FOTO | Dora Gaitanovici, de la Vocea României, Cerbul de Aur și Eurovision, la musical, operă și muzică de film

La doar 20 de ani, Dora Gaitanovici este deja una dintre cele mai importante voci din muzica românească.  Totul a pornit în 2018,  anul în care, elevă a Colegiului „B.P. Hasdeu”, a urcat pe scena din Brașov a Festivalului Cerbul de Aur. Dora a ajuns și în finala națională Eurovision 2018, ocupând locul al șaselea cu o piesă compoziție proprie, „Fără Tine”. Mai mult, a dovedit că este o voce de necontestat și chiar  câștigătoarea de facto a „Vocii României”, după ce a cucerit inimile compatrioților la competiția cu același nume desfășurată la PROTV, când a făcut parte din echipa Irinei Rimes.
Astăzi este studentă în anul II la Secția de compoziție clasică a Universității Națio­nale de Muzică București și are o activitate artistică foarte bogată,  muzica fiind pentru ea mai mult decât o profesie. Pe lângă vocea de aur, Dora are și o fire creativă. A cântat de când se știe. La vârsta de 4 ani lua primele lecții de pian. Părinții au spus că pianul îi va dezvolta gândirea matematică, lucru care s-a și adeverit, dar i-a declanșat și o iubire necondiționată față de muzică, pasiune datorită căreia, pentru Dora, „ziua are 24 de ore” și nimic nu este prea mult pentru a realiza o creație muzicală. Acesta este și motivul pentru care  are în momentul de față foarte multe piese proprii, unele pe care le-a lansat, altele pe care le folosește doar în concertele sale. Primele piese ale sale lansate oficial sunt „El nu mă vrea”, „Colț de lună” și „Eu te las” (în colaborare cu What’s Up).
Dora a avut și are multe proiecte. În 2020, ea a susținut un recital în cadrul finalei Eurovision România și a cucerit telespectatorii cu refrene celebre din cadrul concursului, interpretate alături de bandul său, dar și un recital la Cerbul de Aur, unde a cântat alături de Bodo de la Proconsul. Mare parte dintre  proiectele ei sunt însă pentru buzoienii de care nu s-a despărțit nicio clipă, nici măcar atunci când a pășit pe porțile facultății, în Capitală. „În anul întâi, când am început facultatea, toată lumea îmi zicea că, vai, cum o să fie, că o să te muți la București. Eu nu m-am mutat la București. Eu pur și simplu <m-am extins>”, spune Dora cu  o notă de umor în glas.
De altfel, din toamna anului trecut și până în aprilie, a coordonat partea muzicală a proiectului „Live Nights”, de la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, un proiect susținut de Primăria Municipiului Buzău, care va fi urmat și de altele; aceasta pentru că aici s-a creat o stare de spirit, o energie creatoare în jurul unor tineri talentați. Acum „Live Nights” se regăsește pe canalul de YouTube, unde sunt încărcate toate episoadele proiectului, precum și momentele artistice postate individual. „Live Nights” înseamnă pentru Dora o continuare a proiectelor pe care le dedică Buzăului.
Ea a compus pentru buzoieni două imnuri. Unul dintre ele, o compoziție inspirată din muzica cultă, din vremea în care se afla în clasa a XI-a, este imnul Colegiului „B.P. Hasdeu”, căruia i l-a dedicat la împlinirea a 150 de ani a prestigioasei unități de învăță­mânt. Celălalt, o piesă rock cu influențe folclorice, este dedicat Drăgăicii, care reprezintă pentru buzoieni o sărbătoare încărcată de istorie și tradiție locală.
Următorul proiect al Dorei se leagă de Aluniș Art Center. Mai exact, pe 12 iunie, ora 18.00, Dora va concerta în această locație mirifică, primul concert live care deschide seria serilor de muzică din această vară de la Aluniș.
În prezent, Dora are deja în palmares zeci de trofee naționale, pe lângă participarea cu succes în cadrul Vocii României 2018, unde a fost unul dintre cei patru finaliști. Dora Gaitanovici studiază pian, saxofon, canto și este pasionată de jazz, blues, rock sau de muzică clasică. Ea a colaborat în diverse proiecte muzicale cu trupele Thy Veils (Gărâna Jazz Festival 2017, albumul ,,Neoradiant”), Implant pentru Refuz, Bucium, Undercover și Filarmonica ,,Paul Constantinescu” Ploiești.
Mai multe amănunte despre proiectele sale și despre legăturile pe care le-a păstrat cu colegii hasdeieni, ne-au fost oferite de Dora într-un interviu în exclusivitate pentru OPINIA.

