FOTO/VIDEO | Eveniment de anvergură națională la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”

Un eveniment de anvergură națională, prin participarea mai multor scriitori din Buzău, Râmnicu Sărat, Ploiești, Brașov, București, și, în același timp, o premieră a editurii Neuma la Buzău, a avut loc recent la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”. Este vorba despre un eveniment literar care a avut în prim-plan patru autori de poezie – dintre care trei buzoieni -, care au adus în fața publicului șase cărți marca Neuma.  Protagoniștii – Mihaela Roxana Boboc, Teo Cabel, Gabriel Burlacu și Horia Gârbea, președintele Filialei Bucureşti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, care a și moderat evenimentul -, sunt autorii  volumelor „Iubește-l, Anya”, „Obiect în plutire”, „ Fântâna vieții” și „Orașul dispărut”, res­pectiv „Amintiri cu poduri” și „Crime la Elsinore”, pe care le-au lansat în fața unui public buzoian avizat și, am putea spune, mai numeros ca niciodată.

„Este de datoria mea să vă transmit un salut din partea Filialei poezie a USR. Aici sunt membri ai filialei noastre, dar, din fericire, și membrii altor filiale, deci putem spune că avem un eveniment de anvergură națională. A doua obligație ce-mi revine este să vă salut din partea Editurii Neuma, o editură relativ tânără, cu sediul la Cluj. Făcând un recensământ pentru o viitoare antologie, am constatat că, în ultimii șapte ani, la această editură au publicat 74 de poeți contemporani. Mulți dintre ei sunt aici și mă bucur că au venit alături de noi, fie să ne prezinte pe noi, cei care suntem în fața dumneavoastră, fie pentru a ne susține. Dacă am numărat bine, sunt zece autori Neuma în sală. La Neuma, când cineva publică un volum, de obicei vine și al doilea și al treilea, mai vin și alte tiraje. Domnul Gabriel Burlacu se află la a treia carte, doamna Ramona Muller, aici de față, tot la a treia, iar poeții locali și gazdele noastre, cărora le mulțumesc, doamna Roxana Mihaela Boboc și dmnul Teo Cabel sunt, deocamdată, doar la cea dintâi carte. În ceea ce mă privește, pe mine am multe apariții la editura Neuma, lucrări  științifice, volume de beletristică, poezie, proză, eseu etc.”, a spus în deschiderea evenimentului Horia Gârbea, care a avut la această întâlnire și rolul de moderator.

Fără să împrumute ceva din atmosfera unui mediu urban restrâns, pe nedrept invocat, mai în glumă mai în serios, de Victoria Milescu, care a citat câteva versuri din „Rondelul orașului mic” a lui  Alexandru Macedonski, împătrita lansare de carte din a treia zi de Paști, „în casa cunoscutului politician și «inventator» al cafelei cu rom, renovată minunat și prefăcută în centru cultural”, cum bine a sesizat scriitorul Horia Gârbea, a fost o reală sărbătoare spirituală la care au contribuit, deopotrivă, autorii volumelor, dar și colegii scriitori. Și amintim aici intervențiile scriitorilor Evelyne Croitoru, Victoria Milescu, Camelia Iuliana Radu, Tudor Cicu și Laurențiu Belizan, care au făcut frumoase prezentări ale scrierilor celor patru poeți, presărate pe alocuri cu evocarea unor amintiri,  alte  întâlniri patronate, de asemenea,  de zodia cuvintelor. Una dintre ele, de la Nesebar, din Bulgaria, a fost împărtășită auditoriului de scriitorul Tudor Cicu. „Pe mine m-a impresionat foarte tare acel «turnir» de la Nesebar. Horia Gârbea a fost inventiv; deși eram deranjați toți din sală de o femeie cu un utilaj plin de perii, care trecea încolo și încoace, Horia Gârbea nu a fost deranjat și a scris o poezie pe care am văzut-o acum în carte; se cheamă «Femeia cu perii» ; este o poezie interesantă”, a spus Tudor Cicu, care a făcut referire apoi și la Premiul Uniunii Scriitorilor cu care i-au fost apreciate lui Horia Gârbea cele două volume pe care le-a adus și în fața buzoienilor. „Premiul din decembrie 2021 l-a luat pentru ambele volume, «Amintiri cu poduri»  și «Crime la Elsinore» și a fost acordat de un juriu interesant, mare, format din Nicolae Manolescu, Angelo Mitchievici, președintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Răzvan Voncu, tot un dobrogean…”, a mai spus Tudor Cicu. Publicul a avut ocazia, de altfel, să asiste la interpretarea acestei poezii de către Horia Gârbea care a reușit, prin rostirea versurilor, să creeze impresia că  personajul, femeia cu perii, va urma să intre, din moment în moment, în scenă.

