Medalion literar – Alexandru Cetățeanu

De ceva vreme primesc pe net revista „Destine li­te­rare” ce apare din anul 2007 la Montreal, Canada. Directorul acestei reviste este românul născut pe data de 7 iulie 1947 în comuna Amărăști din județul Vâlcea.  În paginile acestei publicații am regăsit semnă­turile multor scriitori români din țară și din afara granițelor ei. De când realizez această rubrică mi-am propus să aduc în fața cititorilor ziarului OPINIA, în afara poeților autohtoni, și nume importante din diaspora care fac eforturi destul de mari pentru ca în comunitățile lor să nu se simtă depărtarea de țara mamă, iar una dintre forme este lite­ratura.

Alexandru Cetățeanu împreună cu alți opt scriitori, a înființat în anul 2001 Asociația Canadiană a Scriitorilor Români (ACSR), fiind președintele ei de la înființare și până în anul 2017.

După ce a absolvit școala generală în comuna natală a urmat studiile le Colegiul Național „Carol I” din Craiova. A urmat Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor, dar și Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București.

După absolvire a lucrat într-o instituție aparținând de Ministerul Să­nătății. A fost, de asemenea, colaborator extern la Institutul Politehnic, Catedra de fizică, unde a inventat și patentat, în colaborare, primul microscop cu baleaj laser din lume.

După ce a obținut un pașaport pentru o călătorie în Italia, în anul 1984 a emi­grat în Canada unde a cerut azil politic. După emi­grare viața lui s-a așezat, pe rând, în mai multe orașe canadiene. Ca reprezentant al companiei Ciba Corning, apoi al propriei companii, Panoramic Radiology and Biomedical, a călătorit mult în Canada și Statele Unite. Ca cer­cetător științific a obþinut recunoașterea internațională pentru înaltă tehnologie.

Printre preocupările sale științifice și-a găsit timp și pentru activitatea literară. În afara propriei reviste, a mai publicat versuri și articole în reviste literare din România și din alte țări, participând la diverse festivaluri internaționale de poezie. A pu­blicat la edituri din țară (București, Râmnicu Vâlcea, Iași) sau din alte țări (Franța, Canada), debutul producându-se la 11 ani de la data stabilirii în America de Nord, cu volumul „Un român în Canada” (1995, București). Comunitatea locală din Amă­răștii Vâlcii nu a rămas insensibilă la succesele profesionale și literare ale ilustrului său locuitor. În anul 2007 i-a fost acordat titlul de cetățean de onoare.

Ce spune „canadianul” Alexandru Cetățeanu des­pre patria sa adoptivă ar fi ca o bătaie de obraz pentru ro­mânii care au apucat și ei un zgârci din ciozvârta Occidentului, aruncat în praful drumului și prin care, patria lor natală, o înjură: „Canada m-a ajutat să-mi recapăt speranța, încrederea în mine și în oameni. Aici m-am născut a doua oară”.

Titlurile unora dintre cărțile sale sunt mai mult decât grăitoare și din ele intră, precum nămolul de la Ocnele Mari, în cele mai adânci straturi ale românului, un fior intraductibil: „Un român în Canada” (1995, București), „Canada – Țara Hyperboreenilor” (2003, Rm. Vâlcea), „Străin în America (2007, Iași).

Deși internetul ne oferă absolut tot ceea ce dorim vreau să vă mărturisesc faptul că nu am găsit decât vagi, foarte vagi, referințe critice (Ion Haineș, Marian Barbu, Cezar Ivănescu  și Ștefan Dumitrescu) despre scriitorul Alexandru Cetă­țeanu. Poate sunt eu prea pretențios, dar în multele pa­gini să nu găsești ceva de care să te „agați” atunci când îl prezinți pe un anumit scriitor, mi se pare ceva a ceea ce numesc românii, „a bate apa în piuă”. Așa cum v-am mai spus, am căutat versuri de-ale sale în orice sursă posibilă. Atunci când îmi pierdusem orice speranță a apărut un ceva fantastic la orizont. Căutând  ceva în colecția revistei „Oglinda literară” (mulțumesc Gheorghe Andrei Neagu) am găsit în numărul 88/ aprilie 2009 un grupaj poetic al scriitorului româno-canadian Alexandru Cetă­țeanu, grupaj pe care vi-l ofer spre lectură.

Dacă îmi este permisă o afirmație pot să spun că scriitorul vâlcean din Montreal și omul de știință, Alexandru Cetățeanu, prin scrierile sale, prin activitatea redacțională de la „Destine literare” și prin cea din fruntea Asociației Scriitorilor Români din America de Nord (ASRAN) face ceea ce mulți conaționali, nu pot să facă oricât s-ar strădui. Din aceste motive și din mult mai multe îl prețuiesc. Alexandru Cetățeanu este membru al Uniunii Zia­riștilor Profesioniști din România, fiind în același timp și coordonatorul pe diaspora al Filialei Canada.

Gândurile mele

 

Mă-ntâlnesc cu toate

gândurile mele

Mult mai des și încă

tot mai des, mai des.

Și nu știu: de vină

dacă-s eu sau ele

Sau doar timpul care

crugul și-a purces.

 

Mi se pun în cale,

mi se-mpotrivesc,

Mă împing, m-apasă

pe un țărm trecut.

Unde-mi ești, tu, viață

când ai tras zăvorul

Să te-ascunzi în mine

și în nevăzut?

 

Jurământ

Am jurat să nu mă doară

Nici bătaie și nici ură,

Nici minciuna împotrivă-mi/

Viața-i cuminecătură.

 

De poveri și de-nvrăj­beală,

De trădări și lașitate –

Nici în cot să nu mă doară.

Nici de frunza mea pălită,

Nici de vârsta-mi troie­nită,

Nici de ura ce se-ndură,

Nici de veșnicul complot,

 

Nu mă doară nici în cot,

Viața-i cuminecătură.

 

 

Golgota

 

Calea spre Golgota

Ni s-a inspirat

Viața e o cruce

Timp sacrificat.

 

Gândul, totuși, nimeni

Nu ni l-a schimbat.

Ducem spre Golgota

Unicul talant.

 

 

De la Herodot cetire

 

Herodot a scris cândva

Că străbunii noștri, tracii,

N-ar avea asemănare

De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii.

 

Însă, lor, să se unească

Nicicum voia nu le-a fost

Zeii-n van îi tot certară

Că se ceartă fără rost.

 

Noi, urmașii lor de sânge,

Calea le-am bătut prin veac.

Niciodată și niciunde

Nu aflarăm flori de leac.

 

Veșnic ne stă-n fire cearta,

Blestemata pizmuire

Și ne-am cununat cu vrajba,

De la Herodot cetire.