Reporter: Vobește-ne, te rog, despre proiectele tale actuale.

Dora Gaitanovici: „Live Nights”, realizat  de echipa Arată Artă, coordonată de regizorul Mircea Anghel și de mine pe partea muzicală, este un proiect pe care l-am realizat din dorința de a nu sta pe loc în perioada aceasta de pandemie. Noi am început repetițiile prin noiembrie 2020, iar primul episod a fost în decembrie; apoi, din ianuarie 2021, am avut câte un invitat în fiecare săptămână și s-au sudat relații foarte frumoase între noi. Acum suntem ca o familie, suntem o echipă foarte unită și reușim să facem lucruri frumoase, să dăm ce-i mai bun din noi; fiecare se evidențiază și își evidențiază calitățile în cadrul proiectului.

Cu Centrul Cultural „A­lexandru Marghiloman” urmează multe alte lucruri frumoase. Emisiunea „Live Nights” s-a terminat acum  două săptămâni, dar nu înseamnă că s-a încheiat colaborarea. O să continuăm să facem lucruri frumoase și cu echipa „Arată Artă”. Am lansat de curând canalul de YouTube propriu și se numește „Arată Artă”. Avem și pagină de Instagram și pagina de Facebook.

Pe 10 mai a fost o festivitate de comemorare a lui Alexandru Marghiloman și am avut un program artistic; atunci am cântat și imnul național într-o variantă a noastră.

Am început să mă pregătesc cu trupa mea pentru concertul de la Aluniș. Pregătim în principal piese compuse de mine. Am vreo cinci-șase piese de-ale mele lansate, dar piese compuse am destul de multe și le cânt live în concerte, chiar dacă nu au fost lansate. Mai am și multe altele în lucru, unele care nu au versuri, altele fără orchestrații, și așteaptă să fie lucrate.

R.: Cum ai învățat să cânți la pian, saxofon și flaut?

D.G.: La Facultate sunt la Secția de compoziție clasică. Eu țin foarte mult la partea instrumentală. Pasiunea cea mai mare a mea este orchestrația, în general. În ultima vreme, am încercat să mă axez cumva pe instrumentele de suflat. În urmă cu câțiva ani mi-am luat un saxofon. Mă îndră­gos­tisem de instrumentul acesta și, apoi, mi-am dat seama că nu vreau să mă opresc la saxofon și am început să abordez și instrumente etnice. Mi-am luat și un flaut chinezesc, din bambus, care este puțin diferit de flautul clasic. Flautul chinezesc este ca un fluier și nu poți să cânți în orice tonalitate cu el.

Studiul mai multor instrumente mă ajută la compoziție. Mie îmi place să știu câte ceva din fiecare instrument pentru care scriu. Altfel nu aș putea să scriu. Eu compun de obicei cân­tând la pian. Probabil că îmi place cel mai mult pianul pentru că de el mă folosesc cel mai mult, dar fiecare instrument mă inspiră. Atunci când improvizez iese mereu ceva diferit în funcție de instrument. Mă așez la pian, pornesc înregistrarea pe telefon și încep să cânt și păstrez ceea ce îmi place din ce înregistrez și dezvolt ideile respective.

Vreau  să scriu un musical. De fapt este în lucru. Nu știu câte personaje o să aibă. Lucrez și la poveste. Este legată de poveștile universale. Vreau să scriu musicaluri, operă și chiar și muzică de film. În aceste trei direcții doresc să mă îndrept.

După ce termin patru ani de facultate și doi de master devin compozitor. Eu nu vreau să-mi compun doar mie, ci vreau să compun în general pentru oricine. Spre exemplu, în cadrul proiectului „Live Nights” am scris o piesă pentru Bianca Mihai, o colegă de echipă.

R.: Ce ne poți spune despre viața de student și despre evoluția ta muzicală?

D.G.: La Facultate compun deocamdată doar instrumental și încerc să pornesc de la o idee, de la un concept. De exemplu, prima lucrare de pe primul semestru a fost o suită inspirată de basmul <Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte>. Și am avut câte o poveste în fiecare semestru până acum. Instrumentele mă ajută și în ceea ce fac la facultate, deși este foarte diferit.