Horia Gârbea și-a asumat în această întâlnire și rolul de a-și prezenta colegii poeți care i-au stat alături la această lansare, surprinzând auditoriul prin remarcile și observațiile sale fine, presărate pe alocuri cu o notă de umor, unele dintre gândurile sale venind să întărească ceea ce și alți confrați de condei, cu alte ocazii culturale, au consemnat ca elemente personale ale autorilor. Tudor Cicu remarca, spre exemplu,  o observație a regretatului Marin Ifrim despre Roxana Mihalea Boboc, în ceea ce privește sinceritatea poeziei ei, caracteristică subliniată și de Horia Gârbea în intervenția sa.

O poezie „care impresionează prin vitalitatea ei”

„<Iubește-l, Anya!> este o carte construită, spre deosebire de alte volume, care  – nu au nimic rău prin asta -, sunt culegeri de texte scrise în diverse momente și ipostaze ale existenței poetului; acesta este un volum monotematic, tema este eternă, este iubirea, cum titlul o anunță. Sunt poeme de dragoste pe care, dintr-o rezervă, dintr-o pudoare, dintr-o încercare de a se disimula în mod teatral, poeta le atribuie altcuiva. Există un personaj liric numit Anya, care este de fapt, ați ghicit, un alter ego al poetei, care este sfătuită. Poeta, vocea lirică autorială, o îndrumă pe Anya; are cu ea dezbateri, are cu ea dialoguri și chiar confruntări pe această temă inepuizabilă care este iubirea. Este o formă de  ascundere a autorului, în spatele unor personaje. Cine este el cel pe care Anya este îndemnată să-l iubească nu vom ști. Dacă veți citi volumul, veți vedea că are ipostaze foarte diferite. Acest iubit al Anyei este un personaj polimorf, un personaj care are vârste și atitudini foarte diferite, încât, prin unitatea tematică a acestui volum, există o mare diversitate și stilistică și de moduri de abordare. Este ca un buchet de flori de culori și de arome diferite care se  oferă cititorilor cu maximă sinceritate, cu extrem atașament față de esența registrului. În spatele modului teatral, modului disimulat, mascat, în care acționează personajul autorial există, pe de altă parte, în spunere, în ceea ce se rostește, o extraordinară deschidere către sinceritate, către trăiri foarte personale care sunt dezvăluite; că e vorba de Anya, că e vorba de alter egoul numit autoare, mai puțin contează. Contează până la urmă poezia care este plină de vivacitate. Este o poezie de factură juvenilă, care impresionează prin vitalitatea ei, prin această iuventute a simțurilor și a exprimării. O felicit pe poetă” , a decriptat Horia Gârbea în linii mari versurile poetei Mihaela Roxana Boboc în  volumul „Iubește-l, Anya!”.

În ceea ce o privește pe poetă, Horia Gârbea a anticipat intrarea sa în Uniunea Scriitorilor și a felicitat-o, urându-i bun venit în grupul de poeți. „Mihaela Roxana Boboc este o poetă destul de experimentată, dar care și-a păstrat, spre bucuria mea, un indiscutabil fond de candoare. Este o poetă care are o  carieră remarcabilă, jalonată și de ecouri critice importante. Domnia sa pregătește dosarul și am convingerea că în curând se va alătura filialei București poezie și va veni alături de noi. Dar nu afilierea instituțională contează, ci prezența în această familie lirică în care domnia sa vine cu avantajul experienței, dar și cu acela de a-și fi păstrat un tip de ingenuitate, un tip de candoare lirică pe care îl regăsim și în volumul <Iubește-l, Anya!>, pe care l-a publicat, l-a editat la editura Neuma”, a spus Horia Gârbea.

Teo Cabel, „un poet al masculinității”

În ceea ce-l privește pe Teo Cabel, (pseudonimul literar al lui Ștefan Teodor Cabel), acesta se află, ca și Mihaela Roxana Boboc, la prima carte de versuri publicată la editura Neuma, dar mai are în spate multe alte volume. Și amintim aici volumele de versuri „Tablouri fără semnătură”, Editura Lorilav, 2010, „Merg mai departe”, Editura Editgraph, 2012, „Labirintul”, Editura Brumar, 2017, precum și pe cele publicate în mai multe antologii: „The Art to be a Human”/„Arta de a fi uman”, Canada, 2013 (română/engleză); „Meridiane Lirice – Antologia poeziei românești contemporane”, Editura Armonii Culturale, „Insomnii mătăsoase”, 2013, „Carraria”, 2013. La acestea se adaugă și publicistică literară: „Prezențe în Agora Literară”, Editura Rafet, 2015, și „Trepte” publicistică, Editura Editgraph, 2016. Trebuie să mai spunem și că Teo Cabel este fondatorul cenaclului AntePortas al Casei de Cultură a Sindicatelor din Buzău, iar în 2016, împreună cu poetul Costel Suditu, a fondat revista trimestrială „Literadura”.

