Cultură

FOTO/VIDEO | Cum s-a născut un muzeu etnografic la Școala Merei

Încondeierea ouălor, o tradiție pe care copiii o deprind la școală

Ne aflăm la câteva zile distanță de noaptea sfântă a Învierii, pe care întreaga ortodoxie o așteaptă în pace, cu credință, respec­tând tradițiile pascale stră­vechi. Una dintre aceste tradiții constă în vopsirea ouălor sau încondeierea lor cu simboluri ce încifrează puterea vieții și învierii asupra morții. Ouăle încondeiate reprezintă  adevăra­te bijuterii ale artei populare ce vestesc bucuria învierii Domnului și ne vorbesc despre credință și speranță.

Merei este una dintre comunitățile buzoiene în care tradiția încondeierii ouălor „se predă” la școală de către cadrele didactice. O parte din ouăle încondeiate la școala din Merei ajung, în fiecare an, în preajma Sărbătorii Pascale, în expozițiile organizate de Centrul de Cultură și Artă  Buzău. Așa s-a întâm­plat și în acest an, când Elena Gramer, profesor de religie, și Aurelia Lazăr, învățător la Școala Gimnazială Merei și, în același timp, artist popular – ambele absolvente ale Școlii Populare de Artă -, au adus pentru expoziția „Tradiție și Credință”, organizată de Centrul de Cultură și Artă, ouă încondeiate cu simboluri din tradiția Buzăului. De asemenea, în expoziția de ouă încondeiate se mai află exponate aparținând Alinei Ignătescu, un alt cadru didactic al școlii din Merei.

„Încercăm să păstrăm tradiția populară și să o transmitem mai departe”

„A intrat în tradiție ca, în fiecare an, să participăm la expoziția Centrului de Cultură și Artă Buzău dedicată Sărbătorii Pascale. În fiecare an încercăm să venim cu noutăți. Anul acesta avem câteva modele noi de ouă încondeiate. Este vorba despre simbolurile care se regăsesc pe ouăle încondeiate: rădașca, creasta cocoșului, steaua, fierul plugului, soarele, melcul, frunzele de stejar”, explică profesoara Elena Gramer.

Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Pentru a transmite această tra­diție, câteva cadre didactice de la Școala Merei, absolvente ale Școlii Populare de Artă, au pus umărul la realizarea unui proiect  pe care l-au intitulat „Veș­ni­cia s-a născut la sat”, în care copiii sunt învățați să încondeieze ouă. „Este un proiect care se numește <Veșnicia s-a născut la sat> și suntem la a opta ediție. Anul acesta nu am putut să lucrăm cu copiii față în față; am lucrat online, dar una este să îi pui în mână copilului oul și să tragă el linia și alta este să  execute el singur acasă, când totul este mult mai greu. Durează cam doi-trei ani ca să se perfecționeze bine mâna pentru încondeierea ouălor. Mai depinde însă și de dorința fiecăruia de a exersa acasă. Încercăm să păstrăm astfel tradiția populară și să o transmitem mai departe”, mai spune Elena Gramer.

Ce motive folosesc buzoienii pentru încondeierea ouălor

Steaua, un motiv răs­pân­­dit, întâlnit mai ales în Bucovina și în tot vechiul Regat, se regăsește și pe ouăle încondeiate la Merei. De asemenea, soarele este un alt simbol folosit pentru în­condeiere. Motivele decorative sunt însă numeroase și fiecare în parte se prezintă în mai multe variante, care se diferențiază în funcție de localitate. Pentru încondeiere, cadrele didactice din Merei au folosit motive scheomorfe (fierul plugului), fitomorfe (frunzele), zoomorfe (melcul) etc.

