INTERVIU | Directorul Colegiului Pedagogic, Cristina Iuliana Iacob: „Exemplul personal, cea mai bună cale de a schimba mentalitatea semenilor”

Funcția de director de școală a devenit, în ultima vreme, tot mai complexă, în contextul conectării învățământului la proiecte europene, dar și prin tot ceea ce presupune demersurile necesare pentru a se ajunge la performanță. Am ales să vă oferim un interviu cu un director de școală buzoiană cu tradiție, unde respectul pentru educație este mai presus de toate, indiferent dacă mai apar și dificultăți, pentru că directorul colaborează cu mai multe categorii de persoane, diferite ca vârstă şi pregătire profesională, de la  cadre didactice, personal administrativ, elevi, părinţi şi tutori, la reprezentanţi ai comunităţii. Este un director cu o reală capacitate de anticipare şi de acţiune pro-activă, fiind  pentru elevi nu doar ghidul lor în tainele literaturii, ci de multe ori şi consilier, îndrumător,  sprijin, dar și model uman şi profesional al celor din subordine, cu răspunderile pe măsură, responsabil de funcţionarea şi organizarea întregii activităţi din şcoală, toate acestea conjugate cu atribute ale liderului şi ale managerului, în egală măsură.

Este vorba despre profesorul dr. Iuliana Cristina Iacob, director al Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret”, cadru didactic cu o vechime care se apropie de pragul a 25 de ani, cu o bogată experiență profesională,  din care amintim participarea sa ca expert formare ciclu gimnazial-Limba și literatura română, în regiunea de S-E, în cadrul proiectului POCU, din 2019, profesor asociat, începând cu anul 2016, al Universității din București- Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, unde susține seminarul „Didactica limbii române”, și profesor asociat al Universității Bioterra, unde are în responsabilitate susținerea cursurilor de Limba engleză. Și lista aceasta a preocupărilor profesionale poate continua, fiind foarte multe proiecte în care cadrul didactic buzoian s-a implicat în cei 25 de ani de activitate.

Trebuie adăugat faptul că din 2014 este director al Colegiului Național Pedagogic din Buzău. În plus, de ceva ani a făcut și pasul către politică,  demonstrând prin exemplul propriu că secretul succesului femeilor puternice într-o societate încă dominată de bărbaţi este echilibrul dintre carieră şi familie. Iuliana Cristina Iacob a povestit într-un interviu despre aceste decizii ale sale, care țin toate de domeniul educației, pentru că și în politică tot educația este cea care  elimină stereotipurile, mentalitățile, atunci când este vorba de femeile-politician.

Reporter: De cât timp sunteţi profesoară?

Iuliana Cristina Iacob: Toamna aceasta voi sărbători bucuria celor 25 de ani de activitate la catedră.

Rep: Cum aţi ajuns să practicaţi această profesie?

I.C.I.: Am avut modele printre profesorii mei. Unii dintre ei au reușit să mă determine să îmi aleg acest drum. Erau oameni dedicați, profesioniști și extrem de implicați.

Rep: Povestiţi-ne despre anii de studenţie. Ce planuri aveaţi atunci? Dar în prezent?

I.C.I.: Perioada studenției a fost momentul în care mi-am putut dezvolta competențele, m-am putut forma ca om, grație unor profesori celebri care mi-au cultivat dragostea pentru oameni, dorința de mă implica și de a-i susține pe cei din jur. În sufletul studentului de atunci, dar și în sufletul profesorului de astăzi, vibrează aceeași dorință: de a transforma tinerii pe care îi întâlnesc în oameni buni, onești, curioși și ambițioși.  

Rep: Cum resimțiți impactul accelerării progresului științific asupra activității la clasă?

I.C.I.: Ritmul impus de progresul științific, explozia informațională creează un impact sensibil în toate domeniile vieții, deci și în viața școlii. Important este să ne adaptăm, și consider că școala se dovedește receptivă la provocările progresului. Reformarea învățământului românesc urmărește, în primul rând, alinierea școlii la comanda social-economică actuală și, din acest punct de vedere, pregătim generațiile viitorului pentru asumarea conștientă a cerințelor progresului științific.

Rep: Sunteți profesoară de Limba română. Cum îi faceți pe copiii de astăzi să citească, dată fiind invazia de gadgeturi în viața lor?

I.C.I.: Este adevărat că, astăzi, elevii manifestă mai puțin apetit pentru lectură, la concurență cu interesul pentru tehnologia modernă de comunicare. Totuși, nu abandonăm lupta pentru a menține cititul clasic printre preocupările elevilor și chiar ne bucurăm să avem la fiecare clasă și la fiecare vârstă cititori constanți. Școala beneficiază de o bibliotecă bine dotată și, în fiecare pauză, aceasta se aglomerează cu elevi care vin să împrumute sau să predea cărți.

