Pe un deal din Buzău, la cinci kilometri de Vulcanii Noroioşi şi la marginea satului Beciu, pământul s-a transformat într-o mlaştină cu ţiţei. Chiar dacă primele pete negre au fost sesizate de localnici în urmă cu doi ani, fenomenul s-a extins de atunci pe zeci de metri și astăzi reprezintă un pericol pentru pânza freatică, spun locuitorii. Această zonă a fost acoperită complet de păcură, iar atunci când bălţile refulează, toate substanţele se scurg în râu.
Cu timpul, localnicii au făcut potecă pentru a lua ţiţei ca să facă focul în casă.
Când plouă, la câţiva metri distanţă de locul unde izvorăşte ţiţeiul, se formează un râu. Garda de Mediu susţine, însă, că nu există niciun pericol pentru oameni sau pentru natură.
„Acolo este o zonă în care sunt sonde la o distanţă între 200-500 m abandonate, patru sonde abandonate, la un kilometru sunt sonde de injecţie care sunt în exploatare. Au mai apărut şi în alţi ani pete de ţiţei din acest zăcământ”, a declarat Carmen Ichim, comisar şef la Garda de Mediu Buzău.
Specialiştii spun că fenomenul e unul natural.
Primarul din Scorțoasa, Vasile Săcuiu, a încercat să ia măsuri pentru a controla fenomenul, solicitând proprietarilor de terenuri afectate permisiunea de a le izola. Cu toate acestea, nu a primit încă un răspuns favorabil. „Probabil se va izola cu un gard, cu ceva, pentru că acest fenomen natural nu poate fi oprit. Este ceva asemănător cu fenomenul de la Vulcanii Noroioşi. Gazele naturale angrenează (țiței n.r.) spre suprafaţă, la Vulcanii Noroioşi, noroi”, spune Vasile Săcuiu, primarul comunei Scorţoasa.
Satul Beciu, din comuna Scorțoasa, era înconjurat pe vremuri de o pădure de sonde pentru extracția țițeiului.
Din zona Beciu – Arbănași se extrage petrol de mai bine de un secol. Potrivit istoricului Valeriu Avram, în 1903, „Steaua Română” dezvolta un șantier în Arbănași, în zona Beceni – Niculești – Beciu. Cele mai multe suprafețe fuseseră concesionate de la dr. Constantin Angelescu, „care realiza profituri însemnate de pe urma acestui contract”.
„Pentru multe din sondele din județul Buzău, forța motrice era procurată prin vapori de apă, produși în cazane multitubulare sau cazane Cornwall cu o suprafață de încălzire de aproape 35 mp, ceea ce putea acționa o mașină cu vapori de 24-30 CP. (…) Petrolul extras în județul Buzău era dirijat în cea mai mare parte în județul Prahova; restul era prelucrat în rafinăriile de la Monteoru, Simileasca, Mărăcineni, Rm. Sărat (Venus) și Buzău (Nae Teodorescu)”, scrie Valeriu Avram într-un articol publicat în „Mousaios”.˝
