Fiecare ie, indiferent de zona etnografică din care vine, are o poveste. Fie că este vorba despre o poveste scrisă, fie că ea a fost transmisă oral, din generație în generație, ia o transmite mai departe. Ea poate fi povestea care se țese în jurul creatoarei ei sau povestea celei care o poartă, pentru că nu întotdeauna ia este purtată de creatoarea ei. Indiferent cui aparține, fie că celei care o creează, fie că ea este a unei alte persoane care o poartă, ea are o poveste-mesaj, care poate fi deslușită din modul de ornamentare, din motivele utilizate de creatoare și culorile folosite. 
Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău a deschis o expoziție de ii – care poate fi vizitată de public până în luna august – care spun poveștile creatoarelor și colecționarilor de artă populară de pe văile ce aparțin Ținutului Buzăului: Valea Sibiciului, Valea Bălănesei, Valea Sărățelului, Valea Slănicului și Valea Râmnicului. Prin urmare expoziţia cămăşilor cu altiţă de pe teritoriul Geoparcului Internaţional UNESCO „Ţinutul Buzăului”, organizată la Galeriile de Artă Buzău, a adunat zeci de piese unice, aflate în colecţii private sau în patrimoniul unor comune Valea Râmnicului: Comuna Valea Salciei, Mariana Trif (Bisoca), Asociația Zestrea Bisoceană, Valea Slănicului: Amelia Papazissu – Tezaur Uman Viu UNESCO (Beceni), Cecilia Petrescu (Mânzălești), Elena Moroianu (Lopătari), Anișoara Brebeanu (Lopătari), Valea Sărățelului: Asociația Tradiții pentru Viitor (Scorțoasa), Valea Bălănesei: Mariana Bălălău (Odăile), Valea Sibiciului: Cristina Delciza Mareș.
Regăsim, astfel, în această expoziție extrem de valoroasă, ii, unele de peste 100 de ani, care poartă pe ele modele foarte vechi, exponate din colecția personală a creatoarei de artă populară unică – și vorbim aici de lucrările sale în păr de capră – Amelia Papazissu, care este și un important colecționar de artă populară tradițională din zona Văii Slănicului, Mariana Liliana Trifu, unul dintre meșterii populari buzoieni, creatoare de ii, de asemenea colecționar din zona Bisoca, care deține o piesă inestimabilă, un costum popular de peste 140 de ani, cusut cu lână de culoare vișinie, cu <punctul mocănesc>, o cusătură în relief, din lada de zestre a bunicii ei. De asemenea, amintim iile de la de la Mânzălești ale Ceciliei Petrescu, custode al Muzeului „Timpul omului”, dar și ale Anișoarei Brebeanu de la Lopătari, ale Elenei Moroianu și pe cele din colecția Asociației „Zestrea bisoceană”. Și nu în ultimul rând, iile din colecția regretatei creatoare de artă populară Adela Petre, care au ajuns în expoziție prin bunăvoința nepoatei sale Cristina Delciza Mareș.
Schimbările petrecute în ultimii zeci de ani în lumea satului fac cu atât mai importantă existența în comunități a unor persoane „tezaur uman viu”, așa cum a fost Adela Petre și cum sunt astăzi Amelia Papazissu și Mircea Micu. Pentru că aceste valori umane sunt păstrătoare și transmit mai departe toate formele de exprimare, materiale și spirituale, a câștigurilor culturale transmise de-a lungul mai multor sute sau chiar mii de ani, îmbunătățite, asumate, înțelese, acceptate și practicate până astăzi. Lucru care se observă și în expoziția etnografică „Cămașa cu altiță”, realizată în vederea promovării și conservării patrimoniului imaterial al Geoparcului Internațional UNESCO „Ținutul Buzăului”, de Consiliul Județean Buzău, prin Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „Ținutul Buzăului”. Expoziția cuprinde cămașa cu altiță de pe teritoriul geoparcului și este organizată pentru a marca Ziua Universală a Iei, dar și faptul că România şi Republica Moldova au depus, în 2021, dosarul multinaţional „Arta cămăşii cu altiţă, element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”, în vederea înscrierii iei în patrimoniul cultural UNESCO.