Rep: Ați trecut prin mai multe schimbări  ale sistemului de învățământ de-a lungul carierei dumneavoastră. Cum era înainte școala? În ce direcție se îndreaptă? Care sunt tendințele? În mod particular, ce modificări a suferit  Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”, școala care oferă comunității învățători, pedagogi, oameni formatori de valori, de conștiințe, oameni care construiesc vise și cariere?

I.C.I.: Principala transformare intervenită în evoluția școlii este flexibilizarea sistemului de învățământ în dorința de a oferi elevilor și părinților posibilitatea unor opțiuni diverse, în funcție de interesele și particularitățile lor. S-au diversificat profilurile școlilor, s-a înlocuit manualul unic cu manualele alternative,
s-au introdus discipline opționale, s-au diminuat efectivele de elevi pentru o clasă. Pentru cadrele didactice s-au creat oportunități pentru perfecționarea profesională și alte modalități de motivare a interesului pentru calitatea activității.

Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” s-a adaptat exigențelor învățământului modern, inclusiv prin specializările pe care le oferă absolvenților de clasa a VIII-a. Viitorii învățători beneficiază de o pregătire inițială riguroasă și își pot alege, după absolvire, orice domeniu. Din informațiile pe care le avem, absolvenții noștri se ridică la înălțimea așteptărilor, oriunde ajung.

Rep: S-a schimbat școala, dar s-au schimbat și elevii!  Au fost vremuri în care elevilor nici nu le trecea prin cap să nu meargă la școală. Astăzi, din păcate, se vorbește foarte mult de abandon școlar. Există ceva ce vă deranjează pe dumneavoastră, ca profesor, la elevii din ziua de astăzi? Dar lucruri care vă încurajează și vă dau speranțe că, la un moment dat,  veți lăsa școala pe mâini bune?

I.C.I.: Lumea în care trăim este într-o permanentă schimbare care se regăsește și în viața școlii. Există multe provocări pe care trebuie să le primim cu înțelepciune și cu răbdare. Sunt sigură că printr-un efort comun al părinților, al profesorilor și al elevilor putem face ca școala să devină un spațiu sigur care să formeze tineri pregătiți pentru rigorile societății moderne.  

Rep: În fiecare an, elevii dumneavoastră mai adaugă premii și diplome la palmaresul bogat al școlii. Cum reușiți acest lucru? Cum reușiți  să mențineți standardele sus?

I.C.I.: Reușita se datorează efortului comun al elevilor și al profesorilor noștri. Profesionalismul și munca profesorului sunt răsplătite de interesul și pasiunea elevilor noștri, iar toate acestea înseamnă o echipă de succes.

Rep: În urmă cu trei ani ați participat în calitate de director al Liceului Pedagogic la aniversarea a 50 de ani de la absolvire a promoţiei deschizătoare de drumuri în educaţia preşcolară. Este vorba despre promoția 1971 formată în această unitate de învățământ, ce cuprinde educatoare din trei judeţe – Buzău, Prahova şi Dâmboviţa -, liceul buzoian fiind la vremea aceea singura şcoală din regiune în care se făcea o astfel de pregătire. Ce v-a rămas în memorie legat de această întâlnire cu acești oameni care purtau în suflet destinul de dascăl, după mulți ani de la retragerea din activitate?

I.C.I.: Deși particip des la asemenea întâlniri, fiecare dintre ele este specială. Întâlnirea la care faceți referire mi-a rămas în minte și în suflet. Am avut onoarea să mă întâlnesc cu dascăli celebri din toate colțurile țării. M-a impresionat faptul că, pentru această generație, absolvenții de odinioară, școala a rămas un altar al științei de carte.

Rep: Cum este să fiți directoare a școlii pe care ați absolvit-o? Simțiți că acest statut pune presiune pe deciziile pe care le luați zilnic pentru viitorul școlii?

I.C.I.: Faptul că am fost elevă a școlii și că foștii învățători și profesori mi-au devenit astăzi colegi de cancelarie, constituie pentru mine un factor de presiune, dar o presiune pozitivă, un motiv de satisfacție și un plus de responsabilitate. Cea mai mare parte a vieții mele s-a derulat în spațiul acestei școli, sunt parte a ei, iar ea este o parte din mine.

Rep: Sunteți directorul care ați creat un eveniment pentru a marca o bornă importantă în istoria școlii: 185 de ani de existență! L-ați  avut invitat chiar pe ministrul Culturii de atunci, Lucian Romașcanu. Cum ați trăit acest moment?