Eu abia am așteptat să încep facultatea, pentru că voiam „să mănânc muzică pe pâine”, și de aceea am ales o secție foarte grea. Am fost surprinsă plăcut. Uneori aveam lucruri care mi se păreau foarte grele și aveam impresia că nu o să pot să le fac, și până la urmă avansam și mi-am dat seama că e OK. Eu mă bucur că am prins măcar primul semestru de Facultate în varianta de școală față în față. Așa ne-am cunoscut profesorii, colegii. Încă îmi amintesc din primul semestru ce am învățat atunci și sper să se revină cât mai curând. Noi suntem foarte puțini în grupă. La început am fost 12 și acum suntem șase-șapte.

În rest, eu studiez zilnic la tot ce pot, adică și vocal, și la instrumente. Uneori nu încap toate, pentru că mai am și Facultatea, mai am și proiecte și repetiții pentru acestea. Vocal studiez cu  profesoara mea de canto. Este aceeași profesoară pe care o am de la 9 ani, Ada Mihai, din București, de la Școala ,,Crina Mardare Music Experience”. Sunt consecventă. Am ajuns să fiu dependentă de ea. Muzical se poate spune că „nu pot să respir” fără ea.

R.: Cum a fost pregătirea pentru admiterea la Facultate?

D.G.: Eu am făcut muzică de când eram foarte mică. Părinții mei m-au dat la pian când aveam patru ani și intenția lor a fost aceea de a-mi dezvolta gândirea matematică. Mie mi-a plăcut muzica, dar m-am descurcat în timpul școlii și la matematică destul de bine. Chiar și acum, la Facultate, mi-am dat seama cât de multă nevoie este de această gândire matematică, pentru că avem niște materii destul de complicate care necesită calcule, o gândire logică, strategică. Am lucrat în particular cu domnul Xenti Stănescu, și pian și teorie, și m-a ajutat foarte mult.

Nu am avut niciun dubiu că voi urma Facultatea de Muzică. Dubiu a fost cu privire la secția pe care o voi urma. Eram între muzică ușoară și muzică clasică și m-am hotărât să dau la muzică clasică chiar când eram la Cerbul de Aur.

R.: Ce amintiri  din „Hasdeu” mai păstrezi?

D.G.: Nu aș fi putut să merg la „Vocea României” fără sprijinul și înțelegerea profesorilor, pentru că a fost o perioadă în care am lipsit destul de mult; atunci am fost la școală cât de mult am putut. Mereu am mers pe ideea că ziua are 24 de ore și am încercat să scot tot ce puteam eu din mine. La școală mergeam dimineața și îmi rămânea destul de mult timp pentru muzică. Exploatam cât de mult puteam timpul chiar și pe cel din pauzele de la școală, când îmi făceam temele pentru a doua zi. În clasa a noua, am ales să merg la profilul Filologie, pentru că știam că aici se pune accentul pe cultură, pe lectură, pe istorie, și îmi plăcea ideea și mă  gândeam că o să am mai mult timp liber decât dacă aș merge la secția Mate-Info sau cea de Biochimie; dar nu a fost chiar așa. În clasa a XI-a am mers la olimpiadă la Logică, olimpiada de Științe Sociale și am obținut mențiune.

Când s-au celebrat 150 de ani de existență a liceului, a fost un spectacol organizat de școală cu Filarmonica din Ploiești și atunci am cântat împreună cu orchestra. A fost prima dată când se cânta ceva scris de mine și a fost prima dată când mi s-a cântat o lucrare a mea cu orchestra.

Eu am făcut gimnaziul tot la „Hasdeu” și mi-a plăcut atât de mult atmosfera, încât nu am vrut niciodată să o schimb cu cea dintr-un liceu de artă. Am continuat cu muzica în particular.

Ultimele două clipuri pe care le-am realizat, „Haină pe inima ta” – un cântec-metaforă, despre căutări, despre iubire, pe care l-au compus împreună cu Filip Țânțăreanu (chitară) și Georgian Idriceanu (producător) – și „Doar eu”, le-am filmat cu o echipă care se numește Perspectify, din Buzău. Tot ce am făcut la ultimele două piese a fost  între prieteni. Cred că ies lucruri foarte frumoase când te înțelegi cu oamenii. Ne știm din liceu. Tot de la <Hasdeu> sunt și ei. E o echipă plină de hasdeieni și în trupa mea, cu care cânt: tobă, bass, chitară, pian. Toboșarul, Codruț Bulfan, este cu un an mai mic decât mine, a fost la Biochimie, și el este tot la Conservator acum, la jazz. Andrei Sava este basistul și este clasa a XI-a acum, la Mate-info, și chitaristul,Filip Țânțăreanu, a terminat cu o generație înaintea mea, este cu patru ani mai mare decât mine și a făcut Filologie bilingv.