„Modelele cu care sunt încondeiate ouăle sunt culese, sunt stră­vechi, din zona Buzăului. Am încercat să păs­trăm tra­diția din zona Buză­ului; noi fiind la Școala Gimnazială Merei, zona aceea nu are o  încăr­cătură tradițională și atunci am încercat să preluăm tot din zona Buzăului, dar din alte comunități, de pe Valea Slănicului și de la Râmnic. Le-am cules, le-am scos și am încondeiat ouă. Acum participăm în expoziție cu zece ouă”, a spus profesoara Elena Gramer.

Muzeu-școală de creație populară

„La școală, la Merei, cu ajutorul doamnei director Maria Anton și cu ajutorul unei alte colege, Alina Ignătescu, am reușit să punem bazele unui muzeu etnografic. Aici sunt expuse, pe lângă obiectele donate de copii și de noi, cadrele didactice, ouă încondeiate și tot ceea ce lucrăm noi cu copiii la școală. Avem ladă de zestre, dulapuri vechi, război orizontal, masă, scaune, ii vechi, cu motive culese de prin alte zone. În comuna Merei, singura zonă în care am găsit câteva ii a fost Nenciulești, dar sunt vechi și mai puțin întreținute”, povestește Elena Gramer.

Ideea înființării unui muzeu etnografic la Merei  a apărut după ce Maria Antim, directorul școlii, a constatat că elevii săi nu știau cum arată o ie. „Le povestea copiilor despre ie și copiii nu au știut ce este ia. Doamna a păstrat această idee și a pus-o în aplicare peste câțiva ani, când ne-am întâlnit, pentru că noi am venit fiecare profesor implicat la un anumit moment în școală. Eu am venit cu tehnica mărgelitului, pe care am  învățat-o de la soacra mea, care este din Satu Mare, unde se mărgelește foarte mult. Între timp, am învățat și alte tehnici. În zona Buzăului nu există mărgelit. Au fost doar câteva sate care aveau această preocupare, însă erau altfel de podoabe. Eu sunt culegătoare de folclor și am încercat să transmitem și copiilor din cunoș­tințele noastre și, pe parcurs, am încercat să ne perfecționăm. Am învățat astfel mai multe mește­șuguri. Cusutul nu ne-a fost foarte greu să ni-l însușim, pentru că fiecare avea ceva cunoștințe de acasă, de la bunici; am scos modele de pe iile vechi și le-am arătat și copiilor în cadrul unui cerc, la școală. În cadrul acestui proiect avaem de două ori pe săptă­mână întâlniri cu copiii la școală și lucram împreună diverse activități. Fiecare copil avea o anumită înclinație și am mers foarte mult pe ceea ce dorea copilul să facă. Unul era pasionat de cusut, altul de încondeiat, altul de mărgelit. Am avut elevi foarte buni care au luat locul I pe țară la concursurile de mărgelit. Concursul a fost organizat de Palatul Copiilor și se numea <Tradiție și modernitate> și a fost câștigat de un elev al nostru, în vârstă de 14 ani. I-a luat doi ani ca să învețe să mânuiască acul. Noi îi învățăm la școală, dar dacă nu există și exercițiu acasă nu există performanță, nu poate să devină o pasiune. În cadrul proiectului <Veș­ni­cia s-a născut la sat>, pe lângă faptul că avem ateliere, cercul, avem și un concurs cu două etape. O primă etapă a avut loc în luna decembrie, care se numește <Crăciunul copilăriei mele>, iar a doua etapă este acum, de Paște. În cadrul acestui concurs avem mai multe secțiuni: pictură, creație artistică și creație literară. Anul trecut am avut și un concurs <Dansăm, cântăm româ­nește>, care se desfășura la Căminul Cultural din Merei; anul acesta, concursul a fost online. Concurenții au trimis filmulețe. Premiile se vor acorda pe 1 iunie. Mai avem în cadrul proiectului un simpozion, <Tra­diții în secolul XXI>. Avem și câteva activități de voluntariat de Crăciun și de Paște”, mai povestește profesoara Elena Gramer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

error: Continut protejat!!