I.C.I.: Momentul celor 185 de ani de tradiție pedagogică a fost și un moment de bilanț în care am contabilizat toate reușitele noastre. Poate cea mai sonoră victorie a școlii în ultimii 10 ani a fost primirea titlului de Colegiu Național Pedagogic, o încununare a eforturilor comunității noastre. Desigur, a fost o mare onoare pentru școala noastră să-l avem la festivitatea aniversară pe domnul ministru al culturii. Ne-a făcut să fim mândri că avem un rol extrem de important în proiectul de educare a societății românești. Prin ideile expuse de Domnia Sa și prin firescul discursului său, domnul ministru a reprezentat pentru noi un model de om politic cu o bună cunoaștere și viziune asupra realității contemporane.

Rep: Un vechi proverb sanscrit spune că „femeia este casa, iar casa este baza societății. Aşa cum ne construim casele, la fel ne construim şi ţara”. Astfel şi-a început un discurs devenit celebru una dintre cele mai influente femei din secolul al XX-lea, Indira Gandhi, prima şi singura femeie prim-ministru din istoria Indiei. Dumneavoastră construiți și etajul casei, pentru că vă ocupați de educația oamenilor. Pentru a vă face auzită vocea ați decis să intrați în politică. Cum ați ajuns să faceți parte din această  minoritate, cea a femeilor politician? De ce ați ales Partidul Social Democrat?

I.C.I.: Ca director al unei importante unități școlare, am avut ocazia să trec dincolo de perimetrul școlii, să iau contactul cu instituții diverse și, mai ales, să cunosc oameni aflați în posturi de decizie. Am avut și am de rezolvat probleme legate de buna funcționare a școlii și m-am bucurat să  găsesc înțelegere și să primesc ajutor de la aceștia, convingându-mă de interesul real al acestora în tot ceea ce reprezintă instituțiile de învățământ. Am înțeles că factorul politic face parte din viața societății și că poți face mai mult și mai bine de pe o poziție politică. Așa m-am hotărât să mă angajez în activitatea politică și am ales PSD nu întâmplător, ci pe deplin conștientă că doctrina social-democrată este cea mai potrivită pentru aspirațiile și interesele societății noastre. Este partidul cu o largă bază socială, obiective curajoase, dar realiste și cu o bună recunoaștere în context european.

Rep: În prezent, toată lumea acceptă femei în Parlament, în funcţia de ministru, sau chiar în funcţia de şef de stat. Dar  chiar și așa mai este nevoie de timp pentru a se schimba mentalități legate de rolul femeii și necesitatea ca ea să ocupe funcții în stat. Dumneavoastră în calitate de cadru didactic cum acționați pentru a schimba mentalitățile în acest domeniu?

I.C.I.: Poate că cea mai bună cale de a schimba mentalitatea semenilor este exemplul personal, de natură să-i convingă pe cei reticenți că femeile pot fi active și eficiente, pot guverna firesc activități complexe și instituții importante. Ca directoare, am alături, ca adjuncte, două colege, deci tot femei, iar școala noastră, așa cum știți, are valoare de model de bună funcționare.

Rep: Cum susțineți  ideea participării echilibrate a femeilor în politică?

I.C.I.: În prezent, atât în viața politică românească cât și la nivel european, se observă prezența din ce în ce mai echilibrată a femeilor, unele dintre ele având chiar posturi cheie în ceea ce privește luarea deciziilor. Cu siguranță, profesionalismul, înțelepciunea și implicarea,  sunt atribute care pot așeza atât femeile cât și bărbații în poziții decizionale în lumea politică și nu numai.

Rep: În fișa postului unui politician se cere și „o doză de agresivitate”, ca să fii competitiv, să știi să te lupți pentru idei, principii, legi etc. Cum faceți față unor astfel de cerințe? Ce obiective se află pe lista dumneavoastră de politician?

I.C.I.: Agresivitatea de care vorbiți este o armă cu două tăișuri, ceea ce presupune că trebuie folosită cu multă atenție. Să te bați pentru binele școlii tale, să te manifești imperativ, să insiști, să nu cedezi, să nu te blazezi, toate acestea ar putea defini  agresivitatea în sens pozitiv. Mână de fier în mănușă de catifea cred că este o formulă potrivită pentru agresivitate.

Rep: Ce proiecte profesionale  de viitor aveți? Cum se  armonizează cu activitatea politică?

I.C.I.: Îmi doresc să fiu mai bună în tot ceea ce fac. Ca profesor și ca director, voi continua să fiu parte din mecanismul care schimbă în bine școala. Dacă dintr-o poziție politică aș putea sprijini în continuare școala, în general, atunci acesta este un semn că sunt pe drumul cel bun.

Rep: Cum reușiți să împăcați cele trei dimensiuni ale vieții: carieră–familie-politică?

I.C.I.: Cu sau fără voia mea, aceste dimensiuni ale vieții se întrepătrund, iar mie îmi revine misiunea de a gestiona echilibrat familia, cariera și politica. E important să fii susținut de familie atunci când ai o mulțime de proiecte care așteaptă să fie implementate, iar eu am avut întotdeauna sprijinul familiei și al oamenilor apropiați.