Izvoare narative despre Buzău şi buzoieni în anii Primului Război Mondial (I) / Reședința guvernului român, în Gara Boboc

Unii dintre oamenii politici ai timpului, şi nu numai, au consem­nat amin­tiri sau impresii din anii Primului Război Mondial (note zil­nice, memorii etc.), unele dintre scrieri având şi referiri despre Buzău şi evenimente petrecute în oraş sau în judeţ.

Astfel, Pia Alimăneştianu, soră cu Ionel Brătianu, consemnează la 26 mai 1917: La Buzău, mai ales, este o etapă (Etappen kommandantur era o formă de administrare a teritoriului ocupat) cunoscută prin brutalitatea ei. A luat în urmă 40 cetăţeni, din clasa cea mai bună, și i-a pus la corvoadă. În ajunul Cră­ciunu­lui au ridicat 2 doamne (una avea 70 de ani trecuţi) pe înnoptate şi le-au dus la 3 km. de oraş pe jos, pe o zăpadă de aproape un metru, fiindcă nu-şi curăţiseră trotuarul. Civililor li s-a impus pretutindeni să salute pe ofiţerii germani.

*

Alexandru Averescu consemna, la 3 octombrie 1916, că un batalion inamic apărut la Tabla Buţii a putut să producă o întreagă per­tur­ba­ţiune. Generalul Niculescu, comandantul Diviziei a 3-a s-a arătat mai pre­jos de orice aşteptare. A dus alarma până la Marele Cartier General !…

La 19 octombrie 1916, nota: Am fost la Nehoiaşi, în Valea Buzăului, pentru ca să văd Divizia a 6-a (General Arghirescu), la care nu m-am putut duce încă. Drumul foarte rău și în urma ploii din ziua precedentă, s-a făcut no­roi și a trebuit să merg foarte încet. Am ajuns târziu, va trebui să mă duc acolo altă dată. Am văzut, în orice caz, spatele Diviziei, care era în perfectă regulă. Spiritul în Statul Major, bun, încrezător în situaţiunea momentului şi chiar în­clinat spre ofensivă.

Următoarea însemnare datează din 22 noiembrie 1916: M-am strămutat la Mizil. Prima zi a retragerii, relativ bună. Corpul II cedează însă mai repede decât ceea ce este necesar, iar la 25 noiembrie 1916 precizând: A trebuit să conti­nui mai departe mişcarea de retragere. Am venit la Buzău, după ce am trecut noa­ptea de ieri la Ulmeni. Azi dimineață a plecat Marele Cartier General de aici, la Bârlad. Am găsit în Buzău pe comandantul Corpului VIII de armată rus. Divizia a 15-a rusă a început să sosească. Va sosi și un corp de cavalerie, cu 3 Divizii.

15 decembrie 1916: Ruşii s-au retras de la Râmnic. Noi urmăm, desigur, mişcarea. Este de neînţeles: au aerul de a se retrage din cauza ameninţărei pe dreapta și de fapt mişcarea noastră este în aşa fel, că dreapta e întotdeauna ultima a se retrage.

15 martie 1917:  G-ralul Prezan propune a se forma o altă armată ro­mână, Armata I-a. Să se puie această armată în regiunea Nămoloasa. De acolo, împre­ună cu Armata a VI-a rusească, să pornească ofensiva principală pe două direcţi­uni: Armata I-a română spre Râmnicu Sărat, pentru a arunca pe inimic în munţi şi deci să-l nimicească, iar Armata a VI-a rusească prin aceeaşi spărtură să înainteze spre Brăila, pentru a deschide comunicaţia pe Dunăre (…) Mai întâiu, spargerea frontului pe Nămoloasa şi înaintarea divergentă spre Râmnicu Sărat și Brăila ar crea două flancuri într-o regiune care permite manevra! (…) Armata a II-a, întărită cu două divizii, să înainteze spre Putna şi apoi spre sectorul Focşani-R. Sărat, pentru a împinge pe inimic din munţi spre şes, obligându-l a lua front, orientat cu flancul drept spre frontul nostru de pe Siretul de jos. Această manevră, de a cărei reuşită sunt convins, ar înlesni trecerea Ar­matei I-a peste Siret și ar obliga pe inimic să-şi rectifice frontul înapoia Râmni­cului și poate chiar înapoia Buzăului, ceea ce ne-ar înlesni ducerea frontului pe Cricov-Ialomiţa.

