Cultură

Medalion literar / Şlefuitorii de cuvinte – Camelia Iuliana RADU

Pentru mine, o importantă întâlnire literară a avut loc atunci când, acum vreo trei ani, un grup de literaţi buzoieni au avut-o ca invitată specială pe scriitoarea din Ploieşti Camelia Iuliana Radu, în cadrul unui proiect al revistei „Spaţii culturale”, de a lua „pulsul” unor autori din vecinătatea judeţului Buzău. Aveam să aflu şi să cunosc lucruri interesante din biografia şi activitatea unei poete, atât pe plan li­te­rar cât şi civic, pe care nu le cunoşti din fotoliul de acasă accesând internetul, acest rău necesar al epocii mo­der­ne.

Camelia Iuliana Radu, poetă, prozatoare, graficiană şi eseistă, s-a născut la data de 29 iulie 1959, în munici­piul Slatina din judeţul Olt. De la vârsta de 10 ani apare cu o poezie într-o antologie naţională („Crisalide”, 1969) la Editura „Ion Creangă”. După ce se mută în Brăila cu familia, are apariţii cu versuri în diverse antologii brăilene („Licăriri la Dunăre”, 1969, „Zbor alb”, 1974) şi naţionale („Copii poeţi”, 1968). Devine, la o vârstă fragedă, membră a Cenaclului literar „Panait Istrati” de la Clubul Tine­retului Brăila, iar la puţin timp înfiinţează şi conduce Cenaclul literar de avangardă „Atelier XX”.

A fost şi reporter pentru copii şi tineret al Televiziunii Române, în perioada 1969–1982. Din anul 1990 locuieşte în Ploieşti, unde a fost jurnalist şi redactor cultural la ziarele „Jurnalul de Prahova”, „Telegraful de Prahova” şi la alte publicaţii.

După obişnuitele studii obligatorii este licenţiată în psihologie a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. A publicat destul de des, mai ales poezie, în revistele Plumb, Discobolul, Caiete silvane, Oglinda literară, Marmaţia literară, Vatra veche, Portal Măiastra,  Revista Nouă, Urmuz, Algoritm literar, Spaţii cultu­rale, Sintagme literare ş.a.

A debutat în volum în anul 2001 cu „Pasărea singuratică” (proză scurtă). Au urmat alte şi alte volume de proză, eseuri, legende şi poezie. Primul volum de versuri publicat este „Caiet pentru citire” apărut în anul 2002. De atunci, principala preocupare a Cameliei Iuliana Radu, în domeniul li­te­rar, a fost poezia. Este primul poet străin care a scris şi publicat o carte de poezie inspirată în totalitate din lumea arabă a Sultanatului Oman. Cartea, intitulată simplu „Oman”, a apărut în anul 2012 în ediţie bilingvă româno-engleză cu un cuvânt înainte semnat de Mohammed Al Wadhahi, preşe­dintele Asociaţiei de Prietenie dintre Oman şi România. Însă volumul care a zguduit puţin mai mult autorităţile locale din Ploieşti şi cele centrale este „Toluen”, apărut în anul 2020. Este un volum-manifest care se ridică împotriva poluării munici­piului de pe râul Prahova, şi nu numai.

Scrierile sale au fost distinse cu numeroase premii. Amintesc aici doar pe cel primit pentru poezie la Festivalul „Toamna bacoviană”, în anul 2014. În anul 2017 a fost primită în Uniunea Scriitorilor, activând în Filiala Bacău. Despre cărţile sale au scris Traian T. Coşovei, Dan Perşa, Angela Mamier Na­che, Daniel Cristea-Enache, Dan Gulea, Felix Nicolau, Ioan Es. Pop, Alex Ştefănescu. Aşa cum am amintit, Mohammed Al Wadhahi are numai cuvinte de mare simţire la adresa cărţii Cameliei Iuliana Radu: „Sentimente stranii şi imagini strălucitoare mă pătrund când îi citesc poeziile şi învăţ despre ţara mea ca şi cum nu aş fi omanez (…) Lacrimi blânde şi bucurie îmi umplu inima când îi citesc poeziile şi îmi văd ţara pentru prima data, prin ochii altcuiva, ca şi cum aş fi fost orb înainte (…) Sunt plin de recunoş­tinţă pentru că o persoană atât de îndepărtată de Oman, atât de diferită prin cultură şi religie, atât de îndrăgostită de moşte­nirea şi pământurile acestea mă face să mă îndră­gostesc la rândul meu din nou de ţara mea”. Excelent. O lecţie de înalt patriotism. Se regăsesc asemenea declaraţii ale unor „autori români contemporani” despre ţara noastră? La cei mai mulţi, nu. Dimpotrivă.

Concluzionând, putem afirma că în Camelia Iuliana Radu întâlnim un scriitor viguros, un autor care spune răspicat ceea ce crede că nu este în regulă în ţara noastră, în toate domeniile de activitate, folosind mijloacele poeziei. Versurile selectate fac parte din volumele „Toluen” şi „Oman”.

business plan

nu au venit să ne elibereze călare pe tancuri

nu au dat iama în pivniţele cu vin

femeile nu s-au ascuns în grădini de frica lor

au venit călare pe un petrolier sulfuros

armă chimică la ploieşti

se simt bine

sunt graşi

sunt frumoşi

mănâncă din moldova de multe generaţii

şi au

cuiul morţii înfipt pe hartă

aici

la ploieşti

industrial

trupul meu tot mai negru

vinovat

îşi apleacă umerii

sub privirile reproşului zilnic

sunt

un locatar speriat

laş

trădătorul care a lăsat

uşa plămânilor deschisă

din oglinda înnegrită

un străin de fum mă priveşte

cu secera în mână

ciocanul la căpătâiul morţilor

şoptindu-mi pe silabe

eu-nu-am-ne-vo-ie-de-a-er

când plouă

aerul îi urcă

fibră cu fibră

pe toţi angajaţii rafinăriilor

în cimitirul bolovani

celulă cu celulă urcă în aburul serii

trupuri mâhnite

într-un tren transparent

navetiştii de la scăieni

obosiţi

se aşează cuminţi în sicriile albe

purtate pe umeri

de nouri înalţi

întregiţi între giulgiuri

contaminare

cerul ne intră în plămâni ca o schijă

un cer nou

abrutizat

călcat în picioare

de copilăria acestui mileniu

ţinuţi în lesă de fumul cancerigen

pe care stele rafinate strălucesc în dansul iadului

abia mai putem ridica privirea

spre pământul de deasupra

înscris în certificatul de naştere

Oman

Mă înfăşor în mătasea fiecărei zile

până voi deveni sâmbure

timpului tău.

Te adun fir cu fir

zvon

clipire

lacrimă

aştept devenirea,

amăruie cântare

între buzele nopţii.

Când braţele drumului

mă vor strânge

să îmi rupă trupul,

voi încolţi umbrind viitorul

cu cerul tău.

Terasă în Azayba

Pe terasa albă

cerul cerne

cercei de safir.

Din cuiburile minaretelor

vibraţii adânci

îmbălsămează zarea.

Nimb alb

oraşul călătoreşte

prin deşert –

corabie

de rugăciuni.

Articole similare