amprenta sa.

Pe lângă activitatea prolifică în ceea ce privește medaliile, Mico Kaufman a creat numeroase sculpturi din bronz ale unor personalități remarcabile din istorie, precum președintele american Dwight D. Eisenhower sau dirijorul Arthur Fiedler.

Mico a creat 17 sculpturi și monumente publice foarte apreciate, care se găsesc în orașele americane unde a locuit. Sculpturile sale sunt omagii aduse nu numai personalităților istorice, ci și femeilor sau pompierilor. A realizat o statuie din bronz a marelui compozitor francez Claude Debussy, care se află atât la Universitatea Lowell din Massachusetts, cât și în St. Germain-en-Laye, locul de naștere al acestuia. O altă statuie remarcabilă pentru opera lui Mico Kaufman este ,,Atingerea sufletelor”, o sculptură ce înfățișează patru copii de etnii diferite, care stau așezați în cerc și își ating tălpile.

A rămas un om modest

Americanii l-au stimat și    l-au apreciat foarte mult, iar colecționarii de medalii îi recunosc numele imediat. A fost membru de onoare al Societății Naționale de Sculptură din SUA și al Societății Americane de Numismatică, precum și membru al Asociației Americane de Gravură a Medaliilor. Operele sale fac parte din colecția permanentă a muzeelor din New York, Colorado, Muzeul Britanic și Institutul Smithsonian din Washington D.C.

Munca i-a fost apreciată și răsplătită prin diverse premii, printre care Premiul Saltus, acordat în anul 1992 de către Societatea Americană de Numismatică sau Premiul James McNeill Whistler, acordat în 2010 și care reprezintă unele dintre cele mai înalte distincții acordate sculptorilor. De asemenea, Universitatea Lowell din Massachusetts i-a acordat titlul de Doctor Ho­noris Causa în anul 2011.

Cu toată faima câștigată, Mico Kaufman a rămas în ochii cunoscuților drept un om modest, care nu s-a lăudat niciodată cu realizările sale, fiind adesea văzut prin ca­fenelele din orășelul său, unde se simțea cel mai confortabil. Este amintit drept un om cu simțul umorului, care glumea adesea despre greutățile întâmpinate în viață. Despre propria operă, Mico spunea: „Dacă îmi veți vedea vreodată sculpturile în public, aș vrea să vă opriți și să le contemplați însemnătatea. Această contemplare v-ar putea înviora, informa sau inspira. Munca mea reflectă legăturile care fundamentează umanitatea”.

Ultimii ani și i-a petrecut la Universitatea Lowell din Ma­ssachusetts creând sculpturi abstracte din polietilenă expandată. A fost primul artist care a folosit un material de acest gen, iar asta l-a dife­rențiat și mai mult de artiștii convenționali. Formele fluide abstracte obținute au favorizat exprimarea liberă, spontană a propriului stil.

Mico Kaufman s-a stins la data de 12 decembrie 2016. România nu l-a comemorat în niciun fel pe marele sculptor buzoian. Nicio mențiune biografică sau a vreunei sculpturi și nicio știre. Artistul aclamat în Statele Unite este complet necunoscut țării sale natale și, implicit, la fel și opera sa. Cu toate acestea, numeroase pu­blicații americane i-au adus omagii prin care i-au lăudat întreaga activitate. „Pentru capacitatea sa imensă de a umaniza formalul și de a generaliza personalul”, este mesajul gravat pe premiul acordat de către Societatea Americană de Numismatică, care rezumă activitatea prolifică a sculptorului buzoian.