„Este o onoare pentru noi astăzi că ne putem aduce contribuția la Patrimoniul UNESCO. De aceea ne-am gândit să promovăm Geoparcul și oamenii lui prin intermediul acestei piese a portului popular românesc, respectiv cămașa cu altiță, o piesă unică. Au fost punctate astăzi caracteristicile ei care îi conferă unicitate și valoare pentru patrimoniul umanității. Am identificat pe cele cinci văi ale Geoparcului colecționari de artă populară, sau primăriile, cum este Valea Salciei – care deține în colecția primăriei, la <Casa timpului>, două ii foarte vechi, două cămăși cu altiță -, dar și foarte multe doamne care încă mai păstrează , mai colecționează și care chiar lucrează cămăși cu altiță. În afară de expunerea acestor cămăși cu altiță noi am adăugat un colț de informație foarte valoroasă, și anume faptul că Grigorescu și Vlahuță au bătut acești munți, aceste dealuri și câmpii ale Buzăului și chiar Grigorescu a fost inspirat de peisajele și oamenii de la Bisoca; astfel că astăzi am adus la cunoștința publicului vizitator, și povestea tabloului <Bisoceanca>, care poate fi vizionat astăzi în colecția muzeului de la Câmpina. Grigorescu a pictat o munteancă de-a noastră, de la Bisoca, pentru boierul Menelaș Chircu, care promova și susținea foarte mult arta tradițională populară și satul românesc. Am avut alături de noi specialiști etnografi, pe domnișoara Doina Ciobanu, Roxana Vișan, de la Muzeul din Râmnicu Sărat, care au povestit despre cămașa cu altiță de Buzău, respectiv, despre cămașa cu altiță din zona Râmnic, iar domnul Gheorghe Petcu ne-a relatat din intimitățile secolelor trecute, respectiv detaliu pe tabloul <Bisoceanca>. Și pentru că au fost prezenți alături de noi destul de mulți pasionați și chiar meșteri populari care ar putea să își deschidă o afacere tradițională, ne-am gândit să invităm și un consultant pe fonduri europene, Dana Perțescu. Ea a fost astăzi alături de noi și a informat publicul vizitator asupra oportunităților de finanțare a unor afaceri tradiționale”, a spus amfitrioana acestei manifestări, Cristina Partal, președinta ANTREC. Ea a reușit realizarea acestei expoziții în premieră cu sprijin din partea creatoarelor de artă populară, a colecționarilor, a primăriilor, dar și a familiei Tisloveanu, Andreea și Daniel, din cadrul Centrului de Creație Populară, a muzeografului Raluca Brașoveanu de la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă” și a altor specialiști în etnografie.
Adela Petre, reprezentantă a iei de pe Valea Sibiciului
Valea Sibiciului a fost reprezentată de regretata creatoare de artă populară, extrem de cunoscută pentru obiectele din păr de capră pe care le confecționa, Adela Petre, care s-a stins s-a stins în 2019, la vârsta de 90 de ani, după ce timp de 70 de ani și i-a dedicat artei populare, și a intrat în patrimoniul monidal UNESCO, pentru că era considerată un „Tezaur uman viu”. Ea a fost prezentă de această dată prin ce a transmis mai departe urmașilor săi, mai exact, prin colecția personală a nepoatei sale Cristina Delciza Mareș. Adela Petre, un om minunat, un exemplu, pentru cei care au fondat și au inițiat acest concept de Geoparc al Ținutului Buzăului, în 2006-2008, și au contribuit la fundamentarea lui.
„Au trecut 40 de ani de când am pus mâna pe ac prima oară. Mărturie este o fotografie cu mine să înfig acul unde trebuia. Și tot din perioada copilăriei îmi revin în minte amintiri legate de expozițiile organizate de bunica și mama Cornelia Petre, la Galeriile de Artă din Buzău. O serie de fotografii ilustrează aceste momente. Cu mare bucurie am răspuns apelului doamnei Cristina Partal de a participa la expoziția <cămașa cu altiță> din Geoparcul Internațional UNESCO, <Ținutul Buzăului>. Este în același timp pentru mine onorant și emoționant. Le sunt recunoscătoare bunicii și mamei, pentru ceea ce au sădit în sufletul meu și pentru că m-au îndrumat să apreciez și să mă bucur de valorile tradiției românești, în general. Transmit felicitările mele Consiliului Județean Buzău și Centrului Județean de Cultură și Artă, precum și tuturor celor implicați în organizare admirabilă a acestui eveniment. El devine și un omagiu adus iei, sărbătorită din 2013, pe 24 iunie”, a transmis Cristina Delciza Mareș.
Ia de pe Valea Râmnicului prezentată de muzeograful Roxana Vișan
Ia de Râmnicu Sărat face parte din costumul popular femeiesc al zonei, costum popular care se încadrează în tipologia costumului cu fotă care în zona respectivă se mai numește și <stricătoare> sau <strecătoare>, spune Roxana Vișan, muzeograful de la Muzeul „Octavian Moșescu”.
Principalul obiect din pânză din cadrul portului tradițional este cămașa. Ea este purtată atât de bărbat cât și de femeie, și chiar și de copii. Potrivit muzeografului Roxana Vișan, Râmnicu Sărat are niște caracteristici clare, care o separă de celelalte ii din zona etnografică Buzău și am putea să facem o diferențiere pentru iile specifice Văii Râmnicului. „Am găsi ca elemente de bază așezarea geografică, anotimpul, statutul social, statutul economic al familiei din care făcea parte creatoarea iei, cromatica, ornamentația și structura sau croiul iei respective, precum și utilitatea ei. Astfel, deosebim ia mocănească, realizată dintr-o pânză mai groasă și cusută cu lână, care era purtată în zonele de deal, mai înalte, de pe Valea Râmnicului, dar și în anotimpurile mai reci. De asemenea, mai deosebim, ia bogat ornamentată cu materii prime diferite și mai multe, mărgele, paiete, chiar fir metalic, borangic, mătase, la familii cu stare materială mai bună. În funcție de activitatea pentru care erau realizate identificăm iile simple, oarbe, care erau mai mult îmbrăcate la muncile câmpului, spre exemplu,, iar cele foarte frumos ornamentate și bogat ornamentate erau realizate pentru zilele de sărbătoare”, povestește Roxana Vișan.