E drept că noul volum de versuri lansat de Teo Cabel este  „O carte altfel”, după cum a precizat scriitoarea Iuliana Camelia Radu, prezentă la această reuniune a scriitorilor de la Buzău. De altfel,  ea a mărturisit cu această ocazie că a dat impuls scriitorului buzoian de a scoate acest nou volum de versuri. „I-am spus: <Părerea mea este să scoți această cărticică micuță>. Nu este  o carte subțire. Are 60 de pagini, dar este o carte altfel”, a mărturisit Iuliana Camelia Radu. Ea vede în noul volum al lui Teo Cabel și o trecere către o altă dimensiune a poeziei sciitorului buzoian. „Cărticica aceasta, pe care Teo Cabel aproape că nu vroia să o publice, este un volum de graniță. Față de toate cele patru volume de poezii, în aceste pagini sunt poezii care merg parcă spre altă direcție. Poeziile sunt mai reflexive, mai curajoase, trec cu meditația   și cu analiza dincolo de realitate și deja întrebările sunt metafizice”, a mai spus Iuliana Camelia Radu.

Horia Gârbea spune în discursul său că poeții pe care îi prezintă sunt interesanți și de facturi foarte diferite. Astfel, Teo Cabel se definește în poezia sa cu totul altfel decât o face Mihaela Roxana Boboc. Horia Gârbea îl numește „poet al masculinității”.

Iată ce spune Horia Gârbea despre poezia din volumul „Obiect în plutire” al lui Teo Cabel: „Este o poezie afirmativă, virilă, puternică, neocolind nici erotismul destul de explicit, de un aer foarte masculin și foarte rezolut acestui tip de lirică. Obiectul în plutire este însuși eul liric, este cel care plutește, își caută locurile de acostare și căile de itinerar maritim, să spunem, dar acest obiect nu plutește la întâmplare. Este o poezie care, sub aparența directeței, a loviturii care tinde să facă knockout cititorul de prima dată, este o poezie elaborată. Această directețe, pe care  o admir și pe care vă invit să o regăsiți în paginile volumului, este de fapt o elaborare îndelungată. Se și vede că volumul este succint. Iar poemele însele sunt destul de lapidare, dar dincolo de asta, fiecare dintre ele are o atentă premeditare. Eu sunt întotdeauna prevăzător când e vorba de poezie să văd  dacă poetul are o țâșnire imagistică  și stilistică spontană sau își premeditează efectele; dacă veți urmări incipiturile și finalurile poemelor lui Teo Cabel veți vedea că are strategii precise în ridicarea cortinei și de lăsare a ei pe un citat care se vrea de regulă memorabil, pe o sintagmă care se ține minte. <Deja răsare drumul spre tine>, spune poetul, <Spre voi> – și aici este un joc de cuvinte, <Voi veni sigur, / Am și adeverință de liberă trecere/ Pentru starea de urgență>. Evident este vorba și de perioada care ne-a marcat pe fiecare în ultimii doi ani. Poetul își premeditează efectele cu multă abilitate, își stabilește traseul și după aceea se lansează în plutire. Nu este o plutire aleatorie, ci este o navigare foarte precisă, cu acostările de rigoare și deși poemele sunt  nu foarte lungi ele au un traseu destul de sinuos, destul de întortocheat. Un poem trece de la reflecție la strofe impetuos erotice pentru a se termina de obicei într-un aforism, într-o parabolă, pe care începutul nu totdeauna o anunță. Este o poezie de surprize plăcute, o poezie care trebuie citită cu atenție, pentru că este foarte concentrată. În puținele versuri pe care le are fiecare text există o mare cantitate de semnificație și de aceea reclamă o lectură atentă și cu zăbavă asupra textului”, a spus Horia Gârbea, subliniind că  întâlnirea literară cu poeții buzoieni  a precedat-o pe cea fizică. „Este pentru prima dată când ne aflăm față în față (n.r. Mihaela Roxana Boboc și Teo Cabel). Am corespondat. Îi cunosc foarte bine. Am senzația că sunt niște vechi prieteni, și chiar sunt, dar acum ne vedem pentru prima dată față în față”.

 

Un poet citadin cu rădăcini buzoiene

Gabriel Burlacu, un poet cu rădăcini buzoiene, cunoștință mai veche a lui Horia Gârbea, a venit în fața cititorilor cu volumul de versuri „Fântâna vieții”, un volum specific celei de-a doua etape de maturitate. Misterul acestor etape ale creației lui Gabriel Burlacu îl deslușește Horia Gârbea care a vorbit despre traseul scriitoricesc sinuos pe care l-a parcurs.