9 iulie 1917: În fine, ziua mult aşteptată începe. Zi mare, căci este în joc reputaţiunea armatei, sau cel puţin a valoarei soldatului nostru. Nu cred în nimicirea duşmanului, nu cred în ajungerea la R. Sărat, mai ales pe direcţiunea Nămoloasa; dimpotrivă mă tem de o teribilă înfrângere în acea parte, după un uşor prim succes.

*

Fratele mai mare al omului politic liberal Mircea Cancicov, Vasile Th. Cancicov, el însuși om politic care a suportat arestul sub ocupația germană, consemna:

Marți, 4 octombrie 1916: În Valea Buzăului focul artileriei noastre a obligat infanteria inamică a-și părăsi tranşeele retrăgându-se spre Nord, s-au luat prizonieri. La Tabla Buţii trupele noastre au făcut o incursiune până la Vama Buzăului unde au atacat trupele inamice.

Miercuri, 12 octombrie 1916: În Valea Buzăului acţiune de artilerie. La Tabla Buţii linişte.

Vineri, 21 octombrie 1916:  Comunicatul de azi nu ne spune nimic nou. Pe granița vest a Moldovei nici o schimbare. Pe Valea Buzăului am atacat noi şi am ocupat Muntele Siriul şi Tartarul Mic. La Tabla Buţii am progresat din­colo de frontieră.

Sâmbătă, 22 octombrie 1916:  La vest de râul Buzău am înaintat cap­turând mult material de război. La Tabla Buţii s-a înaintat spre nord.

Duminică, 30 octombrie 1916: În Valea Buzăului un atac inamic început la ora 6 p.m. pe dreapta râului a fost respins la orele 8 seara. La Tabla Buţii, Bratocea şi Predeluş numai acţiuni de patrule.

Luni, 5 decembrie 1916: Armata Mackensen a atins șoseaua Buzău – Râmnicu Sărat; iar flancul drept a trecut Călmăţuiul. Au făcut 2.000 prizonieri.

Miercuri, 14 decembrie 1916: Frontul Mackensen are lupte la sud de Râmnicu Sărat pe linia ferată Buzău-Brăila unde diviziile germane, greu încer­cate, au luat satul Filipeşti.

Joi, 15 decembrie 1916: Comunicatul de azi ne spune că după lupte ce au durat 5 zile, nemţii au rupt frontul la Râmnicu Sărat pe o lărgime de 17 kilo­metri. Frontul era pur rusesc. Au făcut 7.000 prizonieri şi au luat 27 mitraliere.

Vineri, 16 decembrie 1916: Comunicatul oficial publică azi o mare victorie germană, din nenorocire tot pe teritoriul românesc, în contra armatelor rusești. S-a luat Râmnicu Sărat, penultimul oraş din Muntenia ce mai rămăsese ne­o­cupat; ruşii au pierdut în ultimele zile numai ca prizonieri 10.000 de oameni.

Vineri, 31 martie 1917: Prefecţii guvernământului german – Gazeta de azi ne aduce la cunoștință o serie de reforme și măsuri luate de Guvernământul imperial (…). Una din reformele anunțate azi este cea administrativă. Împărțirea țării pe județe și plase se menține. În capul fiecărui județ stă un colonel sau general german care guvernează județul (…). Judeţele Buzău, Râmnicu Sărat, Brăila şi cele 4 din Dobrogea rămân sub administraţia directă a comandantului Armatei a 9-a, afară de cele două judeţe din Cadrilater lăsate sub administraţia bulgară.

Sâmbătă, 13 mai 1917:  Arestările de ostateci și oameni politici continuă: acum au arestat pe Lupu Antonescu (originar din Lunca Frumoasă-n.n.), fostul secretar general de la Culte. (Va urma)