Iohaneus Vodă Reînscăunatul, vătaf Drăgnilă Zăbrelitul, Orbilă Mână-Seacă, şi de restul norod

Iar despre începutu văleat 2019, a rămas în cronici veste mare că-n Ţara Românească se stârnise larmă şi saltimbancii ieşiră la colţ de uliţi, aducând carte de la Unşii Evropei de cinste pentru Ţara Românească, aşezată la loc de fală şi mărire chiar în fruntea mesei. Ba un ceauşu împărătesc de la Bruxele le dădu laudă valahilor în de dulcea lor limbă, mânuită mai cu dreaptă zicere decât aleşii lor din lăuntrul şi din afara ţerii. Şi pe cât fu însemnat anulu de această mărire, care unora le tulbură minţile şi se crezură mai presus, pe atât avea să se sfârşească prost, de ziceai că s-a întors maşina lumii, s-a întors cu susul în gios…

Că de bolile şi învăţătura nevoiaşilor nu erau bani în visterie, ci către sfetnici şi armaşi curgeau galbenii cei zornăitori. Ci dăduse colţul ierbii şi ţara încă nu avea ţidulă de la visterie cum să cheltuie pungile cu bani. Iar vel logofătului Drăgnilă, cel ce împărţea dregătoriile, daniile şi scutirile, cu ţiitoare de copilă şi sete de putere fără de margini, nici nu-i păsa de Unşii Evropei şi se sumeţea să umple legile după placul lui…

Semne rele se arătau şi din ceriu, că un vârtej au luat acoperământul caselor şi o căruţă din ceea fără cai, de intrau în ea călători cu duzina a fost zvârlită pe sus de parcă era un fulgu. Şi o înaltă vorniceasă ce trimitea la popreală lotrii cu mâna lungă ce umblau cu fofârlica a fost mazilită cu învinuiri scornite. Şi au târnosit-o în feliu şi chipu, iar Iohaneus Vodă ce-o ţinuse la dreapta lui nici degetu n-o mişcatu. Ci o lăsat capul ei să se rostogolească în colbul umilinţei. De au şi pus-o sub obroc de a nu mai ieşi din ţară, iar ca şi vârteju cela se va întoarce vorniceasa Codrilor cu zapis de la împărăţie, ca să taie şi să spânzure şi mai abitir prin tagma hoţilor…

Iar de sila Dragnelui au început din boierii juraţi lui Vodă să meargă cu pâra la Unşii Evropei, şi cum făcură şi dreseră că îl prinseră cu o şoaldă mai veche, de o credea pierdută în legile ce le aşezase liota lui pe strâmb făgaş. Că bătea vânt de schimbare pe uliţele înecate în colb, iar la alegerile cele pentru Bruxele au ieşit în frunte slugile lui Iohaneus şi din partida nouă a lui Barnovschi, iar cetele cele roşii au simţit cum le crapă pământul sub tălpi. Iar chiar de a doua zi, biv vel logofătul Drăgnilă a luat calea ferecată a temniţei, şi a lăsat pe mărirea lui o paiaţă Dăncilă ce râdeau oamenii ca la comedii, că numa cu oiştea-n gard mergea…

Şi se tâmplă la puţină vreme că însuşi Papa Franciscus de la Râm scoborî din ceriu în acel colţ de lume, dar fără cele ale sale trei coroane puse una peste alta, ci în straiu alb şi simplu ca un porumbelu se înfăţişă, cu vorbe despre iubire şi omenie, cu daruri pentru minte, iar Prea Fericitul de arginţi îl primi cu odăjdii şi odoare scumpe, de stârni cârteală printre cei cu credinţă în pilda Isusului, care intrase pe asină în cetatea Viclaimului, ci nu în caleşti poleite…

Dar cine să ia aminte la pilde din vechiu, că Dăncila urcată-n copac dădea banii ca din vasul cel fără de fund, măcară câtă apă ai turna într-însul nu-l mai poci umplea. Şi aşa fu vre­rea de cădzură boierii ei în divan, cu hiclenii de lacomi ce-şi dau arama pe faţă. Şi ceata lui Orbilă Mână Seacă au mers la Iohaneus Vodă să ceară steag, că tot se înscăunase cela în a doua domnie, spre bucuria norodului ce mereu crede că minunile se înşirară ca neşte galbeni de pre salbele domniţelor…

Iar de se suiră în copaciu, degrabă începură Orbilă şi liota lui a tăia capete prin dregătorii, nici alege pre cei vinovaţi, ci de-a valma unul cu altul îi punea suptu sabie, cum iaste obiceiul de pier făr de judecată. Tulburând cu ­ose­bire Ţinutul Buzeului, unde lumea prinse a se răzvrăti, adeverindu-se zvonul că ăştia ardicaţi din pleavă şi zurbă au gând degrabă stricătoriu, nu de pus ţeara pe făgaşul de le dzise Unşii Evropei, că bate vânt de vremuri noi, iară ei înţeleseră că „tot noi”, adecă dânşii au acuma pita şi brişca, iară de norod uită toţi…

Nota Bene: Să porneşti tăvălugul algoritmului politic, după ce ai bătut darabana pe o schimbare reală de paradigmă, seamănă cu povestea dro­bului de sare, alţi actori, aceeaşi piesă, tot spân­zurăm vaca să o urcăm în şură la fân, în loc să punem nutreţul unde îi este locul. Cum să dai de-a berbeleacul un cercetător de talia directorului Băncii de Resurse Genetice Buzău, Costel Vînătoru, căruia îi aparţine proiectul, şi să pui în loc un personaj uluit şi el de ce se întâmplă? Asta e România normală zornăită în campanie?! Să schimbi aiurea-n tramvai, de la reprezentantul Guvernului în teritoriu, la tot ce înseamnă instituţii publice şi deconcentrate?! Şi oamenii ăştia au tot dreptul, cum s-a şi întâmplat mai mereu, să se adreseze instanţei, că au fost daţi afară abuziv, în dispreţul legii, să câştige procesul şi să primească salarii restante şi despăgubiri. Care nu sunt plătite de Moş Crăciun, alias Klaus 6 case, tot din buzunarul nostru găurit se achită!! La anul şi la mulţi ani!…

P.S.: Aceasta este o nakazanie, adecă învăţătură şi certare celor mari şi pu­ternici.