„Gabriel Burlacu este la al doilea debut. În urmă cu mulți ani, când l-am cunoscut, lansa un roman; avea antecedente în poezie și părea că după debut, după atingerea maturității, cariera lui literară se va desfășura normal. Nu a fost astfel. Gabriel a renunțat pentru o lungă perioadă la literatură și a avut multe funcții de răspundere și de relativ puțină vreme, cam de  cinci ani a revenit; l-am regăsit în ipostază de poet foarte prolific, foarte atașat poeziei;  cu volumele recente  Gabriel Burlacu s-a reinventat. A reparcurs debutul și a reajuns la maturitate. Această carte <Fântâna vieții> este un volum de maturitate. A trecut prin mai multe ipostaze ușor diferite, iar acum pot să vă dezvălui că are în lucru un volum de proză scurtă, scrie și un roman”, a relatat pe scurt experiențele carierei literare ale buzoianului după origini, Gabriel Burlacu.

În ceea ce privește strict poezia, Horia Gârbea îl identifică ca fiind un poet citadin. Poezia lui Gabriel Burlacu, spune Horia Gârbea,  este o poezie care face apel la cotidian, care exploatează resursele lirice ale cotidianului celui mai banal, ale străzii și ajunge uneori chiar spre pamflet. „Este o poezie de factură socială care capătă accente virulente, pamfletare, în același timp este un  poet care foarte ușor și cu folos plonjează în amintire. El este buzoian. Aceasta explică în bună parte prezența sa aici, cu rădăcini în orașul și în județul Buzău. Este sedus de amintirile pe care i le trezesc locurile de aici; bucureștean de adopție, el scrie și despre cotidianul citadin bucureștean, este un poet citadin prin definiție, dar care are puternice infuzii de lirism”, mai spune Horia Gârbea.

Horia Gârbea… despre podurile vieții

Horia Gârbea, doctor în inginerie, cadru didactic universitar, cu peste 35 de volume publicate de poezie, proză, teatru, critică literară și teatrală, eseuri, cu numeroase premii  literare, între care Premiul Uniunii Scriitorilor de două ori, Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, Premiul „Andrei Bantaş”, preşedinte al Filialei Bucureşti-Poezie a Uniunii Scriitorilor, anterior  preşedintele Asociației Scriitorilor București (2003-2013), fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român, distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer, a venit în fața publicului buzoian cu două volume. Este vorba despre un volum de poezie recent numit „Amintiri cu poduri” , pentru care a fost nominalizat „scriitorul anului”, în 2021, și cu un volum, „Crime la Elsinore”,  o ediție definitivă a romanului scris mai demult.

Despre Horia Gârbea, invitata sa, Evelyne Croitoru, a spus: „Eu l-am încadrat – și cred că și alții înaintea mea -, în spiritul postmodernist. Horia Gârbea și-a structurat începuturile discursului liric, am aflat eu la Cenaclul Universitas, condus de criticul Mircea Martin, o școală poetică la care au aderat și s-au format și mulți alți scriitori valoroși. La Horia Gârbea stau mărturie cele 11 volume de  poezie publicate în care poetul a transfigurat experiența de viață, sentimentele într-o infinitate de formulări lirice. Câteva exemple: «Pantera sus, pe clavecin», publicată în 2011, «Celălalt țărm», 2017, «Pisica din Kavala », 2019, sau antologia de autor «Ceasornicarul» 2020”.

În ceea ce privește cartea de versuri „Amintiri cu poduri”, Evelyne Croitoru devoalează mesajul atrăgând atenția că „nu numai despre podurile peste care poetul a trecut de-a lungul vieții sale”, ci că „este vorba despre podurile vieții”.  Întregul volum este o sinteză care formează și ordonează impresii și sentimente, mai spune Evelyne Croitoru în alocuțiunea sa, „prin alchimia poetului singura de altfel în stare de această sublimare, de topire în sentiment a faptelor a credințelor a existenței înseși a poetului. Toate aflate cu acesta într-un raport de circularitate și interdependență. Imaginile poetice sunt simboluri ale conceptelor, iar valorificarea estetică a poemelor se realizează prin conexiunea dintre realitate și concepțiile deschise, volatile, însoțite de o continuă aplecare asupra fenomenului concret într-un dialog permanent  cu trecutul, prezentul și viitorul”.

Acest regal de poezie de la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, s-a încheiat  bineînțeles cu… poezie, astfel încât, cei prezenți au putut spune în sinea lor ca și poetul Tudor Arghezi: „Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina, care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planetele lui în cer”.