FOTO | VIDEO Buzoianca Gabriela Dimofte, viitoarea polițistă cu voce de aur

Gabriela Dimofte, absolventă a Colegiului Națio­nal „B.P. Hasdeu”, în prezent studentă în ulti­mul an la Facultatea de Poliție din cadrul Academiei „Alexandru Ioan Cuza”, este și o foarte bună interpretă de muzică po­pulară.  Îi place să ajungă la inimile oamenilor prin mu­zica ei, să le dăruiască bucurie, dar în același timp, își dorește să promoveze prin cântec popular locurile natale,  Buzăul în general.

„Am o melodie pe cana­lul de YouTube, care se numeș­te <Haideți la Buzău!>. Este linia melodică preluată din repertoriul <Fetelor din Botoșani>, din zona Moldo­vei. Am preluat-o și am compus alte versuri. Ele prezentau Botoșaniul, iar eu am adaptat-o și am rea­lizat o variantă pentru orașul nostru. E o melodie folclorică. M-a inspirat alegerea artistelor din Botoșani. Pe perioada de pandemie, de carantină, din 2020, am compus versurile și am făcut o variantă proprie”, a povestit Gabriela cum a apărut melodia sa prin care promovează Bu­zăul. Tot în domeniul artistic, Gabriela a făcut înre­gistrări și cu fratele său, Cristi Dimofte, care o acom­paniază la tobe. O combinație foarte reușită între voce și instrument. În iarnă au oferit buzoienilor colinda „Sub fereastră la om bun”. Tot cu fratele său a mai înregistrat și un colaj de muzică moldovenească.

A început cu muzica ușoară și a continuat cu muzica populară

A început să studieze serios în domeniul muzical, la vârsta de 17 ani, pentru că  în copilărie mai studiase muzica și la Pala­tul Copiilor. Mai întâi a atras-o muzica ușoară, dar, pe parcurs, a descoperit și muzica populară, de care s-a îndrăgostit. „De la vârsta de 17 ani am vrut să studiez muzica în amănunt și am început să iau lecții de canto în particular cu doamna profesoară Suditu. De atunci, am deprins cunoștin­țele de bază și am participat la câteva concursuri de muzică ușoară. Am obținut și câteva premii, fapt care m-a încurajat să continui și am început să evoluez pe partea aceasta de studiu muzical și am continuat pregătirea cu doamna profesoară. După patru ani de canto am stabilit cu doamna profesoară că mi-am însușit cele mai importante cunoștințe  și că este în regulă să continui pe cont propriu; din  acel moment mă pregătesc singură. Am început cu muzica ușoară, dar pe parcurs am studiat și muzica populară și îmi plac amândouă la fel de mult”, spune Gabriela Dimofte.

Pe viitor își dorește să își dezvolte și abilitățile interpretative și să dăruiască în continuare buzoienilor multe piese reușite care să le bucure inima. Este susținută în acest demers artistic de mama sa, pe care se pare că o moșteneș­te în această privință. „Mama mea mă susține foarte mult. Și ei i-a plăcut să cânte în copilărie. De la ea moștenesc talentul. Ea mă ajută cu aparițiile pe scenă”, spune Gabriela, care are grijă ca ținutele să fie profesioniste, dar și să îmbine tradiția cu noul. „Am încercat să aleg lucruri autentice, care să fie cusute manual. În special, ținutele mele sunt achizițio­nate de la meșteri populari. Nu am un costum sută la sută  muntenesc, dar mi se pare frumos și să aibă și o  idee de modernitate”, este de părere Gabriela.

Premiată la „Francochanson”

Prima competiție la care a participat a fost festiva­lul de muzică în limba fran­ceză, organizat de Centrul Cultural Francofon Buzău. Este vorba despre „Francochanson”, unde a și fost premiată la două ediții. „Cu <Francochanson> am început. Am avut o înclinație către studiul limbii franceze și atunci concursul acesta s-a arătat ca o oportunitate pentru mine; a fost, de fapt, motivul determinant pentru a începe să studiez și mai mult muzica. La concurs am participat chiar în 2016, când am început să iau lecții de canto pentru prima dată. Am participat și anul următor și apoi în 2019. În 2019 am obținut locul al II-lea la <Francochanson>. Am cântat o melodie în franceză și una în română. Atunci eram deja la facultate în primul an. În 2017, am obținut un premiu special, tot la <Francochanson>”, povestește Gabriela despre debutul ei în competițiile muzicale. De atunci, a urcat pe numeroase scene ale festivalurilor de profil din țară și a obținut numeroase alte premii. La această competiție, dar și ulterior, în pregătirea pentru examenul de admitere la Academie au ajutat-o cunoș­tințele de limba fran­ceză pe care le-a acumulat ca urmare a pasiunii pe care o are pentru această limbă străi­nă. „Limba franceză am studiat-o la <Hasdeu> și pentru admiterea la Academia de Poliție; când am dat examen, am ales ca limbă străină limba franceză”, spune Ga­briela.

Meseria de polițist din tată-n fiu, dar și din tată-n fiică

Gabriela s-a orientat către profesia de polițist și anul acesta va absolvi Facultatea de Poliție. Ea va călca astfel pe urmele tatălui ei care este polițist la Buzău, dar și ale fratelui ei care, de asemenea, a îmbrăcat haina de polițist.

„Muzica și Academia de Poliție par diferite la prima vedere, dar pe mine mă completează foarte bine această combinație. Am început să cânt în perioada liceului, pentru că am avut și am în continuare această pasiune, dar de mică am avut  și un spirit justițiar și am pus mult accent pe corectitudine, pe drepturile cetățenilor și am ales cariera de polițist, fiind îndrumată de fratele și de tatăl meu, care au ales și ei să îmbrace uniforma de poli­țist”, explică Gabriela deciziile sale care îmbină armonios o profesie cu un hobby, ambele fiind, de fapt, pasiunile ei în viață. Certitudinea că cele două preocupări ale sale, în care a investit multă muncă și multă dăruire, se pot sus­ține una pe alta și se armonizează într-o viață frumoasă i-a fost dată de faptul că la nivelul conducerii Academiei de Poliție se încurajează dezvoltarea abili­tăților artistice ale studenților  prin Centrul Cultural, pentru că oamenii sunt oameni, indiferent ce uniformă îmbracă și au minte și suflet care trebuie cultivate frumos. „Am fost foarte surprinsă de faptul că Academia de Poliție, la nivel de condu­cere, a valorificat foarte bine partea artistică a studenților, atât băieți, cât și fete; la Academie există o trupă de tinere talente care se numește <Strict secret> din care fac și eu parte. Au fost organizate, astfel,  diferite evenimente  și acolo, la Academie, și la Centrul Cultural al MAI, la care am participat și eu. Pentru mine a fost o totală surpriză faptul că se desfășoară astfel de evenimente culturale și am participat  cu  bucurie la ele. În acele momente am simțit că cele două preocupări ale mele se îmbină cel mai bine”, a mărturisit Gabrie­la. Pasiunea și bucuria cu care realizează lucrurile atât la Academie, cât și în domeniul muzical fac ca totul să pară mult mai ușor: „Nu este atât de dificilă pe cât pare din afară Facultatea de Poliție. Oricum, pentru admitere am trecut de niște probe sportive și chiar dacă suntem fete, ne-am pregătit pe partea aceasta, ca să continuăm și în facultate cu pregătirea sportivă. La nivel teoretic nu se pun probleme. Mai facem trageri, dar nu este atât de greu pe cât pare”, mărturisește Gabriela Dimofte.

Prietene din liceu, prietene și la viitorul loc de muncă

Gabriela Dimofte s-a orientat în liceu către profilul uman, dat fiind pasiunea sa pentru limbile străine. Pasiunea sa pentru limba franceză a început din gimnaziu, ne mărturisește ea, după ce a întâlnit un cadru didactic dedicat, care i-a insuflat dorința de a ști mai multe despre această limbă străină. „Am  început să studiez în clasa a V-a și doamna profesoară Mădălina Coclea (la vremea respectivă Mădălina Paraschiv) de la Școala nr. 11; ne-a îndrumat să mer­gem la Olimpiada de limba franceză. Astfel că, la liceul, la <Hasdeu>, mi-am ales profilul pe care mi l-am dorit, iar  lucrurile au venit de la sine”, își amintește Ga­briela. În ceea ce privește pasiunea pentru Academie i-a fost împărtășită de alte două colege din liceu, cu una dintre ele fiind în prezent colegă și de Facultate. „Încă două colege de-ale mele au intrat odată cu mine la Aca­demie. Una dintre ele s-a specializat pe Jandar­merie, iar eu împreună cu o colegă suntem specializate pe Poliție. Suntem în aceeași clasă și am păstrat legătura și sper să o păstrăm în continuare. Este bine să ai prieteni la început  de drum și la locul de muncă, pentru că orice început are dificultățile lui”, afirmă Ga­briela Dimofte, cu gândul că și colega sa își va dori să revină în Buzău, ca și ea,  la terminarea studiilor universitare.